Despăgubire. Sentința nr. 1372/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1372/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 1257/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1372/2014
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: I. L.
Grefier: A. P.
Pe rol pronunțarea soluției dată în cauza având ca obiect acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P. B. A. în contradictoriu cu pârâta – D. B. – Administrația județeană a finanțelor publice M., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că, mersul dezbaterilor a avut loc în ședința publică din 10.03.2014, fiind consemnat în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când, pronunțarea soluției s-a amânat pentru data de 17.03.2014 și apoi pentru data de azi, 24.03.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 februarie 2013, sub număr de dosar_ /2012, reclamanta P. B. A. (cu dom. în mun. Tg. M. .. 55 .) în contradictoriu cu pârâta D. B. – Administrația județeană a finanțelor publice M. (cu sediul în mun. Tg. M., .. 1-3, jud. M., succesoare în drepturi a DGFP M. – AFP Tg. M.) a solicitat obligarea acestora la restituirea sumei de 3.672 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, precum și la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că a achiziționat un autoturism marca DaEWOO tip MF484/MATIZ cu nr. de identificare UU6MF48414D052048 an de fabricație 2004, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligată, în temeiul art. 214 indice 1 și 214 indice 3 din Codul fiscal, la plata unei taxe de poluare pentru autovehicule, în cuantum de 3.672 lei, pe care a achitat-o la data de 9 februarie 2007, conform chitanței . nr._/01.02.2013 eliberată de Trezoreria Tg. M..
Reclamanta a susținut în esență că pentru înmatricularea autoturismului nou cumpărat din România, stat membru al Uniunii Europene, a fost nevoit să achite taxa specială, dar că în cauză fiind incidente prevederile art. 148 alin. 2 și ale art. 21 alin. 1 din Constituția României, se aplică prioritar tratatele constitutive ale Uniunii Europene. A mai afirmat că această taxă încalcă prevederile art. 90 din TFUE, care are efect direct, astfel că taxa a fost încasată ilegal.
Reclamanta a depus la dosar răspunsul pârâtei la cererea de restituire, contract de vânzare-cumpărare, chitanța de plată a taxei de poluare și cartea tehnică a autoturismului (filele 1-27, 45-49).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 34-38).
În ce privește fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile Legii nr. 9/2012 de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
S-a mai arătat că taxa pe poluare pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”. Despre instituirea taxei de poluare s-a afirmat că este rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
DGFP M. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Analizând dosarul, instanța reține următoarele.
Reclamanta a achiziționat autoturismul marca DaEWOO tip MF484/MATIZ cu nr. de identificare UU6MF48414D052048 an de fabricație 2004, la data de 14 martie 2004, de la vînzătorul .” SA, autoturismul nemaifiind, anterior, înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Pentru înmatricularea acestuia în România reclamanta a fost obligată să achite suma de 3.672 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, pe care reclamanta a achitat-o la Trezoreria municipiului Tg. M., în baza chitanței . nr._/01.02.2013 eliberată de Trezoreria Tg. M..
Reclamanta a făcut dovada că s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice Tg. M. solicitând restituirea acestei taxe, cerere care i-a fost respinsă.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule a fost introdusă prin Legii nr. 9/2012 de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, înlocuind taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială.
În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, taxa se datorează pentru autovehiculele din categoriile M1 - M3 și N1 - N3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa pe poluare este datorată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Așa cum s-a reținut, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), iar textul nu face distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele uzate.
Or, în speța de față, reclamata a cumpărat un autoturism produs în România și care anterior, deși fusese cumpărat de către Lehoczki Jenop de la producător, nu a mai fost înmatriculat în țară, reclamantul nefăcînd vreo dovadă în acest sens.
Instanța reține așadar, că potrivit art. 90 alin 1 din Tratatul C.E. „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”. Dispozițiile art. 90 alin.1 TCEE, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, prin urmare si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre" și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Pe cale de consecință, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român, iar în ceea ce privește autoturismele noi, niciodată înmatriculate în România sau în alt stat al Uniunii Europene, taxa specială este calculata în mod identic, indiferent de țara în care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrica a autovehiculului.
În aceste condiții, instanța nu va putea face aplicarea prioritară față de legea internă a normelor comunitare și nici a principiului nediscriminării și se constată că cererea nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că față de modul de soluționare a cererii principale și în temeiul art. 60 Cod procedură civilă se impune respingerea acesteia, întrucât între cererea principală și cererea de chemare în garanție există o legătură de dependență și de subordonare, iar soluția ce se dă cu privire la cererea principală influențează soluția ce se pronunță asupra cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta P. B. A. (cu dom. în mun. Tg. M. .. 55 .) în contradictoriu cu pârâta D. B. – Administrația județeană a finanțelor publice M. (cu sediul în mun. Tg. M., .. 1-3, jud. M., succesoare în drepturi a DGFP M. – AFP Tg. M.).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 24 martie 2014.
Președinte, Grefier,
I. L. A. P.
Thred.I.L./28.04.2014
Dact.A.P./5 ex/29.04.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 258/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 265/2014.... → |
|---|
