Anulare act administrativ. Sentința nr. 1422/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1422/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 4912/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1422/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A. B.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant D. N., în contradictoriu cu pârât REGIA N. A PADURILOR ROMSILVA, pârât DIRECȚIA NATIONALĂ A PADURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA S. M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 11.03.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 26.03.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. N. înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr._ la data de 25.09.2013 acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâta RNP Romsilva – Direcția Silvică M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- admiterea acțiunii, astfel cum aceasta a fost si pe cale de consecința;
- anularea art. 7 din cuprinsul Hotărârii Comitetului Director al Direcției Silvice M.;
- anularea Deciziei nr. 299/17.06.2013 privind sancționarea disciplinara a reclamantului;
- neangajarea răspunderii disciplinare a reclamatului;
- neaplicarea sancțiunii disciplinare prevăzută de art. 48 alin. 2 lit c din OUG nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001 privind Statutul Personalului Silvic - diminuarea salariului si a indemnizației de conducere cu 30% pe o perioada de trei luni.
În motivare s-a arătat că prin dispozițiile art. 7 din cuprinsul Hotărârii nr. 8/14.08.2013 a Comitetului Director al Direcției Silvice M. s-a statuat respingerea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 299/17.06.201 3 privind sancționarea disciplinara a reclamantului. Prin Decizia nr. 299/17.06.2013 s-a dispus sancționarea disciplinara cu diminuarea salariului si a indemnizației de conducere cu 30% pe o perioada de trei luni.
In motivarea Deciziei de sancționare disciplinară se face referire la fapte imputate reclamantului reținute prin Notele de constatare nr. 1884/e/28.02.2013, nr. 3328/e/08.04.2013, nr. 1965/01.03.2013, nr. 3734/e/15.05.2013. 1.
Se susține că, un prim viciu de nelegalitate constă în faptul că prin Decizia nr. 299/17.06.2013 s-a dispus angajarea răspunderii disciplinare fără să fi fost parcursă procedura cercetării disciplinare prealabile și deși în cuprinsul Deciziei nr. 299/17.06.2013 s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 250 si 251 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, aceste texte legale imperative nu au fost respectate de către emitentul Deciziei contestate.
Apreciază că realizarea cercetării prealabile trebuie să se realizeze cu respectarea cerințelor legale imperative, respectiv trebuie realizată prim emiterea de către inspectorii de specialitate a unui convocator in cuprinsul căruia sa se specifice toate faptele imputabile subsemnatului, urmând a se realiza o analiza in detaliu si cu precizarea punctului său de vedere pentru fiecare fapta imputata.
Se mai arată că, în cauza alegată prezentei judecăți nu este îndeplinită condiția efectuării unei cercetări prealabile cu respectarea cerințelor legale
Un al doilea viciu de nelegalitate a Deciziei nr. 299/17.06.2013 se afirmă de reclamant că constă în atingerea adusa dreptului la apărare al său, care s-a aflat . de a-si formula o apărare reala, si nu una formala.
Lipsa cercetării disciplinare prealabile a făcut imposibila realizarea unei apărări efective in sensul ca nu a putut sa dovedească cu probe netemeinicia faptelor imputate și care au fost calificate de către Direcția S. M. ca fiind abateri disciplinare.
Un al treilea viciu de nelegalitate a Deciziei nr. 299/17.06.2013 constă în încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 1 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, potrivit cărora: „Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.”
Se arată că o altă cauză de nelegalitate a Deciziei nr. 299/17.06.2013 constă în încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. 3 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, potrivit cărora: „Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.”
Reclamantul apreciază că Decizia nr. 299/17.06.2013 este lovită de nulitate absolută și din perspectiva încălcării flagrante a dispozițiilor art. 252 alin. 3 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, potrivit cărora:
“ Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată."
Reclamantul arată că, la o analiza atentă a deciziei contestate rezultă in mod evident faptul că aceasta nu cuprinde descrierea efectiva a fiecărei fapte calificate de către Direcția S. M. ca fiind abatere disciplinara, nu s-a specificat prevederea încălcată pentru fiecare fapta sancționată, nu s-a specificat motivul pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară. Este inadmisibilă o încadrare generală a faptelor supuse controlului, fără a se realiza o încadrare individualizată a fiecărei fapte, uno ictu
Apreciază reclamantul că, nelegalitatea Deciziei nr. 299 din 17.06.2013 rezidă și din faptul că a fost dispusă sancționarea disciplinara a sa deși nu au fost îndeplinite condițiile legale ale antrenării unei răspunderi disciplinare, care sunt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, culpa sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
Susține că, fapta - abaterea disciplinară - reținută în sarcina sa nu există. Or, din întreg probatoriul administrat (mai precis inexistența a nici unei dovezi, deoarece faptic era imposibil de reținută vreo neglijență în realizarea îndatoririlor de serviciu) nu a rezultat săvârșirea de către reclamant a unei fapte de natură a antrena răspunderea disciplinară.
