Anulare act administrativ. Sentința nr. 924/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 924/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 7820/102/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 924/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. - M. S.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul S. A. A., în contradictoriu cu pârâta C. M., având ca obiect anulare act administrativ.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când s-a dispus amânarea pronunțării la data de 03 februarie 2014, la data de 10 februarie 2014, la data de 17 februarie 2014, iar ulterior la data de 24 februarie 2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2012, sub nr._, reclamantul S. A. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. anularea deciziei nr. 733/16.08.2012 respectiv a deciziilor de impunere cu nr. 8427.1/31.05.2012 și cu nr. 8427.3/31.05.2012 emise de pârâtă.
În motivare, reclamantul a arătat în esență următoarele:
Pârâta avea obligația de a-l înștiința cu privire la faptul că a depășit termenul de depunere al declarației fiscale cu privire la cuantumul obligației fiscale și baza de calcul al acesteia și, doar în caz de neconformare și numai după trecerea unui termen de 15 zile de la comunicare, putea să stabilească din oficiu obligații de plată.
Nu a existat o punere în întârziere și nu a fost comunicat cuantumul unor astfel de penalități, nici măcar debitul efectiv, în nici unul din cei 3 ani, respectiv pe perioada 2008 - 2010
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat în esență următoarele:
Obligația plății contribuției la asigurările sociale de sănătate este o obligație legală expres instituită de lege.
În perioada 2008 – 2010 reclamantul a obținut venituri din activități independente autorizate, venituri care nu au fost declarate la Casa de Asigurări de Sănătate în vederea stabilirii contribuției la Fond.
Reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legală de a-și comunica veniturile în vederea stabilirii contribuțiilor la Fond și necomunicându-și veniturile, nu s-a regăsit în baza de date a casei .
Casele de asigurări de sănătate sunt abilitate să emită decizii de impunere pentru stabilirea contribuției la Fond în temeiul art. 35 din ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calități de asigurat.
Lipsa mențiunilor cu privire la audierea contribuabilului din Decizia de impunere nu atrage nulitatea actului administrativ fiscal.
În baza art. 119 alin. 1 din C.proc.fisc. reclamantul datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 8427.1/31.05.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 1.286 lei, cu titlu de contribuție restantă la Fond aferentă anilor 2008 – 2010.
Prin Decizia de impunere nr. 8427.3/31.05.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 896 lei, cu titlu de accesorii, 699 lei, majorări/dobânzi de întârziere și 197 lei, penalități de întârziere.
Sumele menționate mai înainte sunt aferente veniturilor obținute de reclamant în perioada 2008 – 2010 din activități independente autorizate.
Instanța reține că actele administrativ fiscale au fost emise cu respectarea condițiilor de formă prevăzute la art. 46 din O.G. nr. 92/2003 sub sancțiunea nulității.
Mențiunile cu privire la audierea contribuabilului nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității actului administrativ fiscal.
Deciziile de impunere au fost emise în baza art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui CNAS.
Instanța reține că reclamantul S. A. A. în perioada 2008 – 2010 a obținut venituri din activități independente autorizate iar aceste venituri nu au fost declarate la Casa de Asiguri de Sănătate M. în vederea stabilirii contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate .
În lipsa acestor declarații, reclamantul nu s-a aflat în baza de date a pârâtei iar veniturile în baza cărora s-a stabilit contribuția au fost primite în format electronic de la Agenția Națională de Administrare Fiscală în baza protocolului încheiat cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate .
În aceste condiții, invocarea de către reclamant a obligației Casei de asigurări de sănătate de a-l înștiința cu privire la faptul că a depășit termenul de depunere al declarației fiscale cu privire la cuantumul obligației fiscale și baza de calcul al acesteia este neîntemeiată.
Instanța mai reține că decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Potrivit art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate.
Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
În lumina dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța reține că reclamantul are obligația de a plăti contribuția pentru realizarea de venituri din activitate independentă autorizată.
Potrivit art. 119 alin. 1, 120 alin.1 din O.G. nr.92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Instanța reține că, relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii.
Este adevărat că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, de regulă, însă acest drept trebuie exercitat cu bună credință și în mod activ.
În prezenta cauză, se constată că la data de 31.05.2012, au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații de plată accesorii aferente anilor 2008 - 2010 .
Din dosarul cauzei nu rezultă motivul pentru care organul fiscal a stat în pasivitate și nu a solicitat mai repede datele necesare stabilirii obligațiilor de plată. Susținerea pârâtei în sensul că obligația de plată a accesoriilor se întemeiază pe culpă reclamantului care nu a comunicat direct casei de asigurări de asigurări veniturile în vederea stabilirii și achitării contribuțiilor la Fond nu este suficientă.
Instanța reține că nu este echitabil obligarea reclamantului la plata de dobânzi și penalități de întârziere calculată retroactiv, în condițiile în care C.A.S. M. a contribuit prin lipsa sa de diligență la curgerea acestor dobânzi.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamantul S. A. A. și va anula în parte Decizia nr. 733/16.08.2012 emisă de pârâtă, în ceea ce privește accesoriile debitului principal și în consecință:
Va anula Decizia de impunere nr. 8427.3/31.05.2012 emisă de pârâtă și pe cale de consecință va dispune exonerarea reclamantului de la plata sumei de 896 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere respectiv va menține obligația de plată a sumei de 1.286 lei, cu titlu de contribuție restantă la Fond aferentă anilor 2008 – 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S. A. A., cu domiciliul procesual ales în Târnăveni, ., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. cu sediul în Tg.M., .. 19, jud. M..
Dispune anularea în parte a deciziei cu nr. 733/16.08.2012 emisă de pârâtă, în ceea ce privește accesoriile debitului principal .
Dispune anularea deciziei cu nr. 8427.3/31.05.2012 emisă de pârâtă și pe cale de consecință exonerarea reclamantei de la plat sumei de 896 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.
Respinge cererea reclamantei de anulare a deciziei cu nr. 8427.1/31.05.2012 emisă de pârâtă, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2014.
Președinte, R. - M. S. | ||
Grefier, M. C. |
Red.Sz.R.M.
Thred.M.C.
4 exempl./15.04.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 58/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
