Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 159/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 2892/289/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.159
Ședința publică din 11 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: I. O.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta ., împotriva sentinței civile nr.278 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 25 februarie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de 04 martie 2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 278/5.03.2013 a Judecătoriei Reghin dată în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. O. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I.T.M. M. împotriva procesului verbal de contravenție_/5.09.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut legalitatea procesului verbal prin prisma art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și că sunt respectate și dispozițiile art. 16 din aceeași lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, „neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta” constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei”.
În prezenta cauză, potrivit anexei 2 la procesul-verbal de control nr._ din data de 08.03.2012 (f. 64-65), s-au dispus măsuri ca urmare a neconformităților față de prevederile legislației la S.C. O. P. S.R.L.
Toate aceste măsuri aveau ca termen de realizare data de 22.03.2012, însă, petenta nu a făcut dovada aducerii lor la îndeplinire nici la data de 05.09.2012, când a fost efectuat un al doilea control al societății petentei.
Faptul că societatea petentă a introdus o plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/_ din data de 08.03.2012 (f. 8-9) nu reprezintă o justificare a neîndeplinirii măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control nr._/_ din data de 08.03.2012 (f. 58). Astfel, plângerea contravențională nu a condus la suspendarea măsurilor mai sus amintite.
Or, în prezenta cauză, petenta nu a făcut dovada atacării procesului-verbal de control în fața instanței de contencios administrativ și nici a suspendării executării actului administrativ, astfel încât, instanța a constatat că petenta avea obligația de a îndeplini măsurile dispuse prin acesta, independent de atacarea procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta, solicitând admiterea recursului promovat, modificarea in tot a hotărârii atacate si in rejudecare, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca nelegal și netemeinic și în consecință exonerarea petentei de la plata amenzii stabilite in cuantum de 5.000 lei .
În memoriu separat s-au invocat următoarele motive de recurs:
Petenta a apreciat că, contrar celor susținute de către instanța de fond investită cu soluționarea plângerii, planul de masuri dispus are caracterul unor masuri complementare dispuse în urma încheierii actului sancționator si a căror aplicare este suspendată ca urmare a atacării actului principal, pe procedura reglementata de OG 2/2001, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin 3 din ordonanța.
Potrivit disp. art. 20 din Legea 108/1999. - (1) Constatările rezultate în urma controalelor si a cercetării evenimentelor, masurile, precum si sancțiunile dispuse de inspectorii de muncă sunt consemnate de aceștia în procese-verbale, al căror model se aprobă prin decizie a inspectorului general de stat.
Apreciază ca actul de control nr_/_/8.03.2012, urmat de anexa nr 2 nu poate fi calificat ca fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin 1 lit. c din Legea 554/2004- act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; iar in al doilea rând nu poate avea o existență de sine stătătoare, fiind încheiat cu prilejul încheierii actului principal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Atacarea procesului-verbal de contravenție in termenul legal, a suspendat în opinia petentei aplicarea tuturor măsurilor și a sancțiunilor dispuse în temeiul lui, în cazul in care acesta urmează a fi desființat, toate măsurile dispuse în temeiul acestui act principal rămânând fără obiect, fiind desființate si ele de drept în baza principiului accesorium sequitur principale.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că din dovezile existente la dosar determină legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 278/05.03.2013.
Se mai susține că, contrar susținerilor lipsite de temei ale recurentei, cele 4 măsuri care nu au fost îndeplinite de către . nu au fost dispuse prin procesul verbal de contravenție nr._/_/08.03.2012 ci prin anexa nr. 2 la procesul verbal de control nr._/_/08.03.2012, care este un act distinct față de procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor menționat anterior. Recurenta face aceste afirmații doar cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată.
Precizează că reclamanta nu a îndeplinit cele 4 măsuri impuse prin anexa nr. 2 a procesului verbal de control nr._/_/08.03.2012, deși avea ca termen de îndeplinire data de 22.03.2012. Mai mult în data de 04.09.2012 . a fost înștiințată să se prezinte în data de 05.09.2012 cu actele solicitate de către inspectorii de muncă (inclusiv dovada îndeplinirii măsurilor impuse prin procesul verbal de control nr._/_/08.03.2012), însă recurenta nu a dat curs acestei invitații.