În ceea ce privește prejudiciul precizează faptul că nici această condiție nu este îndeplinită. Prejudiciul trebuie să fie urmarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, condiție generală care trebuie îndeplinită indiferent dacă prejudiciul este patrimonial sau extrapatrimonial
În ceea ce privește aspectele de fond ale cauzei susține că astfel cum a răspuns si prin notele de relații depuse la Direcția S. M., nici una din presupusele abateri imputate nu sunt conforme realității. In continuare face o succintă analiză a tuturor faptelor imputate, conform notelor de relații solicitate.
În drept, invocă dispozițiile art. 49 din OUG nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001 privind Statutul Personalului Silvic, coroborat cu art. 251 si art. 252 Codul Muncii.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: copie a Deciziei nr. 299/17.06.2013, copie a Notei de Relații nr. 2148/15.05.2013, cât si Răspunsul nr. 250/21.05.2013, copie a Notei de Relații nr. 1965/01.03.2013, cât si Răspunsul nr. 189/08.05.2013, copie a Notei de Relații nr. 1965/01.03.2013, cât si Răspunsul nr. 189/08.05.2013, copie a Notei de Relații nr. 3328/08.04.2013, cât si Răspunsul nr. 187/08.05.2013, copie a Notei de Relații nr. 3328 bis/08.04.2013, cat si Răspunsul nr. 188/08.05.2013.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, menținerea art.7 din cuprinsul Hotărârii nr.8/14.08.2013 a Comitetului Director al Direcției Silvice M., menținerea Deciziei nr.299/17.06.2013 si pe cale de consecință menținerea sancțiunii disciplinare aplicate respectiv diminuarea salariului si a indemnizației de conducere cu 30% pe o perioada de 3 luni.
Se arată în motivare că a respectat dispozițiile art. 251 alin 1 si 2 din Legea nr.53/2003 Codul muncii, întrucât aceasta procedură vizează operațiune de stabilire a unui probatoriu menit a justifica emiterea unei sancțiuni a solicitat prin mai multe note de relații puncte de vedere d-lui D. N. față de deficiențele constatate în desfășurarea activității in calitate de sef de ocol precum și față de încălcări ale normelor legale, respectiv O.M. 1346/2011 si O.M. 1540/2011, nereguli ce au fost stabilite prin notele de constatare nr. 1884/28.02.2013, 1965/01.03.2012 si 3328/08.04.2013.
Arată că susținerea potrivit căreia nu a fost efectuată o cercetare disciplinară prealabilă nu este fundamentată, dat fiind ca reclamantul a răspuns fiecărei note de relații precizându-și punctul de vedere cu privire la fiecare din întrebările care i-au fost adresate in legătură cu deficientele reținute prin actul de constatare nr.1965/01.03.2013 întocmit de C. paza si Nota de constatare nr.1884/28.02.2013 întocmit de Biroul Fond Forestier si Nota de constatare nr.3328/e/08.04.2013 întocmită de ing.R. C. si tehn. B. N. din C. D.S. M..
Susținerea potrivit căreia reclamantului i s-ar fi adus atingere dreptului sau la apărare fiind in imposibilitatea realizării unei apărări reale este total neîntemeiată. Așa cum a arătat contestatorul a răspuns tuturor notelor de relații solicitate, ca atare în mod evident si dovedit au dat eficienta prevederilor art. 251 alin. 4 Legea nr.53/2003 Codul muncii, asigurând posibilitatea petentului de a-și exprima opinia fata de cele reținute în actele de control.
Decizia de sancționare a fost emisă ca urmare a deficiențelor constate în desfășurarea activității contestatorului în calitate de sef de ocol precum si a încălcării normelor legale speciale de regim silvic ca urmare a celor 4 controale finalizate cu note de constatare în care s-a stabilit de săvârșirea căror fapte se face vinovat Dl D. N.. Arată că au respectat termenul de decădere prevăzut art.252 al 1 din Legea nr.53/2003.
Se mai afirmă că nu s-a depășit termenul de decădere de 6 luni in care aveau posibilitatea de a aplica o sancțiune disciplinară de la data la care au avut cunoștință de neregulile constatat, că decizia a fost comunicată în termenul legal prevăzut de art.252 alin.3 din Legea nr.53/2003 printr-un reprezentat al Direcției Silvice M. la Ocolul Silvic Sighișoara, însă din motive lesne de înțeles șeful de ocol a preluat aceasta decizie sub semnătură mult mai târziu.
Se arată ca decizia de imputare a fost emisă cu respectarea condițiilor de formă impuse de lege, fiind cuprinse elementele a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută, astfel, faptele care au constituit abatere disciplinară sunt pe larg descrise; sunt precizate care anume prevederi legale au fost încălcate, care sunt motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator; decizia este motivată în drept și cuprinde termenul în care poate fi formulată contestația si cui poate fi adresată.
