Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 944/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 12465/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.944
Ședința publică din 16 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
JUDECĂTOR: I. O.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul R. S. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, împotriva sentinței civile nr.2595 din 21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl.av.B. I. pentru recurent și dl.consilier juridic Klosz P. Alexander pentru intimatul ITM M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 11.12.2014 s-a depus prin registratura instanței, de către intimat:
întâmpinare, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Se constată că la data de 16.12.2014 s-a depus prin registratura instanței, de către recurent:
concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului depune delegație de reprezentare.
Se constată că Tribunalului M., secția de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a recursului, potrivit art.34 alin.2 din Ordonanța nr.2/2001, coroborat cu art.2 alin.1 pct.3 din vechiul Cod pr.civilă și că recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Instanța, în baza art. 96 din Codul de procedură civilă, comunică un exemplar din întâmpinare, reprezentantului societății recurente, care arată că solicită acordarea unui termen pentru studiul acesteia.
Reprezentantul intimatului arată că lasă la aprecierea instanței să dispună cu privire la cererea de amânare formulată.
Instanța, față de împrejurarea că prin întâmpinarea depusă nu s-au formulat excepții, fiind depusă și cu 5 zile anterior ședinței de judecată, astfel încât era suficient timp pentru studierea acesteia, respinge cererea de amânare formulată și lasă cauza la a doua strigare.
Reprezentantul recurentei arată că nu solicită luarea cauzei la a doua strigare, astfel că se poate proceda la dezbaterea recursului.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat, sau probe de propus, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile și, nefiind cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința anulării în parte a procesului verbal de sancționare a contravențiilor, exonerarea de la plata amenzii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, în baza art.6-7 din OG nr.2/2001, recurentul fiind la prima abatere. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Probele care demonstrează primirea la muncă a persoanei fără contract individual de muncă sunt certe: fișa de identificare, declarația titularului întreprinderii individuale, constatările personale ale inspectorilor de muncă care au identificat-o pe această persoană în timp ce îndeplinea atribuții de comercializare și chiar din depoziția martorei audiate se observă că aceasta presta activitate pentru societate, fără să aibă semnat contract individual de muncă. Arată că s-a dispus un număr de 6 măsuri pentru remedierea deficiențelor constatate, iar în plângerea contravențională s-a negat fapta, ceea ce demonstrează că angajatorul nu o regretă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2595 din 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta Întreprindere Individuală R. S., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă M., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.10.2012; a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției atacat, ca fiind legal și temeinic și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși procesul-verbal conținând constatările personale ale agenților face dovada până la proba contrarie, petenta nu a reușit să facă dovada netemeiniciei procesului-verbal, chiar dacă ei îi revenea această obligație.
Instanța a reținut, față de cuprinsul fișei de identificare completată de către numita S. E. la data controlului efectuat în 24.10.2012 și față de contradicțiile evidente între susținerile martorei, că este neîndoielnic faptul că numita S. E. desfășura activitate în calitate de vânzătoare pentru petentă, fără a avea încheiat contract individual de muncă cu aceasta, fiind stabilit exact programul de muncă.
Mai mult, a reținut că mențiunile procesului verbal se coroborează și cu atitudinea reprezentantului societății care prezent la momentul întocmirii actului sancționator nu a făcut nici o precizare, arătând că va formula obiecțiunile în instanță.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța a reținut că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii sancțiunea minimă, respectiv suma de 10.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta R. S. Întreprindere Individuală, solicitând modificarea sentinței în sensul anularii in parte a procesului verbal de constare și sancționare a contravențiilor . nr.__ din 2f.10.2012. emis de Inspecția Muncii, I. T. de munca M.; a Anexei 1 la procesului verbal de constare și sancționare a contravențiilor, exonerarea de la plata amenzii si pronunțarea în cauză a avertismentului în baza art. 5, 6 si 7 din OUG nr.2/2001, fiind la prima abatere de gen.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în realitate chiar daca se află într-o anumită culpă contravențională, fapta consemnată fiind prima de acest gen, nu este atât de gravă, deoarece numita S. E. a trecut in data de 23.10.2012 ora 09:30, pe la chioșcul din Tg. M., ., al recurentei R. S. ÎI, pentru a discuta condițiile unei eventuale angajări, dar văzând ce presupunea locul de muncă respectiv, a solicitat să se mai gândească. Fiind cunoștințe, petenta a insistat să vină a doua zi pentru că are cunoștință despre faptul că este o buna gospodină, să aducă actele pentru angajare dacă are analizele medicale și cursul de igienă. D-na S. E. a declarat de altfel, că nu este angajata acestei firme ci a altei societăți unde nu i s-a cerut cursul de igienă și nu vrea să se angajeze la societatea recurentei, deocamdată.
