Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 585/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 14218/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 585/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Judecător R. I. T.
Grefier L. H.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul M. Tg. M., cu sediul în Tg. M., Piața Victoriei, nr. 3, jud. M., având cod fiscal_, cont Trezorerie RO3TREZ__, împotriva sentinței civile nr. 2122 din 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.
Instanța constată că apelul formulat în cauză, este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Instanța având în vedere că prin cererea de apel nu s-a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă suplimentar față de cele deja aflate la dosarul de fond al cauzei, va reține cauza în pronunțare, urmând a hotărî pe baza probelor existente la dosar.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
- OBIECTUL APELULUI.
Prin sentința civilă nr. 2122 din 07.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. D. H., în contradictoriu cu intimatul M. Tg. M., iar instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale de 50 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Petentul are o atitudine echivoca privind săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, arătând ca faptei ii lipsește vinovăția, deoarece nu s-a făcut dovada ca petentul a fost persoana care a parcat in acel loc, la acea data.
Aceasta apărare a petentului va fi însă înlăturată de către instanță, deoarece sancțiunea se aplica deținătorului legal al autovehiculului, în speța petentul, in calitatea sa de proprietar .
Cu privire la prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție, constata instanța ca aceasta a fost întărită de probele propuse de petent, respectiv planșele foto, care arata mașina petentului parcata, fără a avea afișat tichetul de parcare.
Fapta petentului, săvârșită astfel cum a fost reținută mai sus, întrunește elementele constitutive pentru existența contravenției prevăzute de art.11 din Regulamentul de exploatare a parcărilor publice cu plata, aprobat prin HCL 74/2009, art.161, totuși instanța consideră că sunt circumstanțe reale și personale pentru înlocuirea amenzii aplicate petentului, cu sancțiunea avertismentului.
Instanța apreciază că gradul de pericol social al faptei este unul redus, neexistând un pericol social in privința săvârșirii faptei de către petent.
Se apreciază de către instanța că aplicarea acestei amenzi este o sancțiune disproporționată în raport cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
Față de împrejurările mai sus redate, instanța consideră că, în raport de prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 coroborate cu prevederile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, raportate la dispozițiile art. 5 și ale art. 6 din O.G. 2/2001, se impune înlocuirea amenzii contravenționale aplicate petentului, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, constând în atenționarea scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, conform art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
- CEREREA DE APEL.
Împotriva acestei soluții a formulat apel apelantul M. TÂRGU-M..
Acesta a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
Apelantul a susținut legalitatea și temeinicia procesului verbal și a arătat că în mod greșit judecătoria a transformat amenda contravențională în avertisment.
III. POZIȚIA INTIMATULUI.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.
Examinând apelul formulat, se constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție nr._ din data de 20.11.2013 petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.11 din Regulamentul de exploatare a parcărilor publice cu plata, aprobat prin HCL 74/2009.
S-a reținut prin procesul verbal de contravenție că, la data de 16.07.2013, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără achitarea tarifului de parcare.
În speța de față, instanța de fond, în urma analizării legalității și temeiniciei procesului verbal, raportat la probele administrate in cauză și la încadrarea juridică a faptei, a constatat ca petentul a săvârșit fapta imputată și că aceasta constituie contravenție. Totuși, instanța de fond a considerat ca sancțiunea amenzii nu corespunde gradului de pericol social al faptei și a dispus înlocuirea acesteia cu avertisment.
Împotriva acestei soluții a formulat apel agentul constatator, care a invocat atât motive în susținerea legalității și temeiniciei procesului verbal, dar si motive care țin de greșita individualizare a sancțiunii de către prima instanță.
Potrivit art. 480 raportat la art. 481 din codul de procedură civilă instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, dar apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Deoarece contravenientul nu a formulat apel, instanța nu mai poate analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal, deoarece ar însemna să creeze apelantului o situație mai grea, prin posibilitatea admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
De altfel, contravenientul, deoarece nu a formulat apel, dovedește că a acceptat situația de fapt astfel cum a fost reținută de judecătorie.
Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator, ținând cont și fotografiile depuse la dosar din care rezultă această constatare și având în vedere că petentul nu a dovedit o ală situație de fapt, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului a fost răsturnată.
Situația de fapt a fost corect reținută de judecătorie și petentul, deși afirmă că vehiculul nu a fost condus de el, nu a fost capabil să aducă în fața instanței ca martor, persoana care ar fi condus vehiculul. De altfel, petentul nici măcar nu a indicat cine a condus acest vehicul, or este greu de crezut că acesta ar fi fost condus de o persoană necunoscută și fără știrea acestuia.
De asemenea, prezumția simplă este că un bun este folosit în mod normal de proprietarul acestuia. Sigur, nu este exclusă de plano ipoteza unui împrumut de folosință, dar în acest caz, în mod rezonabil, proprietarul poate indica cu ușurință persoana căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus, în scopul răsturnării prezumției simple reținute mai sus.
Potrivit art. 327 din codul de procedură civilă prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.
Art. 329 prevede că în cazul prezumțiilor lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.
Potrivit art.11 din Regulamentul de Exploatare în regim de autotaxare a Parcărilor aprobat prin HCL 74/2009, staționarea sau parcarea fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art.4 (respectiv, cu achiziționarea de tichete sau abonamente de parcare înainte de ocuparea locului de parcare sau în maxim 5 minute după parcare) constituie contravenție. Potrivit art. 4 din același act normativ obligațiile legale menționate revin utilizatorului.
Pin noțiunea de utilizator, se înțelege conform art.2 deținătorul legal al autovehiculului care se află oprit pentru o perioadă mai mare de 5 minute în zonele de staționare sau în parcările aflate pe domeniul public. Or petentul nu a contestat calitatea acestuia de deținător legal al vehiculului.
Fată de temeiurile de mai sus, tribunalul constată că situația de fapt a fost corect stabilită de judecătorie, iar fapta există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petent.
În limitele investirii și fața de temeiul juridic de mai sus, instanța de apel va cerceta daca instanța de fond in mod temeinic și legal a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii, dispuse prin procesul verbal, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, putând proceda fie la respingerea pe fond a plângerii, fie la menținerea avertismentului aplicat de judecătorie.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că în mod greșit judecătoria a apreciat gradul de pericol social redus al faptei și al contravenientului și a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii cu avertismentul. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere ca acesta nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă interzisă de lege și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
De asemenea, petentul a încercat să inducă în eroare instanța cu privire la situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența judecătoriei.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 480 al. 2 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei nu este temeinică, iar motivele de apel invocate sunt întemeiate, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată, în sensul ca va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de M. Tg. M., cu sediul în Tg. M., Piața Victoriei, nr. 3, jud. M., având cod fiscal_, cont Trezorerie RO3TREZ__, împotriva sentinței civile nr. 2122 din 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința de mai sus în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului – verbal de contravenție nr._ din 20.11.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.11.2014.
Președinte, A. M. A. | Judecător, R. I. T. | |
Grefier, L. H. |
Redactat: T.R.I
Thred: 02.03.2015/H.L
4 ex. jud. fond: C. I. F.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 777/2014. Tribunalul MUREŞ | Pretentii. Sentința nr. 2161/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
