Anulare act administrativ. Sentința nr. 624/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 624/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 4682/102/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi 6393/2011)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 624/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Grefier J. H.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta . PLANTS PRODUCTION LIMITED COMPANY SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR H. BUSINESS RECOVERY SPRL, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2014 când s-a amânat pronunțarea pe data de 30 ianuarie 2014, apoi pe data de 06 februarie 2014, apoi pe data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
I. DESFĂȘURAREA PROCESULUI.
- Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05 iulie 2011, reclamantul . Plants Production Limited Company SRL a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE , solicitând:
- anularea deciziei nr. 297/2010/05.05.2011 și a actelor administrative care au precedat-o emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice M., pe cale de consecință, exonerarea societății de la plata sumei totale de 281.304 lei, reprezentând impozit pe profit(74.544 lei), majorări de întârziere aferente impozitului pe profit(45.194 lei), penalități de întârziere aferente impozitului de profit(1509 lei ), impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice(28.395 lei), majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende distribuite persoanelor fizice(34.014 lei), T.V.A (18.734 lei)
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că în fapt, ca urmare a depunerii decontului privind taxa pe valoarea adăugată aferent lunilor aprilie-iunie, septembrie-decembrie 2007 și februarie 2008, prin care am exprimat opțiunea de rambursare a sumei de 215.504 lei, s-a procedat de către A.I.F M. la controlul anticipat asupra sumei negative de T.V.A.Totodată în urma unei solicitări a Gărzii Financiare M., înregistrată la organul de control sub nr.3612/12.12.2006, s-a verificat și modul de constituire și virare a impozitului pe profit și a impozitului pe dividende în perioada 01.04.2004-31.2._.
Considerând constatările fiscale neîntemeiate, a formulat împotriva actului administrativ fiscal, contestație, prin care a invocat nulitatea absolută a deciziei de impunere pentru vicii de formă, cât și netemeinicia în fond a constatărilor fiscale, deoarece, în condițiile în care există documente în regim special înregistrate în contabilitate, ceea ce denotă că societatea a condus evidența contabilă și a depus declarații fiscale la termenele legale, stabilirea bazei de impunere prin estimare s-a efectuat ilegal. Prin decizia nr.73/30.09.2008(comunicată în data de 12.01.2009) organul de soluționare a contestațiilor decide suspendarea soluționării contestației în temeiul dispozițiilor art.214 din O.G nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ca urmare a faptului că au fost sesizate organele de urmărire penală cu ocazia inspecției fiscale.S-a atacat în contencios administrativ respectiva decizie a organului de soluționare a contestației, iar în urma demersului societății, sentința nr.758/02.12.2009 as Tribunalului M. rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Tg M. din 08.06.2010 pronunțate în dosarul nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva Deciziei nr.73/30.09.2008 și s-a dispus soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr.200/30.04.2008 a organelor de inspecție fiscală. În urma soluției irevocabile a instanței de contencios administrativ, organul de soluționare competent din cadrul D.G.F.P M., soluționează în fond contestația formulată de societatea cu exact trei an în urmă, pe care o respinge într-un mod cât se poate de neîntemeiat. Cu toate că a expus pe larg în cuprinsul contestației motivele pentru care constatările echipei de control le consideră netemeinice și nelegale, în mod cu totul surprinzător, constată că Decizia nre.297/2010/05.05.2011, organul de soluționare a contestației s-a mărginit la a relua texte normative din Codul fiscal, care în opinia lui nu sunt aplicabile în speță.Inspectorii fiscali au luat în calcul numai betonul produs și înscris în devizele de lucrări, nu și pozițiile înscrise în aceleași devize cum ar fi:tencuieli, șlefuiri și nivelări, operații în care se regăsesc o mare parte a materiilor prime folosite. Așadar au avut în vedere toate cantitățile de materii prime folosite, dar nu și toate produsele finite rezultate