Despăgubire. Sentința nr. 1475/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1475/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 4796/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1475/2014
Ședința publică de la 02 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant B. V., în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 2.04.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.09.2013 la nr._ reclamantul B. V. a chemat în judecată pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. – AFP Tg-M., solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1320 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule actualizate cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a solicitat înmatricularea autoturismului achiziționat din spațiul comunitar, care a fost condiționată de plata taxei auto pentru emisii poluante, care a fost stabilită prin decizie la suma ce se cere a fi restituită și care a fost achitată.
Reclamantul apreciază că această taxă este o taxă discriminatorie și contravine art. 28, art. 30 și art. 110 din Tratatul FUE, în concret fiind vorba despre principiul liberei circulații a mărfurilor și nediscriminării produselor importate cu produsele interne. Reclamanta a invocat și încălcarea principiului „ poluatorul plătește”..
Au fost dezvoltate susținerile acestuia cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei, încălcarea principiilor pieței comunitare și au fost citate prevederi din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
În drept s-au invocat art. 218 din OUG nr. 92/2003, Legea nr. 554/2004 și prevederile menționate în text.
Reclamantul a depus în probațiune copia adresei nr._/2013, a deciziei de calcul al timbrului de mediu, chitanța de plată, contract de vânzare cumpărare, carte de identitate a autovehiculului.
Pârâta D.G.F.P. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru amisii poluante cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
S-a mai arătat că taxa pentru emisii poluante pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Despre instituirea taxei pentru emisii poluante s-a afirmat că nu aduce atingere art. 110 din TFUE, potrivit jurisprudenței CE, acesta este încălcat doar în cazul în care sunt calculate diferit, în baza unor criterii diferite, iar potrivit art. 33 din Directiva 77/388/CE un stat membru nu este împiedicat să introducă taxe și impozite în anumite condiții.
Se afirmă că din 01.01.2013, dată la care a încetat suspendarea prevederilor art. 2 lit. i și art. 4 alin. 2, taxele achitate nu mai sunt discriminatorii și nu mai contravin art. 110 TFUE.
DGFP M. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, conform căruia taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Prin chitanța . nr._ din 15 februarie 2013, reclamantul a achitat suma de 1320 lei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule calculată prin decizie emisă de Administrația Finanțelor Publice Tg-M., pentru înmatricularea unui autoturism cumpărat din alt stat membru ale Uniunii Europene, mai precis din Germania, înmatriculat pentru prima dată în acest stat. Până la data achiziționării de către reclamant nu fusese înmatriculat în România, iar sumele au fost încasată de Trezoreria Tg-M..
La data de 30.04.2013, reclamantul s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice Tg-M., solicitând restituirea acestei sume, iar prin adresa nr._/13.05.2013 pârâta i-a răspuns că nu poate da curs solicitării deoarece nu a fost contestată decizia de calcul.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 9/2012 a introdus o nouă taxă, denumită taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4 alin. 1, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule..
În baza acestui articol – lit. d, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Se constată deci, că noua taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România, dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România. În această formă taxa își pierde caracterul discriminatoriu reținut de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele de ocazie cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
În acest sens, răspunzând unei întrebări preliminare adresate de instanțele române, CJUE a arătat în cauza T., nr. C-402/2009 și ulterior în cauza N., nr. C-263/2010, că articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin normele care au aplicabilitate începând cu 15 martie 2013, anterior citate, se constată de instanță că a fost înlăturată discriminarea dintre autovehicule din România și alte state membre UE, că nu mai există o diferență de tratament la înscrierea în circulație, astfel că pentru toate autoturismele se aplică aceeași taxă pentru emisii poluante și este eliminată descurajarea importării autoturismelor second hand.
În condițiile expuse anterior, taxa indirectă instituită prin normele anterioare Legii nr. 9/2012 nu mai există și nu se justifică a fi cenzurată de instanță.
Reclamantul a achitat taxa la data de 15.02.2013, dată la care ia naștere dreptul său eventual de a cere restituirea, dată la care, însă, nu mai exista nici un regim discriminatoriu, deoarece prin OUG 9/2013 a fost înlăturată.
Astfel, indiferent de unde își cumpără o persoană autovehiculul, fie că îl cumpără din România, fie că îl cumpără din spațiul aparținând Uniunii Europene, acesta este obligat să plătească aceeași taxă. Din moment ce se plătește aceeași taxă, nu se mai poate reține că reclamanta este descurajată a-și achiziționa vehicule din străinătate.
Motivele și argumentele pentru care instanțele au dispus anterior restituirea taxelor speciale prevăzute de OUG 50/2008 și de Legea 9/2012, până la data de 31.12.2012, au fost nu pentru că taxa de mediu a fost declarată prin ea însăși contrară dreptului comunitar, ci datorită faptului că modul de percepere al acestei taxe a încălcat art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, încălcare ce nu mai subzistă.
Pentru considerentele expuse, cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, iar pentru că față de această soluție nu sunt îndeplinite condițiile din art. 74 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă de va respinge și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V. domiciliat în ., ., nr. 49, județul M., CNP_, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal al municipiului Reghin, succesoare a DGFP M. – Administrația Finanțelor Publice Reghin, cu sediul în Reghin, .. 33, județul M. ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 2 Aprilie 2014.
Președinte, M. R. | ||
Grefier, A. B. Fiind plecată în concediu de odihnă semnează, P. grefier C. S. |
Red.M.R.
Tehnored.-S.E.I.-5 exemplare/07.07.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2943/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 4/2014.... → |
|---|
