Despăgubire. Sentința nr. 307/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 307/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 2114/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 307/2014
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta AFP TG.M., DGFP M. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10.01.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 24.01.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20 martie 2013 la nr._ reclamanta . a chemat în judecată pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Tg. M. - Administrația Finanțelor Publice M., solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.551 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante pentru autovehicule actualizată cu dobânda legală aferentă acestei sume, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că a achiziționat un autoturism, că a solicitat înmatricularea fiind nevoit să achite taxa pentru emisii poluante, iar ulterior a solicitat restituirea acesteia.
Ca urmare a solicitării sale, reclamanta afirmă că pârâta și-a exprimat refuzul de soluționare favorabilă a cauzei.
Reclamanta apreciază că taxa pentru emisii poluante are caracter discriminatoriu și contravine art. 30, art. 34 și art. 110 din Tratatul FUE, norme care au fost citate.
Au fost dezvoltate susținerile cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei, fiind criticate prevederile Legii nr. 9/2012 și au fost dezvoltate argumentele despre încălcarea principiilor pieței comunitare și a fost invocat scopul de a proteja producția internă.
În drept s-au invocat prevederile art. 30, art. 192, art. 194 și următoarele din Noul Cod procedură civilă, art. 11 din Legea nr. 554/2000, art. 16, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul CE.
S-au depus în probațiune în copie: cererea reclamantei de restituire a taxei, chitanța privind plata taxei, decizia de calcul a taxei de poluare, contractul de vânzare – cumpărare al autovehiculului, certificatul de înmatriculare a vehiculului.
D.G.F.P. M. prin Administrația Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând în esență că reclamanta nu contestă modul de clacul al taxei, că legiuitorul a statuat că aceasta este datorată, iar taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 este aceeași pentru autoturismele fabricate în România cu cea datorată pentru un autoturism produs în orice alt stat.
Au fost dezvoltate aceste apărări și pârâta a citat prevederi legale, care apreciat că sunt incidente în cauză.
A fost formulată de pârâtă și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, fiind solicitat ca aceasta să fie obligată să vireze pârâtei sumele pretinse de reclamantă și care se fac venit la bugetul fondului pentru mediu.
Reclamanta a precizat pretențiile sale privind dobânda, solicitând să fie acordată de la data plății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarea situație de fapt:
Prin chitanța . nr._ din 01.11.2012 (f.11), reclamanta a achitat suma de 10.551 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante.
Până la data achiziționării de către reclamantă, autoturismul nu fusese înmatriculat în România, iar suma a fost încasată de Trezoreria municipiului Tg-M..
Reclamanta s-a adresat pârâtei - Administrația Finanțelor Publice Tg-M., solicitând restituirea acestei taxe, cerere care nu a fost soluționată favorabil.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 9/2012 a abrogat OUG nr. 50/2008 prin care se instituia taxa de poluare și a introdus o nouă taxă, denumită taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului (art. 1).
Potrivit art. 4 alin. 1, taxa pentru emisiile poluante se aplică:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Conform alin. 2 al acestui articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Din aceste prevederi rezultă că noua taxă se aplică nu numai pentru autovehiculele second-hand cumpărate din străinătate și neînmatriculate în România dar și pentru cele cumpărate din țară și deja înmatriculate în România. În această formă taxa își pierde caracterul discriminatoriu reținut de instanțele de judecată naționale și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la taxa instituită prin OUG nr. 50/2008, nemaiexistând diferența de tratament între autovehiculele de ocazie cumpărate din România și cele cumpărate din alte state.
Cu toate acestea, instanța reține că tocmai prevederile nou introduse cu privire la plata taxei și pentru vehiculele deja înmatriculate în România, deci cele care înlătură caracterul discriminatoriu, sunt suspendate de la aplicare potrivit art. 1 din OUG nr. 1/2012, până la 1 ianuarie 2013.
În aceste condiții, rezultă că în prezent noua taxă pentru emisiile poluante se percepe similar taxei pe poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008 în sensul că se aplică, cu ocazia înmatriculării în România, autoturismelor cumpărate din alte state indiferent dacă au fost sau nu înmatriculate în statul de proveniență, însă nu se percepe cu ocazia înmatriculării pe numele noului proprietar pentru autoturismele care fuseseră deja înmatriculate în România.
Astfel se menține un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele de ocazie, „second-hand”, cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind mai atractivă fiscal pentru cumpărători achiziționarea autovehiculelor de ocazie înmatriculate deja în România. Această reglementare este așadar de natură să descurajeze introducerea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Articolul 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare, textul vizând să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
În acest sens, răspunzând unei întrebări preliminare adresate de instanțele române, CJUE a arătat în cauza T., nr. C-402/2009 și ulterior în cauza N., nr. C-263/2010, că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceste considerații își mențin aplicabilitatea si cu privire la taxa prevăzută de Legea nr. 9/2012 având în vedere că aceasta are, așa cum s-a arătat mai sus, același câmp de aplicare ca și taxa pe poluare. Astfel, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012 prin prisma acestei interpretări, este evident că prin modalitatea de reglementare taxa pentru emisiile poluante contravine și ea dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privește autovehiculele second-hand. Această taxă nu poate fi privită ca o taxă de mediu întrucât nu se aplică și autovehiculelor deja înmatriculate în Românie, indiferent de nivelul de poluare al acestora și nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
De asemenea, prin Decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008, este admisibilă. În considerentele acestei decizii s-a reținut și faptul că prefectului, reprezentant al Guvernului pe plan local conform art. 123 alin. 2 din Constituție și coordonator al activităților din teritoriu ale Ministerului Administrației și Internelor conform art. 11 alin. 2 din OUG nr. 30/2007, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție, fiind chiar garant al aducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
Se constată astfel, că refuzul pârâtei de restituire a taxei menționate nu este justificat, pentru că taxa pentru emisii poluante apare ca nedatorată din perspectiva reglementărilor dreptului Uniunii Europene.
În consecință, pentru motivele expuse, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să restituie reclamantei suma achitată cu acest titlu, precum și dobânda fiscală prevăzută de art. 124 Cod procedură fiscală și calculată de la data plății, în conformitate cu Hotărârea dată de CJUE în cauza C/565/11.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată de pârâtă și încasată de Trezoreria municipiului Târgu M., beneficiarul este bugetul F. pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 72-74 din Noul Cod de procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma de 10.551 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante, precum și dobânda fiscală.
Deasemenea, în temeiul art.451 din Noul Cod de procedură civilă, va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . cu sediul în Târgu M., .. 41, ., în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. – AJFP M. având Cod de identificare fiscală_, cont RO02TREZ47623540_ deschis la Trezoreria Tg. M., cu sediul procesual ales în Tg. M., .. 1-3, jud. M., în calitate de succesoare a DGFP M. - AFP Tg-M..
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 10.551 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, precum și dobânda la această sumă, prevăzută de art. 124 din OG nr.92/2003, de la data plății și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei către reclamantă.
Admite cererea de chemare în garanție și obliga Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6 să achite pârâtei suma de 10.551 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante și dobânda stabilită în sarcina pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
Președinte
M. R.
Grefier
A. B.
Redactat: M.R
Thred: 24.03.2014/H.L
6 ex.
| ← Alte cereri. Sentința nr. 1425/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 560/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
