Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 861/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 861/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 1919/320/2012*/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.861
Ședința publică din 25 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R.-I. T.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul M. M. G. titular al ÎNTREPRINDERII INDIVIDUALEM. M. G., împotriva sentinței civile nr.1547 din 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ 2*.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 04 noiembrie 2014, care face pare integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 11.11.2014, 18.11.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 1547 din 02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M. în Dosarul nr._ 2*, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta Întreprindere Individuală M. M. G. în contradictoriu cu intimatul ITM M. și s-a menținut procesul verbal de contravenție seria_ nr._ din 01.02.2012, încheiat de intimat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și care pot fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia, instanța de fond nu a reținut apărările petentei, apreciind că fapta pentru care a fost sancționată există și reiese din probele administrate, apreciind că în mod corect s-a dispus sancționarea pentru faptul că societatea nu a încheiat contract individual de muncă pentru numita M. I..
În ceea ce privește cererea petentei de reindividualizare a sancțiunii amenzii, prima instanță a apreciat că, în condițiile în care petenta a negat săvârșirea faptei, nu se impune o modificare a sancțiunii aplicate în sensul înlocuirii acesteia cu avertisment. Totodată, pericolul social al faptei de a nu întocmi contract individual de muncă, este ridicat, iar în cauza de față pericolul social concret al faptei petentei prezintă același caracter.
Împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat în termen legal recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și înlăturarea amenzii aplicate iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Totodată, recurenta a mai arătat că probatoriul administrat în cauză infirmă cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, iar în ceea ce privește sancțiunea aplicată, aceasta nu a fost în mod corect individualizată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe potrivit susținerilor recurentei, și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
La data de 01.02.2012 a fost întocmit procesul verbal seria_ nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei deoarece a comis contravenția prevăzută de art. 260, alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în faptul că nu a încheiat contract individual de muncă pentru o persoană.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Analizând sub aspect formal procesul verbal contestat, prin raportare la dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 sau care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Tribunalul apreciază că neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare nu se regăsește între cazurile de nulitate absoluta strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să se considere că o atare omisiune nu ar putea să atragă decât nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții. Astfel, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca petentul să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petenta nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Aceasta nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei săvârșite.
La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Tribunalul reține astfel că, instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat și în mod corect au fost înlăturate susținerile petentei pentru că nu sunt dovedite.
Se constată că nu este incident nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de recurs.
În consecință, petenta a comis fapta pentru care a fost sancționată, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de M. M. G. -ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ(cu sediul în localitatea Săbed, nr.165, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.1547/02.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ 2*.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-I. T. S. R.-M. D. C.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.D.C.
Tehnored.S.C.G./10.04.2015/2 ex.
Jud.fond: I. G.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2283/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 829/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
