Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 419/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 2909/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.419
Ședința publică din 27 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R.-I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta S.C. A. V. S.R.L., împotriva sentinței civile nr.3003 din data de 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 06 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 13.05.2014, 20.05.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3003 din 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea petentei S.C. A. V. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și în consecință a menținut procesul verbal de contravenție . nr._/14.11.2012, ca legal și temeinic.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal atacat, în raport cu motivele de nulitate absolută și relativă, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
În privința temeiniciei, prima instanță a reținut că prin procesul verbal . nr._/14.11.2012, încheiat de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRN, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. (2) din același act normativ, constând în faptul că la data de 01.11.2012, ora 10:41, vehiculul de categoria D, cu nr. de înmatriculare_ , aparținând petentei, a circulat pe DN 13, km 149+100 m, fără a deține rovinietă valabilă.
A mai reținut totodată că, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Prima instanță a reținut că situația de fapt constatată în cuprinsul procesului verbal de contravenție corespunde adevărului, datele și aspectele consemnate în procesul verbal coroborându-se cu înscrisurile administrate în cauză.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3), la individualizarea sancțiunii se va ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal petentul, solicitând, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea recursului, petentul a susținut că sancțiunea amenzii nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare atât la motivele de recurs invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat nu este întemeiat, pentru considerentele expuse în continuare:
Procesul-verbal a fost întocmit în mod legal, iar sancțiunea a fost corect individualizată de instanța de fond, aceasta reținând de asemenea în mod judicios că petenta a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 litera b din OG 15/2002, rezultă că obligația de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța reține că petentul nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere că aceasta nu a înțeles nici faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Clemența instanței nu ar face decât să încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei.
În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta S.C. A. V. S.R.L. (cu sediul în Cerghizel, nr.154, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.3003/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2014.
PREȘEDINTE,
R.-I. T.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
D. C.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
S. R.-M.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
GREFIER,
S. C.- G.
red./thred.C.D.
08.08.2014
Listat CRL/20.08.2014
2 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 312/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 551/2014.... → |
|---|