din folosirea acestor materii prime. Este evident astfe4l că nu se poate afirma că societatea a bonat mai mult sort și ciment decât cantitatea totală de beton rezultată, în condițiile în care nu s-au luat în considerare și celelalte lucrări de construcții care au înglobat tocmai aceleași materii prime la cer face referire organul de control(tencuiri, nivelări, șlefuiri). Susținerea organelor pârâtei cu privire la faptul că devizele de lucrări întocmite la sfârșitul fiecărei luni cuprind diferite lucrări fără a se preciza care dintre ele sunt executate cu materialul clientului și care cu materiale proprii, pentru a se putea verifica dacă materialele achiziționate au fost utilizate în lucrările cuprinse în devize, în opinia lor nu poate fi primită, deoarece așa cum s-a subliniat și anterior, societatea a efectuat prestări de servicii doar pentru un singur beneficiar . activitatea s-a desfășurat doar pe platforma PROLEMN, astfel că este lipsită de orice logică juridică afirmația organului de control că nu a putut verifica dacă aceste materiale de găsesc în obiectivul respectiv. De asemenea arată că au fost înscrise în bonurile de consum denumirea materialelor și cantitatea, ceea ce a permis organelor de control să facă verificări cantitative. Nu există nici un caz în care societatea să reflecte costuri pe cheltuieli mai multe materiale decât cele înscrise în devize.Numai într-o astfel de ipoteză s-ar fi încărcat nejustificat cheltuielile societății, cu consecința diminuării profitului și respectiv a impozitelor datorate la bugetul general consolidat.Din punctul lor de vedere, consideră că organul fiscal nu are abilitatea legală de a aprecia un astfel de raport, având posibilitatea de a efectua o altă expertiză tehnică decât cea prezentată de societate nu a fost edificatoare, sau ar fi putut solicita prin intermediul unor obiecțiuni la respectivul raport, anumite explicații expertului, însă nicidecum să ignore că respectiva expertiză tehnică a reliefat un fapt cât se poate de clar:materialele achiziționate de societatea se găsesc înglobate în lucrarea executată de societate și totodată că s-au efectuat lucrări adiacente celor reținute de organul de control, respectiv nivelări, șlefuiri, tencuiri, care au fost ignorate cu desăvârșire de organele de inspecție fiscală.
Cu privire la constatările privind T.V.A le contestă de asemenea vehement, pentru că așa cum a am arătat la constatările privind impozitul de profit, organele de control nu au ținut seama de lucrările existente, respectiv tencuieli, nivelări și șlefuiri, iar calculul T.V.A s-a efectuat prin înmulțirea simplă a valorii cantitățile de materiale cu 19% rezultând debite totale de 77.767,59 lei pentru care deasemenea s-au calculat majorări de plată în sumă de 19.332 lei și penalități de întârziere de 1174 lei(total accesorii 20.506 lei). Este evident că prin influențarea sumelor reprezentând contravaloarea materiilor prime neregăsite în devizele de lucrări, rezultă că sumele rezultate din calculul efectuat de organele de control este eronat. Cu referire la avansurile spre decontare în sumă de 823.212,87 lei, învederează faptul că nota explicativă despre care fac vorbire comisarii Gărzii Financiare s-au luat unuia dintre asociați, respectiv d-lui Barahaloglu Hassan, domiciliat în Germania și care nu desfășura o activitate permanentă în societate(chiar dacă era și administrator statuar) și care fiind întrebat dacă deține suma respectivă, a răspuns negativ. Nu mai vorbim de faptul că organele Gărzii Financiare l-au chestionat fără translator, respectivul fiind cetățean turc nevorbitor de limba română. În condițiile în care s-a reținut că reprezentantul legal, de fapt, al societății este administratorul Deykesen Recai, era normal și firesc să se solicite nota explicativă acestei persoane. Referitor la suma de 28.395 lei, consideră că a fost tratată nejustificat de către organul de control ca fiind dividend, câtă vreme a depus în probațiune documentele notariale din care rezultă că a achiziționat la prețul de 300.000 lei terenuri în localitatea B. de Jos, la această sumă achitând impozitele și taxele legale, respective 3.659 taxe notariale și 9.000 lei impozit pe tranzacție. Față de aceste cuantumuri, este imposibil ca organul de control să determine că prețul de vânzare a fost de 3.386 lei. Într-o economie de piață prețurile libere, iar tocmai organul de control reține că în zona respectivă cererea și oferta este nesemnificativă, deci nu putem vorbi despre o valoare de tranzacționare standard.
