Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 13041/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 329/2014
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător M. R.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelantul S. A. D., împotriva sentinței civile nr. 1077/05.03.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, care se identifică cu cartea de identitate . nr._, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu atr.131 Noul Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen, motivat și legal timbrat, dovada achitării taxei judiciare de timbru fiind depusă la fila 10 dosar.
Apelantul solicită audierea unui martor pentru a dovedi că pietonii se aflau pe trotuar în momentul în care roțile din față ale autoturismului erau pe trecerea de pietoni. Arată că a solicitat și în primă instanță audierea martorului însă cererea i-a fost respinsă.
Instanța în urma deliberării, apreciază că cererea în probațiune privind audierea unui martor nu este concludentă pentru soluționarea apelului, urmând ca această cerere să fie respinsă.
La întrebarea instanței, apelantul arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, în baza art. 392 din Noul Cod de procedură civilă instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, iar în subsidiar a se menține sancțiunea principală, deoarece amenda a fost achitată și anularea măsurii complementare de suspendare a permisului de conducere.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința 1077 din 5 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S. A. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 06.11.2013 de intimat.
Pentru a decide în acest sens instanța de fond a reținut în esență că prin procesul – verbal de contravenție amintit petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, raportat la dispozițiile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constând în aceea că în data de 06.11.2013 petentul a condus auto marca VW Golf cu nr. înmatriculare_ pe . Tg.M. și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe sensul său de mers.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță. Pe aspectele de temeinicie instanța de fond a reținut că din înregistrarea video depusă de intimat la dosarul cauzei reiese săvârșirea contravenției, sprijinind cele constatate în procesul-verbal.
Împotriva acestei hotărâri petentul S. A. D. a declarat în termenul legal apel prin care solicită schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul petent susține că sentința atacată este nelegală întrucât instanța de fond nu a ținut cont de starea de fapt reală, hotărârea pronunțată s-a sprijinit pe o interpretare eronată a legii și nu au fost respectate drepturile procesuale ale petentului. Apelantul arată în acest sens că potrivit art.6 pct.1 din OUG 195/2002 prin expresia „acordarea priorității” se înțelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin aceasta îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. Apelantul susține că nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea contravenției reținută prin procesul-verbal de contravenție întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, respectiv faptul că pietonul care traversa drumul public prin loc special amenajat și care avea prioritate de trecere, nu a fost pus în situația de a-și modifica brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească. Se arată în acest sens că în procesul-verbal de contravenție atacat nu se menționează că pietonul ar fi fost deranjat în acțiunea sa de traversare, apelantul aflându-se pe banda a doua, deja pe trecerea de pietoni. Arată că a solicitat instanței de fond să admită proba cu martorul ce se afla în autoturismul său, însă instanța de fond nu a motiva respingerea acestei cereri în probațiune.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, având în vedere și limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, instanța apreciază că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, procesul-verbal este legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Susținerile apelantului cu referire la inexistența faptei contravenționale sunt nefondate.
Apelantul susține lipsa laturii obiective a contravenției, pe motiv că pietonul care traversa drumul public prin loc special amenajat și care avea prioritate de trecere, nu a fost pus în situația de a-și modifica brusc direcția sau viteza de deplasare ori să se oprească.
Tribunalul are în vedere conținutul laturii obiective a faptei contravenționale. Astfel, potrivit art. 135 h din HG 1391/2006 „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:…h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Iar potrivit art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002, constituie contravenție „…b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”.
Prin urmare latura obiectivă a acestei contravenții există în condițiile neacordării priorității de trecere, definită în art.6 pct.26 din HG 1391/2006. Nu este relevantă pentru stabilirea existenței laturii obiective a contravenției, definirea dată de legiuitor sintagmei „acordare de prioritate” în sensul susținut de apelant.
Astfel, potrivit prevederilor art. 6 pct.26 din OUG 195/2002 prin prioritate de trecere se înțelege ”dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice”.
Iar conform art.6 pct. 24. din OUG 195/2002 participant la trafic este „persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public”.
În concluzie, fapta contravențională există în condițiile în care apelantul petent nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe sensul său de mers, neavând relevanță aspectele invocate de apelant - dacă pietonul a fost pus sau nu în situația de a-și schimba brusc direcția sau viteza de deplasare.
Cu privire la probe, tribunalul are în vedere că așa cum corect a reținut instanța de fond, fapta descrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este probată prin filmarea pe suport CD (fila 19 dosar fond) efectuată de intimat.
Raportat la elementele de fapt conturate în urma coroborării stării de fapt reținută în actul sancționator cu înregistrarea video amintită, apărările petentului consemnate la termenul de judecată din data de 26 februarie 2014 (că nu putea opri la trecerea de pietoni în condiții de siguranță) apar ca aprecieri subiective, astfel că proba testimonială solicitată de apelantul petent nu este concludentă, neputând combate proba cu filmarea video depusă de intimat.
Tribunalul are în vedere că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Iar raportat la prevederile OG 2/2001 care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și de asemenea se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă, precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 OG 2/2001.
Este corectă și individualizarea sancțiunii, amenda aplicată în cuantum de 320 lei se încadrează în limitele speciale prevăzute de lege și corespunde principiului proporționalității. Tribunalul are în vedere specificul faptei contravenționale (contravenție de pericol) și la valorile sociale ocrotite (cu rol de prevenire a accidentelor din trafic), având în vedere că nerespectarea acestei obligații de acordare a priorității pietonilor, de cele mai multe ori conduce la victime și traume, nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Cu ocazia concluziilor orale asupra apelului, apelantul solicită schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul menținerii sancțiunii principale a amenzii contravenționale și înlăturării sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere.
Și această solicitare este neîntemeiată întrucât legiuitorul a impus imperativ prin art.100 alin.3 din OUG 195/2002 și sancțiunea complementară a exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, care operează de drept, ori de câte ori se constată întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale mai sus amintite. Legiuitorul a stabilit în termeni neechivoci inclusiv durata acestei sancțiuni complementare, această formulare fiind de natură să excludă exercitarea unui drept de apreciere al judecătorului. Judecătorul este ținut să aplice textul de lege și să dea eficiență voinței legiuitorului.
Prevederile OG 2/2001 invocate de apelantă stabilesc într-adevăr, cu caracter de principiu că sancțiunile se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei, existând așadar o marjă de apreciere atât pentru agentul constatator cât și pentru instanță, de natură să determine o corectă individualizare a sancțiunilor concret aplicate.
În cazuri derogatorii legiuitorul a intervenit imperativ, iar la momentul la care a incriminat anumite fapte contravenționale, în aprecierea gradului de pericol social abstract, a decis asupra sancțiunilor aplicabile, aceasta fiind situația în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă prezentul apel urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelantul S. A. D., domiciliat în ., ., nr. 370 A, jud. M., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1077/05.03.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Președinte, I. O. | Judecător, M. R. | |
Grefier, M. C. |
M.C. 11 Septembrie 2014
Red. I.O./ 4 ex./ 22.09.2014
Jud. fond C. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 449/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 452/2014.... → |
|---|
