Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 648/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 11983/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.648
Ședința publică din 19 septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. R.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul P. L. ROMANIA IFN SA, împotriva sentinței civile nr.1412 din 20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Se constată că la data de 01.09.2014 s-a depus prin registratura instanței, de către intimata C.-C.:
întâmpinare, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Se constată că Tribunalului M., secția de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a recursului, potrivit art.34 alin.2 din Ordonanța nr.2/2001, coroborat cu art.2 alin.1 pct.3 din vechiul Cod pr.civilă și că recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Se constată că prin cererea de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind de formulat alte cereri în probațiune sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și în baza prevederilor art. 316 coroborat cu art. 298 și art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța reține cererea de recurs spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1412 din 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ /2011 instanța a respins plângerea petentei . IFN în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. și în consecință a dispus menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/10.10.2012 a Centrului de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele de fond constată că este neîntemeiată, că procesul fiind aduse argumente de legalitate a acestei proceduri.
În ceea ce privește temeinicia actului de sancționare s-a urmărit respectarea exigențelor art. 6 din CEDO și a prezumția de nevinovăție, fiind stabilit în baza probelor administrate, că petenta a comis fapta sancționată.
Cu privire la individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea prevăzută în anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2002, respectiv suma de 250 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal petenta . IFN SA, solicitând, în baza art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul anulării procesului verbal de contravenție și exonerarea societății de la plata amenzii.
În motivarea recursului petenta a susținut că instanța de fond în mod eronat a apreciat faptul ca procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2011, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, având în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ individual, emis în regim de putere publică, de persoane anume prevăzute de lege și pentru punerea în aplicare a legii, iar condițiile de valabilitate a unui act administrativ ca acesta să fie emis cu respectarea competenței, respectarea formei și a procedurii de emitere a actului, a conformității actului cu actele juridice cu forța superioară precum și cu scopul legii.
Astfel că în speță nu a fost comunicat nici un proces verbal de contravenție care să poarte semnătură olografă.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție, rezultă că documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 si HG 1259/2011 de către agentul constatator A. C. N., cu certificat emis de Certsign S.A. - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, fără să se facă vreo referire la faptul că semnătura este o semnătură electronică extinsă sau nu sau la vreun certificat de acreditare eliberat respectivului furnizor de servicii.
Practica unitară a completelor de recurs în materie contravențională a stabilit că pentru a fi valabil procesul verbal în formă electronică, acesta trebuie transmis contravenientului tot în formă electronică, destinată citirii prin intermediul unui program informatic, așa cum prevede Legea 455/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut în mod greșit faptul că acesta este temeinic întocmit.
Potrivit ari. 8 alin. 1 si 2 din OG nr. 15/2002: „ fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”
Art. 7 din același act normativ stabilește că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. ”.
Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 astfel: „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Se învederează faptul că, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar la data de 10.10.2012, . nu mai era proprietarul autovehiculului, întrucât la data de 28.01.201 a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului cu nr. de inmatriculare_, în baza unui contract de leasing financiar, către S.C. Iris Videcom S.R.L.
Prin achitarea valorii finale, S.C. Iris Videcom S.R.L. a devenit proprietar al vehiculului în cauză.
În procesul de constatare a faptei contravenționale, intimata a apelat la sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR, conform art. 9 din OG 15/2002, iar utilizatorul autoturismului este identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrație și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor, în baza unui protocol încheiat între instituții.
Au fost detaliate apărările privind nevalabilitatea proceselor verbale semnate electronic, mai concret că nu pot fi semnate electronic, argumente care au fost detaliate și au fost depuse hotărâri judecătorești ca practică judecătorească.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, afirmând că instanța de fond a reținut corect că procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind descrisă fapta comisă.
Referitor la modalitatea de încheiere a procesului verbal,s-a afirmat că este emis prin sistem informatic și că utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a MAI.
Se mai susține că nici o dispoziție legală nu interzice aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri autentice, că petentului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, iar prin OG nr. 2/2001 nu se stabilește ce fel de semnătură trebuie aplicată pe actul de constatare.
În drept s-a invocat art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare atât la motivele de recurs invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat este neîntemeiat.
Procesul-verbal a fost întocmit în mod legal, iar sancțiunea a fost corect individualizată de agentul constatator, așa cum reține și instanța de fond.
Din perspectiva condițiilor de formă ale actului de sancționare, susținerile recurentei sunt nefondate, pentru că procesul verbal încheiat în formă electronică și semnat în această modalitate întrunește toate condițiile de valabilitate prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001.
Este judicios argumentul cu privire la comunicarea către petentă doar a unei copii a procesului verbal, care nu trebuie să conțină o semnătură olografă. Există o distincție cunoscută între actul juridic ca negotium, care cuprinde voința părții și instrumentum, care reprezintă suportul cu conținutul actului juridic.
Referitor la aceste susțineri ale recurentei, instanța de recurs reține că, în cauză, constatarea contravenției a fost făcută în condițiile art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, iar potrivit art. 9 alin. 3, procesul verbal se poate încheia și în lipsă, după identificarea contravenientului în baza de date.
Potrivit art. 4 punctele 2 și 3 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică care sunt destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic, în timp ce semnătura electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Faptul că procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenienților pe suport de hârtie si nu printr-un program informatic nu semnifică faptul că procesul-verbal de contravenție nu este semnat. Dimpotrivă, valabilitatea semnăturii electronice este confirmată de certificatul calificat emis pe numele agentului constatator, certificat care are menirea tocmai să certifice faptul că agentul constatator din cadrul intimatei are dreptul să semneze electronic procesele-verbale de contravenție pe care le întocmește.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Ca atare, procesul-verbal a fost întocmit în mod legal, iar sancțiunea a fost corect individualizată de instanța de fond, aceasta reținând de asemenea în mod judicios că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Referitor la calitatea de contravenientă a recurentei, care a înstrăinat autovehiculul, instanța de recurs are în vedere că rolul publicității transferului dreptului de proprietate asupra acestui tip de bun, este acela de a face cunoscut terților persoana proprietarului. Necesitatea unui astfel de regim este impus de natura bunului și de efectele pe care utilizarea sa le poate produce (accidente cu victime, daune. s.a.).
Astfel, este de reținut că transferul dreptului de proprietate a operat între părți la data la care acestea au convenit asupra elementelor esențiale ale bunului, dar față de intimat, care are calitatea de terț, în raport de convenția părților, transferul dreptului produce efecte numai de la momentul finalizării procedurii de publicitate, adică din momentul înscrierii în certificatul de înmatriculare a noului proprietar, informație care este automat făcută publică în regimul de evidență specializată.
Tribunalul constată că intenția legiuitorului a fost de a sancționa pe acela care deține în condițiile legale bunul.
Instanța de recurs apreciază că nu este incident nici unul dintre motivele de recurs invocate, procesul verbal a fost examinat prin prisma OG nr. 2/2001, deci nu se poate vorbi de schimbarea naturii, înțelesului așa cum este reglementarea de la pct. 8 al art. 304 Cod procedură civilă, iar anterior au fost dezvoltate argumentele pentru care hotărârea atacată este legală, deci nu se aplică nici pct. 9 din același text de lege.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat și va menține dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de P. L. ROMANIA IFN SA (cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocatură Criana M. din București, . B., nr.3, sector 5), împotriva sentinței civile nr.1412/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. O. C. P. M. R.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.M.R.
Tehnored.S.C.G./09.12.2014/2 ex.
Jud.fond: .M.-M.G.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 799/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1689/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