Față de cele mai sus, solicită așadar solicită admiterea acțiunii, așa cum aceasta a fost formulată, urmând a rezerva dreptul de a le folosi de orice mijloc de probă permis de lege și util soluționării prezentei cauze, în special înscrisuri și expertiza contabilă și expertiza tehnică.
- Poziția pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
- Reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Cu privire la cadrul procesual, instanța are în vedere că prin HG 520/30.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, hotărâre intrată în vigoare la 1.08.2013, s-a înființat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., care a preluat prin fuziune prin absorbție, Direcția Generală a Finanțelor Publice M. (art.23 și anexa 2 din HG 520/2013). De asemenea, în cuprinsul art.13 din acest act normativ și în cuprinsul Ordinului Președintelui ANAF nr. 2211/2013 sunt redate structurile fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul direcțiilor generale regionale a finanțelor publice.
Deoarece succesiunea legală a intervenit de drept, începând cu data intrării în vigoare a HG 520/30.07.2013, instanța va constata că în prezenta cauză calitatea procesuală de pârâtă îi revine succesorului legal, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M..
- Probele administrate în cauză.
Au fost anexate actele care au stat la baza deciziilor contestate.
Pentru lămurirea situației de fapt, s-a încuviințat proba cu expertiza specialitatea contabilitate.
Expertul fiscal M. V. a depus la data de 25.03.2013 la dosarul cauzei, raportul de expertiză întocmit în acest sens.
II. ANALIZA PROBELOR ADMINISTRATE ÎN CAUZĂ ȘI ÎNCADRAREA ÎN D. A SITUAȚIEI DE FAPT REȚINUTE. HOTĂRÂREA INSTANȚEI.
- Situația de fapt.
Prin decizia nr. 200/30.04.2008, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. a stabilit în sarcina reclamantului următoarele obligații fiscale:
- 83.385 lei, reprezentând debit principal cu titlu de impozit pe profit,
- 50.342 lei, reprezentând majorări de întârziere,
- 28.395 lei, reprezentând impozit pe veniturile din dividende,
34.014 lei, majorări de întârziere.
Reclamantul a formulat o contestație administrativă, potrivit art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală. Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 297/2010/5.05.2011.
- Legalitatea și temeinicia deciziei contestate.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
1. Pentru a stabili aceste sume, pârâtul a reținut că societatea nu a putut prezenta necesare de materiale sau rețetare pentru fiecare obiectiv realizat, respectiv care este cantitatea de ciment și sorturi necesară și utilizată pentru producerea a 1 mc de beton pe obiectiv construit, sau după caz pe lucrare în parte. Din documentele puse la dispoziție nu s-a putut stabili dacă din materialele puse la achiziționate și date în consum s-a produs atâta beton cât este cuprins în devize, respectiv dacă în mod real era nevoie de toate aceste materii prime pentru producerea betonului cuprins în devize.
Astfel, în mod corect pârâtul a stabilit, pentru perioada 2004-2007 un impozit pe profit suplimentar, în sumă de 74.544 lei și accesorii de 50.157 lei.
Art. 67 din OG 92/2003 stabilește următoarele:
(1) Organul fiscal stabilește baza de impunere și obligația fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă.
(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situații cum ar fi:
a) în situația prevăzută la art. 83 alin. (4);
b) în situațiile în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală.
Potrivit Normelor metodologice:
65.1. Estimarea bazelor de impunere va avea loc în situații cum sunt:
a) contribuabilul nu depune declarații fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere;
b) contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale, inclusiv situațiile în care contribuabilul obstrucționează sau refuză acțiunea de inspecție fiscală;
c) contribuabilul nu conduce evidența contabilă sau fiscală;
d) când au dispărut evidențele contabile și fiscale sau actele justificative privind operațiunile producătoare de venituri și contribuabilul nu și-a îndeplinit obligația de refacere a acestora.
