Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 2719/2014. Tribunalul MUREŞ

În motivarea cererii, reclamantul arată că în urma auditului financiar al contului de execuție a bugetului comunei N. pe anul 2011, sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată au fost calificate de către Camera de Conturi a Județului M. ca fiind acordate în mod necuvenit, și în consecință reținute ca prejudiciu produs bugetului local, sens în care a fost emisă Decizia nr. 2311/29.10.2013 a Directorului Camerei de Conturi a Județului M..

Se arată că prin actul administrativ anterior menționat, organul de control a dispus recuperarea prejudiciului creat bugetului local al comunei N. prin plata sumelor arătate, iar responsabilitatea legală a punerii în executare a deciziei revine ordonatorului principal de credite.

Reclamantul precizează că solicitarea de restituire cuprinsă în somația de plată comunicată pârâtului nu a fost adusă la îndeplinire în mod benevol, astfel că este nevoit a proceda la acționarea în justiție pentru obținerea titlurilor executorii de recuperare a sumei acordate cu același titlu, în condițiile legii.

În întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că dispoziția atacată este tardiv emisă, în raport de prevederile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, text de lege care instituie un termen imperativ de 30 de zile de la constatarea pagubei, în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere.

Pârâtul mai arată că dispozițiile Legii nr. 84/2012 au influență directă asupra legalității dispoziției atacate, având în vedere că art. 2 prevede expres exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială prevăzute la art. 1, ca urmare a constatării de Curtea de Conturi a unor prejudicii.

În continuare, pârâtul face aprecieri privind legalitatea acordării sumelor reprezentând contravaloare masă caldă, sume de reprezentare și indemnizație de dispozitiv.

Pârâtul a invocat totodată excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentei cereri, arătând în motivarea acesteia că această lipsă de interes este dată tocmai de prevederile Legii nr. 124/2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește excepția invocată, instanța reține următoarele:

Excepția lipsei de interes este o excepție procesuală de fond, peremptorie și absolută.

Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea.

Instanța reține că reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând contravaloare masă caldă, sume de reprezentare și spor de dispozitiv.

În același timp, instanța reține că, prin Legea nr. 124/2014 a fost reglementată exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii.

Totuși, instanța reține că reclamanții justifică un interes în promovarea cererii de chemare în judecată în această cauză, atâta timp cât drept urmare a emiterii Deciziei nr. 2311/2013 a Directorului Camerei de Conturi M., P. C. N. a fost nevoit a proceda la luarea tuturor măsurilor în vederea recuperării sumelor cuprinse în aceasta, întrucât responsabilitatea legală a punerii în executare a acesteia revine ordonatorului principal de credite, iar neluarea măsurilor legale de executare constituie infracțiune și se pedepsește ca atare de legea penală.

Tribunalul reține totodată că, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 2311/2013 emisă de Directorul Camerei de Conturi a Județului M., astfel că instanța nu poate analiza apărările de fond formulate de pârât cu privire la legalitatea acestui act administrativ.

În același timp, instanța apreciază că date fiind prevederile Legii nr. 124/2014, potrivit cărora se exonerează de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii, acțiunea reclamanților apare ca fiind neîntemeiată, pârâtul nemaiputând fi obligat la plata unor sume cu privire la care a fost exonerat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanța va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei de interes.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. C. N. și . cu sediul în com. N., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâtul K. D., cu domiciliul în com. N., ., jud. M., ca neîntemeiată.