Precizează că recurenta nu susține că ar fi îndeplinit măsurile impuse de către inspectorul de muncă nici măcar ulterior termenului de îndeplinire a acestora. Contrar susținerilor recurentei o plângere contravențională îndreptată împotriva unui proces verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, nu poate în nici un caz să suspende executarea unui proces verbal de control.
Având în vedere prevederile de art. 2, alin. 1, lit. c din Legea nr. 554/2004 (a contenciosului administrativ) și ale art. 20 alin. 2 din Legea nr. 108/1999 - republicată, pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr._/_/08.03.2012 se produce doar în condițiile în care societatea ar fi contestat procesul verbal de control în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004.
In condițiile în care reclamanta nu a contestat măsurile dispuse de inspectorii de muncă prin procesul verbal de control nr._/_/08.03.2012 avea obligația de a duce la îndeplinire aceste măsuri.
Consideră că nu există niciun temei pentru anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/_/05.09.2012.
Totodată, aplicarea sancțiunii cu avertisment, nu este de natură să realizeze funcția educativă si cea preventivă în rândul acestui angajator. Dimpotrivă, o asemenea îngăduință ar conduce în mod cert la încurajarea contravenientei, prin oferirea atât a unui precedent cât si a unui exemplu.
Examinând recursul prin prisma argumentelor recurentei și din oficiu, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă se constată că nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal nr._/5.09.2012, petenta S.C. O. P. S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 23 lit. b din Legea nr. 108/1999, respectiv pentru că nu a îndeplinit măsurile de la punctul 1, 2, 3 și 4 din planul de măsuri la procesul verbal de control nr._/8.10.2012.
Se constată că este neîntemeiată susținerea privind efectul accesoriu al procesului verbal de control față de cel de sancționare și anume că ar fi suspendată executarea măsurilor dispuse. Caracterul complementar al acestor măsuri s-ar putea reține doar dacă ar fi fost dispuse prin același act – proces verbal de contravenție, dar chiar și în aceste condiții, se constată că executarea sancțiunii contravenționale nu este suspendată pe timpul soluționării plângerii contravenționale, așa cum este suspendată executarea sancțiunilor principale, pentru că nu există dispoziție expresă în acest sens în O.G. nr. 2/2001.
Tribunalul observă că sunt judicioase argumentele judecătorului de prim grad cu privire la procesul verbal de control, care este act administrativ și cu privire la împrejurarea că acesta nu a fost contestat în conformitate cu Legea nr. 554/2004, prin urmare trebuiau aduse la îndeplinire măsurile dispuse.
Toate criticile aduse de recurentă sunt nefondate, având în vedere că instanța de fond a analizat corect procesul verbal de control și interpretat judicios probele administrate, iar citarea art. 20 din Legea nr. 108/1999 nu face decât să confirme legalitatea soluției date. Atacarea procesului verbal de contravenție încheiat anterior la 8.03.2012, determină suspendarea doar a executării sancțiunii contravenționale principale, în speță a amenzii în cuantum de 30.000 lei, nicidecum a unor măsuri dispuse prin alt act, motiv pentru care, recurenta avea obligația de a executa acele măsuri, mai ales că unele dintre acestea nu au legătură cu sancțiunile aplicate.
Văzând că nu este incident principiul „accesoriul urmează soarta principalului”, dar nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta . (cu sediul în Jabenița, nr.287 B, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.278 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. I. O. A.-M. A.
fiind în concediu, semnează fiind în concediu, semnează
vicepreședintele Tribunalului M., vicepreședintele Tribunalului M.,
Judecător, Judecător,
A. B. A. B.
GREFIER,
S. C.- G.
Red. R.M.
Tehnored. B.A.M.
3 exemplare/20.08.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2720/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 196/2014.... → |
|---|