65.2. Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, luând în considerare prețul de piață al tranzacției sau al bunului impozabil, precum și informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care sunt relevante pentru impunere, iar, în lipsa acestora, organul fiscal va avea în vedere datele și informațiile deținute de acesta despre contribuabilii cu activități similare.
Pârâtul a detaliat în mod complet și temeinic motivele de fapt care duc la aplicarea actelor normative arătate mai sus.
2. În ceea ce privește impozitul pe dividende, în mod corect pârâtul a constatat că reclamantul a cumpărat în luna decembrie 200 un teren în suprafață de 11.600 mp, pentru suma de 300.000 lei, deși în urmă cu două luni aceleași terenuri au fost cumpărate de vânzători cu suma de 636 lei.
Instanța reține că în speța de față este clară intenția de diminuare a societății, care a cumpărat în un teren cu un preț de 500 de ori mai mare decât cel de achiziție. Intenția este întărită și de faptul că aceste terenuri au fost cumpărate de soția administratorului societății cu suma de 636 de lei și aceeași persoană a vândut terenurile cu suma de 300.000 lei, două luni mai târziu.
În mod corect organul fiscal a procedat la reevaluarea terenurilor, ca medie a prețului mediu pe hectar, rezultând un impozit pe dividende în valoare de 28.395 lei, la care se adaugă 23.909 lei, majorări de întârziere.
Potrivit art. 7 al. 1 pct. 21 lit. a și b din legea 571/2003:
a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt soț/soție sau rude până la gradul al III-lea inclusiv. Între persoanele afiliate, prețul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează servicii reprezintă preț de transfer;
b) o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
Potrivit art. 11 din Codului fiscal:
(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacțiile sau o . tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacțiile sau seriile de tranzacții care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi
(2) În cadrul unei tranzacții între persoane române și persoane nerezidente afiliate, precum și între persoane române afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode:
a) metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare;
c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit;
d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
3. S-a mai reținut plata sumei de 77.767,59 lei, reprezentând TVA, pentru o parte din materialele achiziționate de unitate în anii 2004-2007 și care nu se regăsesc cantitativ în devizele de lucrări.
Potrivit art. 128 al. 4 legea 571/2003 sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operațiuni:
a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial;
b) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial;
c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achiziționate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în scopul unor operațiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parțial la data achiziției;
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă, instanța reține că nu poate lua în considerare concluziile expertului.
Astfel, expertul a arătat că organul fiscal nu a luat în considerare concluziile raportului de evaluare întocmit de Evex Consul SRL. În mod corect organul fiscal nu a luat în considerare concluziile respectivului raport, câtă vreme acesta are doar un caracter de raport de evaluare și nu este un raport de expertiză tehnică.
În ceea ce privește concluziile obiectivului doi, acestea sunt neîntemeiate, deoarece din nota explicativă dată în 29.11.2006 de administratorul societății, rezultă că acesta nu deține faptic suma pentru a fi inventariată.
În ceea ce privește obiectivul trei, concluzia expertului este irelevantă pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește obiectivul patru, expertul își depășește atribuțiile, deoarece face aprecieri cu privire la încadrarea în drept a situației de fapt. În speță situația de fapt a fost corect stabilită de organul fiscal, reclamantul nu a contestat operațiunile efectuate, iar încadrarea în drept este atributul instanței nu a expertului.
În ceea ce privește obiectivul 5 și 6, acestea sunt în realitate sinteze ale celorlalte obiective ale raportului de expertiză.
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.C. IN-T. I. PLANTS PRODUCTION LIMITED COMPANY SRL cu sediul în Reghin, ., jud.M., în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., ..4, jud.B...
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 Februarie 2014
Președinte, R. I. T. | ||
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I
Listat H.J
4 ex./22.07.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3159/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 294/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
