Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 498/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 9616/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 498/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător A. M. A.
Grefier L. H.
Pe rol se află pronunțarea apelurilor formulate în contencios administrativ și fiscal de apelanții I. T. de Muncă M., cu sediul în municipiul Tg. M., .. 2, jud. M., cod fiscal_ și Întreprinderea Individuală M. G., cu sediul în Tg. M., .. 8, ., împotriva sentinței civile nr. 1050 din 05.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Se constată că mersul ședinței de judecată este consemnată în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 28.10.2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1050 din 5 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ , instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta Intreprinderea Individuală M. G., în contradictoriu cu I. T. de Muncă M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 30.07.2013; a modificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 it. e din Legea nr. 53/2003, republicată, cu sancțiunea avertismentului; a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și a recomandat acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, a reținut că deși în cuprinsul contractului individual de muncă încheiat cu salariatul Fejervari T., data de începere a activității a fost menționată ca fiind data de 09.04.2013, în fapt, salariatul și-a început activitatea începând cu data de 08.04.2013, aspecte evidențiat în foaia colectivă de prezență, fiind retribuit inclusiv pentru această zi. De asemenea, instanța a reținut că forma scrisă este obligatorie pentru valabilitatea contractului de muncă, fiind astfel o condiție de fond, esențială și de validitate a actului juridic, condiție pe care societatea petentă nu a demonstrat că a respectat-o în ceea ce privește contractul individual de muncă încheiat salariatul Fejervari T. pentru data de 08.04.2013.
În concluzie, instanța a reținut că, întrucât petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. De asemenea, a apreciat că aspectele faptice învederate întrunesc elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a apreciat că petenta nu s-a aflat în situația clasică care impune sancționarea acesteia. Astfel, a încheiat un contract individual de muncă cu salariatul, contract înregistrat în registrul general de evidență a salariaților la data de 05.04.2013, și deși data de începere a activității a fost menționată în contract ca fiind data de 09.04.2013, iar în fapt activitatea s-a prestat începând cu data de 08.04.2013, acest aspect nu generează disfuncționalități în ceea ce privește dinamica relațiilor sociale, productive, concurențiale și fiscale, întrucât, pentru activitatea prestată în ziua de 08.04.2013 salariatul a fost retribuit.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu se poate reține intenția societății petente de nerespectare a drepturilor cuvenite salariatului sau de eludare a dispozițiilor legale incidente și că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă reținută în cuprinsul actului sancționator, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. e din HG nr. 500/2011, a reținut că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, astfel că forța probantă a procesului-verbal atacat nu a fost înlăturată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel principal intimatul I. T. de Muncă M., solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, astfel încât să fie respinsă plângerea contravențională și menținerea în totalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/30.07.2013 și a amenzii contravenționale aplicate prin acesta.
În motivarea apelului a arătat că soluția înlocuirii amenzii cu avertisment este lipsită de temei. A reliefat că primirea la muncă a lucrătorului Fejervari T. în data de 08.04.2013, fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, faptă care se impune a fi sancționată potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și faptul că angajatorul a încheiat un contract individual de muncă începând cu o dată ulterioară începerii muncii de către lucrătorul în cauză, nu poate constitui un motiv pentru înlocuirea amenzii cu avertisment. Apelantul subliniază că încheierea contractelor individuale de muncă se face începând cu data efectivă de la care persoanele încep activitatea, nu de la date ulterioare începerii muncii de către lucrători.
Apelantul a mai arătat că angajatorul a încercat să prezinte instanței de judecată o situație incorectă. Procedând în acest fel, petenta nu a dovedit că regretă fapta pentru care a fost sancționată cu amendă contravențională minimă și că prima instanță nu a ținut cont de această atitudine a angajatorului.
De asemenea, apelantul arată că prin anexa procesului – verbal de control . nr._/30.07.2013 (anexă de constatare și de măsuri dispuse în domeniul relațiilor de muncă), inspectorul de muncă a dispus nu mai puțin de 5 măsuri pentru corectarea deficiențelor constatate cu ocazia controlului efectuat. În aceste condiții, se poate observa că primirea la muncă a lucrătorului Fejervari T. fără încheierea unui contract individual de muncă nu a fost singura încălcare a prevederilor legale din domeniul relațiilor de muncă, pe care a constatat-o inspectorul de muncă. Inspectorul de muncă a dat dovadă de clemență și a aplicat o singură sancțiune cu amendă contravențională, în cuantum minim. Prima instanță nu a ținut cont de faptul că M. Giovanni Întreprindere Individuală a ignorat mai multe dispoziții legale din domeniul relațiilor de muncă.
Apelantul a invocat consecințele negative ale muncii fără încheierea contractului de muncă și a reiterat nocivitatea deosebită a muncii fără forme legale de angajare, care a determinat legiuitorul să majoreze succesiv amenda pentru astfel de fapte.