Consideră că nu se poate sancționa o stare de fapt, care nu este conformă cu realitatea si chiar dacă, în urma controlului efectuat s-a constatat că, societatea a primit la muncă pe S. E., fără a avea întocmit contract individual de muncă, acesta a fost încheiat chiar în 24.10.2012 și, chiar dacă trebuia încheiat conform art. 16 din Legea nr.53/ 2001-Codul Muncii (anterior începerii raporturilor de muncă), trebuia avut în vedere și faptul că, având încă trei angajate societatea nu este de rea-credință în realizarea dispozițiilor legale și în condițiile constatării primei abateri în domeniul muncii, se putea dispune un avertisment, rolul amenzii care a fost aplicată firmei fiind de a o închide cu totul, rulajul pe lună al acestei firme fiind de 5000 lei.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatul I. T. de Muncă M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, având în vedere și dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a coroborat și apreciat în mod just probele administrate în cauză, reținând că petenta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 29.10.2012 și anume primirea la muncă a numitei S. E. începând cu data de 23.10.2012, fără încheierea contractului individual de muncă, faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
În acest sens, în fișa de identificare completată și semnată de numita S. E. cu ocazia controlului efectuat la 24.10.2012 (f.28 dosar fond), avută în vedere de inspectorii de muncă la întocmirea procesului-verbal, acesta a declarat că prestează activitate la respectivul punct de lucru, în funcția de vânzătoare, începând de la data de 23.10.2012 și că nu a semnat contract de muncă, fiind în perioada de probă. Martora a indicat în cuprinsul fișei de identificare și programul de lucru, iar cu privire la salariu, a arătat că încă nu a primit.
Tribunalul reține că dreptul inspectorilor de muncă de a impune completarea fișei de identificare și conținutul acesteia sunt stabilite prin HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, fișele fiind completate tocmai în vederea efectuării controlului vizând respectarea legislației muncii. Ca urmare, aceasta are valoare probatorie, fiind în mod corect luată în considerare de către instanța de fond.
Declarația dată de martora S. E. în fața instanței de fond (f.47) a fost în mod întemeiat înlăturată ca fiind subiectivă, având în vedere că nu a fost prezentată o justificare rezonabilă pentru contradicțiile între cuprinsul acestei declarații și cele învederate în fișa de identificare.
În acest sens, se reține că martorei i s-a solicitat completarea fișei de identificare tocmai pentru motivul că la momentul controlului desfășura activitate la punctul de lucru al petentei și anume, conform constatărilor inspectorilor cuprinse în procesul-verbal de control, comercializa produsele de patiserie. În cuprinsul fișei de identificare martora a arătat fără dubiu că desfășoară activitate din 23.10.2012, a indicat programul de lucru și motivul pentru care nu a fost încheiat contractul de muncă și anume întrucât era „în probă”. Or, dacă la data controlului (24.10.2012) martora ar fi fost pentru prima dată în incinta punctului de lucru și nu ar fi prestat activitate ci s-ar fi aflat acolo doar pentru a vedea dacă s-ar descurca în eventualitatea unei angajări, astfel cum a arătat în fața instanței, nu există nici un motiv rezonabil pentru care să nu fi prezentat această situație de fapt cu ocazia controlului, ci una în mod esențial diferită.
Așa cum a constatat corect instanța de fond, față de prevederile art. 31 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, perioada de probă trebuie stabilită prin contractul de muncă, neconstituind așadar un motiv de neîncheiere a acestui contract.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță a apreciat corect că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere pericolul social ridicat al faptei reținute și totodată atitudinea petentei de negare a săvârșirii faptei, determinând convingerea instanței că scopul educativ al sancțiunii nu poate fi realizat fără executarea amenzii stabilite.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul R. S. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ (cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat B. S. din Tg M., ., .), împotriva sentinței civile nr.2595 din 21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. R. A.-M. A. I. O.
fiind plecată din instanță,
semnează președ.instanței,
judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.A.-M.A.
Tehnored.S.C.G./05.06.2015/2 ex.
Jud.fond: I. D.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 190/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 403/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
