Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 14/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 4955/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 14/2014
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător M. R.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul G. D., cu domiciliul în Sâncrai, sat Nazna, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6448 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal G. D., care se identifică cu permisul de conducere auto, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că apelul a fost declarat și motivat la data de 07 noiembrie 2013, iar sentința a fost comunicată apelantului la data de 09.10.2013, potrivit procesului verbal de înmânare a comunicării aflat la fila 30 dosar de fond.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 36 din O.G. nr. 2/2011, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu atr.131 Noul Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Având cuvântul în probațiune, apelantul arată că solicită admiterea probei cu filmarea video realizată de către reprezentantul intimatei.
Instanța cere lămuri apelantului pentru a putea aprecia asupra probei solicitate.
Apelantul arată că solicită această înregistrare deoarece din planșele foto depuse la dosarul de fond a cauzei – f.14 – 16, nu rezultă toate circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei contravenționale. Susține că pietonul cu bicicleta a coborât de pe trotuar și s-a oprit la momentul în care l-a văzut pe apelant și că nu avea altă soluție decât să-și continue drumul.
De asemenea, susține că nu avea cum să-i pună viața în pericol pietonului cu bicicleta.
Instanța respinge cererea solicitată de către apelant, apreciind că nu este utilă, pertinentă și nu se impune în soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței, apelantul arată că nu mai are alte cereri de formulat, sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Apelantul solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, anularea procesului – verbal atacat, exonerarea sa de la plata amenzii aplicare și anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, și reține cauza în pronunțare pe cererea de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința nr.6448/26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._, instanța a respins plângerea formulată de petentul G. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud. M., ca fiind neîntemeiată și a menținut ca legale și temeinice dispozițiile procesului-verbal de contravenție . nr._/08.04.2013.
Pentru a decide în acest sens instanța de fond a reținut în esență că prin procesul – verbal de contravenție amintit petentul a fost sancționat cu 300 lei amendă contravențională, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.135 lit.h din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată conform art.100 alin.3 lit.b din OUG 195/2002, constând în aceea că petentul a condus auto cu nr. înmatriculare_ pe . și nu a acordat prioritate pietonului angajat în traversare, pe trecerea de pietoni marcată corespunzător.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, instanța de fond a constatat în esență că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță. Pe aspectele de temeinicie instanța de fond a reținut că fapta contravențională este probată. S-a apreciat că procesul-verbal de contravenție este încheiat de un alt agent constatator, se bucură de prezumția de legalitate și că petentul nu a propus probe care să dovedească o altă stare de fapt. S-a reținut că de altfel, petentul nu contestă existența pietonului pe trecerea de pietoni, faptul că acesta se angajase în traversare, mai mult își întemeiază afirmațiile pe aceleași planșe foto depuse de intimat în scopul probării temeiniciei procesului-verbal contestat. Sa apreciat apoi că este respectat raportul de proporționalitate între gradul de pericol social al faptei săvârșite și sancțiunea aplicată.
Împotriva acestei hotărâri petentul G. D. a declarat apel în termenul legal, prin care solicită schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție, cu exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale și anularea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul petent susține că planșele foto depuse de intimat nu sunt concludente, nu reiese că respectiva constatare a faptei a fost realizată prin mijloace tehnice. Se susține că în aceste condiții, planșele foto nu pot fi reținute ca probe, care să poartă direct asupra actului de constatare, ci eventual pot fi reținute cu titlu de indicii, iar nu înscrisuri cu caracter de probă. Apelantul susține că instanța de fond a reluat poziția intimatei, fără a lua în considerare susținerile redate în plângerea contravențională. Apelantul arată că fapta sa nu poate fi interpretată ca neacordare prioritate trecere pietoni, întrucât planșele foto redau manevra sa pentru . din partea stângă, intrare pe care apelantul a executat-o direct pe banda a doua de circulație, iar la momentul respectiv pietonul abia coborâse pe porțiunea de trecere care efectiv asigură un culoar de parcare pentru autovehicule, după care urma prima bandă de circulație. Apelantul mai arată că în momentul în care pietonul începe traversarea pe prima bandă, autovehiculul său părăsise zona marcată.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prin raportare la criticile invocate de apelant, tribunalul are în vedere următoarele:
În prezenta cale de atac se exercită un control al hotărârii instanței de fond, în limitele prevăzute de art.477 alin.1 din legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Tribunalul reține astfel că prin plângerea contravențională petentul apelant a formulat critici cu privire la netemeinicia procesului-verbal de contravenție, sub aspectul modului de apreciere a probatoriului administrat în primă instanță.
Criticile invocate de apelant sunt nefondate.
Petentul apelant încearcă o anumită interpretare a elementelor de fapt, pornind de la manevra sa de intrare în artera principală din partea stângă, arătând că a intrat pe artera principală direct pe banda a doua de circulație și că la acel moment nu era angajat niciun pieton în traversare.
Susținerea apelantului că se impune înlăturarea ca probe a planșelor foto depuse de intimată, nu conduce la schimbarea soluției pronunțată de instanța de fond, întrucât, fapta contravențională în discuție este probată prin însuși actul sancționator care, în conformitate cu dreptul intern, este un act de autoritate care se bucură de prezumția de legalitate și adevăr.
În speță, fapta reținută în sarcina apelantului a fost surprinsă în trafic, în mod direct de echipajul de poliție, fotografiile depuse la dosar fiind efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat.
Pentru aceste motive planșele foto constituie probe utile cauzei, care susțin starea de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție.
Fiind în prezența unei prezumții relative că cele reținute de agentul constatator corespund adevărului, petentului îi revenea sarcina de a face dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în actul sancționator.
Tribunalul mai reține că petentul apelant a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil, conform art. 31-36 OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, însă nu a dovedit contrariul celor reținute în actul sancționator.
Ori starea de fapt descrisă de apelant este infirmată de planșele foto existente la fila 14 dosar fond, în care este redată cu claritate, poziționarea pietonului pe carosabil la momentul la care auto condus de apelant se apropia de trecerea de pietoni (marcată corespunzător). De asemenea, planșa foto amintită redă poziția de mers a pietonului – prin urmare acesta era angajat în traversare.
Conform art. 135 h din HG 1391/2006, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:… h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Ori pietonul se afla pe sensul de mers al auto condus de apelant.
Raportat la conținutului textului legal redat mai sus, aprecierile subiective ale apelantului petent în calitate de conducător auto – că rula de banda a doua (dar pe sensul de mers cu al pietonului), fără a incomoda trecerea pietonului (care se afla la marginea carosabilului) și fără a pune în pericol viața acestuia, nu înlătură elementele faptei contravenționale.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază nefondate criticile invocate de apelant.
Este corectă și individualizarea sancțiunii raportat la specificul faptei contravenționale ( contravenție de pericol) și la valorile sociale ocrotite ( cu rol de prevenire a accidentelor din trafic).
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 alin.1 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă,tribunalul va respinge prezentul apel, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de petentul apelant G. D., cu domiciliul în Sâncrai, sat Nazna, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 6448 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Ianuarie 2014.
Președinte, I. O. | Judecător, M. R. | |
Grefier, L. H. |
L.H. 30 Ianuarie 2014
Red. I.O./4 ex./ 12.03.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 572/2014. Tribunalul... | Despăgubire. Sentința nr. 970/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