Petenta Intreprindere individuală M. G. a formulat apel incident împotriva aceleiași sentințe, solicitând anularea sentinței și anularea ca netemeinic și nelegal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și plata de către intimat a eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului incident, petenta a susținut că la data de 08.04.2013 întreprinderea avea deja încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă cu domnul Fejervari T.. Astfel, consideră că în mod greșit a reținut instanța faptul că în speță este incident art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Petenta a mai susținut că, contractul individual de muncă produce efecte de la data încheierii lui, în cazul său data de 08.04.2013. Data începerii activității 09.04.2013, este doar o clauză în contract și reprezintă data de la care părțile ar trebui să înceapă să execute obiectul contractului individual de muncă, și anume prestarea muncii de către salariat și plata salariului de către angajator. Cu alte cuvinte, contractul individual de muncă era încheiat în forma scrisă și producea efecte la data de 08.04.2013. Pe toată perioada contractului individual de muncă, indiferent dacă părțile execută sau nu obiectul contractului individual de muncă, și anume prestarea muncii și plata salariului, celelalte drepturi și obligații ale părților vor exista.
Art. 260 alin. 1 din Codul muncii sancționează primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă (art. 16 alin. 1 codul muncii) și nu sancționează înscrierea eronată în contractul individual de muncă a unor clauze, în speță data începerii activității de către salariat.
Petenta Intreprindere individuală M. G. a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului promovat de I. T. de Muncă M. și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. A reluat aspectele invocate prin apelul incident, susținând, în plus, că în data de 08.04.2013 dl. Fejervari T. nu a lucrat, ci a fost pontat în mod eronat, iar prin această eroare nu s-a produs nici un prejudiciu vreunui salariat sau bugetului de stat, mai mult, pentru această zi s-au plătit în plus salariul și contribuții sociale.
Intimatul I. T. de Muncă M. a depus întâmpinare față de apelul incident, solicitând respingerea în întregime a acestuia întrucât este lipsit de temei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că ambele apeluri sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Față de obiectul și criticile invocate prin cele două apeluri, tribunalul reține că efectul devolutiv vizează prima faptă sancționată prin procesul-verbal de constatare a contravenției, atât sub aspectul temeiniciei, cât și al individualizării sancțiunii aplicate petentei.
Petenta Intreprinderea Individuală M. G. a fost sancționată prin procesul-verbal . nr._ din data de 30.07.2013 cu amenda în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 precum și cu sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. e din HG nr. 500/2011.
Cu privire la prima faptă, s-a reținut că în data de 08.04.2013, numitul Fejervari T. a prestat activitate fără forme legale de angajare, deoarece data începerii activității menționată în contractul individual de muncă, încheiat în formă scrisă între cele două părți, este 09.04.2013. Săvârșirea faptei a fost stabilită în urma verificării foilor colective de prezență și a statului de plată aferent lunii aprilie 2013, din care a rezultat că salariatul Fejervari T. a prestat activitate în data de 08.04.2013, fiind evidențiate în foaia colectivă de prezență 8 ore, pentru care a fost retribuit conform statului de plată.
Petenta nu a contestat faptul că din evidențele sale rezultă că angajatul Fejervari T. a prestat activitate în data de 08.04.2013, susținând că acesta a fost pontat din eroare. Se constată, sub acest aspect, că angajatul respectiv figurează în foaia colectivă de prezență începând cu data de 08.04.2013, cu câte 8 ore lucrate zilnic, figurând cu aceleași date și în statul de plată pentru luna aprilie 2013, cu 17 zile respectiv 136 ore lucrate, pentru care a fost remunerat.
Susținerile petentei cu privire la pontarea din eroare a salariatului pentru data de 08.04.2013 nu pot fi primite, nefiind dovedite, ținând seama de faptul că statul de plată a fost semnat atât de reprezentantul unității cât și de salariat, iar procesul-verbal de contravenție a fost semnat de petentă fără obiecțiuni.
Or, în condițiile în care în contractul individual de muncă s-a prevăzut ca dată a începerii activității ziua de 09.04.2013, prestarea muncii în data de 08.04.2013 a fost în mod legal considerată ca fiind fără forme legale de angajare, fiind îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Față de cele arătate, tribunalul apreciază că apelul incident promovat de petenta I. I. M. G. este neîntemeiat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, ce formează obiect al criticilor în apelul principal, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5, „sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Deși săvârșirea faptei sancționate prin procesul verbal atacat, la fel ca și consecințele negative ale primirii la muncă a unei persoane fără încheierea contractului de muncă în formă scrisă nu pot fi contestate, tribunalul apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de instanța de fond. Tribunalul are în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și care sunt de natură a atenua pericolul social al acesteia. În acest sens, față de probele administrate, se constată că este vorba despre o singură zi de prestare a muncii fără forme legale, iar pentru această zi salariatul a fost plătit, fiind achitate și impozitul și contribuțiile datorate, conform statului de salarii, iar contractul individual de muncă a fost încheiat și înregistrat, producând efecte începând cu a doua zi.
Ținând seama de cele expuse, tribunalul apreciază că scopul preventiv și educativ al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, instanța de fond făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale amintite mai sus. Prin reindividualizarea sancțiunii instanța nu a negat caracterul contravențional al faptei, ci a apreciat doar că o sancțiune mai ușoară este mai adecvată în cauză.
Ca urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul principal, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul I. T. de Muncă M., cu sediul în municipiul Tg. M., .. 2, jud. M., cod fiscal_ împotriva sentinței civile nr. 1050 din 05.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Respinge apelul incident formulat de apelanta Întreprinderea Individuală M. G., cu sediul în Tg. M., .. 8, ., împotriva aceleași hotărâri.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 Noiembrie 2014.
Președinte, I. O. Fiind plecată din instanță semnează Președintele instanței - doamna judecător I. L. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: A.M.A
Thred: 26.05.2015/H.L
5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1680/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 2940/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