Pârâta consideră că, din întreg probatoriul administrat (note de constatare, note de relații) reiese în mod evident ca sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii disciplinare, că din cuprinsul actelor amintite rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul nu și-a îndeplinit îndatoririle de servici prevăzute in fișa postului, ca în desfășurarea activității sale în calitate de sef de ocol a încălcat in repetate rânduri dispoziții legale speciale in materie de regim silvic, fapte care atrag răspunderea disciplinara nefiind condiționate de existenta vreunui prejudiciu, așa cum afirma contestatorul.
Sancțiunea disciplinară stabilită in sarcina reclamantului D. N. a fost luata ca urmare a neîndeplinirii în repetate rânduri a sarcinilor de servici, a încălcării Regulamentului intern, a normelor legale si a dispozițiilor conducătorilor ierarhici.
La baza acestei decizii stau trei acte de control prin care se constata o . deficiente în desfășurarea activității sale in calitate de sef de ocol.
Ori, potrivit Notei de constatare nr.1965/01.03.2013 a Compartimentului Paza, reclamantul a delegat pe pădurarii N. I., Tutan G., Menzhart L. si M. S. sa utilizeze ciocanele silvice de marcat contrar prevederilor ordinului menționat.
S-au încălcat si prevederile O.M. 1540/2012 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos nu s-a efectuat controale de exploatare in cadrul anumitor partizi, postatele nu au fost evidențiate in autorizația de exploatare nu au fost sesizate prejudiciile cauzate la exploatarea partizii 6876, nu s-au aplicat sancțiuni firmelor de exploatare care au depășit termenele din autorizațiile de exploatare, autorizațiile de exploatare nu sunt emise conform formularului din ordin.
In exercitarea atribuțiilor de servici șeful de ocol avea obligația de respecta normele legale speciale privitoare le regimul silvic, așa cum se stabilește si prin O.UG. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.
În drept au invocat dispozițiile art.247, art.251,2 52, din Codul muncii, pe OUG Nr. 59 din 26 mai 2000 privind Statutul personalului silvic.
În probațiune au depus la dosar în copii: notele de Constatare nr. 1884/e/28.02.2013, nr.3328/e/08.04.2013, nr. 1965/01.03.2013, adresa nr.l87/e/08.05.2013, ca răspuns la Nota de constatare nr.3328/e/08.04.2013, adresa nr. 188/e/08.05.2013, ca răspuns la Nota de Constatare 3328/bis/08.04.2013, adresa nr. 189/e/08.05.2013, ca răspuns la N.C. nr.1965/01.03.2013, adresa nr.250/e/21.05.2013, ca răspuns la Nota de relații nr.3734/e/ 5.05.2013, fișa postului d-lui D. N., adresa nr._/25.01.2011 a RNP Romsilva.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat poziția sa față de apărările pârâtei, reiterând argumentele din acțiune, formulând și note scrise.
Și pârâta Direcția Silvică M. a formulat concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin decizia nr. 299/17.06.2013 emisă de pârâta Direcția Sillvică M. s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului D. N. cu diminuarea salariului și a indemnizației de conducere cu 30% pe o perioadă de 3 luni.
Pentru a fi adoptată această decizie au fost avute în vedere notele de constatare nr. 1884/e/28.02.2013, nr. 3328/e/8.04.2013, nr. 1965/1.03.2013 și nr. 3734/e/15.05.2013, notele de relații ale reclamantului ca răspuns la acestea.
Temeiul legal reținut pentru angajarea răspunderii disciplinare este dat de prevederile art.39 alin.(2), art.40, alin (l) lit. e, alin (2) art. 248 lit. d, art.251 alin (1), din Legea nr.40/2011 de modificarea Legii nr.53 /2003 Mul Muncii, coroborate cu prevederile art.20 alin.1 lit. a-b, art.101 alin.(1), alin (2), lit. c din Contractul Colectiv de munca nr.405/14.12.2011, prevederile art.48 alin (1), alin (2), lit. c, din Ordonanța de Urgenta 59/2000 modificata si aprobata prin Legea nr.427/2001 - Statutul Personalului Silvic.
În cuprinsul deciziei au fost analizate detaliat toate notele de constatare care au stat la baza emiterii deciziei și au fost avute în vedere: Legea nr. 46/2008, Codul silvic, C.C.M. nr. 405/14.12.2011, O.U.G. nr. 59/2010 și alte acte normative enumerate.
Împotriva acesteia, reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 8/14.08.2013 a Comitetului Director al Direcției Silvice M., respectiv prin art. 7.
Examinând punctual criticile din acțiune, aspectele de nelegalitate invocate, referitor la cercetarea disciplinară prealabilă a cărei lipsă este susținută, se constată că pârâta se apără bazat pe relațiile și punctele de vedere solicitate reclamantului față de deficiențele constatate în activitatea sa de șef de ocol silvic.
Instanța constată că aceste note, răspunsuri formulate de reclamant nu se constituie într-o cercetare disciplinară valabilă, pentru că lipsește una dintre condițiile esențiale: de a i se fi adus la cunoștință reclamantului că este cercetat disciplinar. Astfel, acestuia i s-au comunicat întrebări referitoare la notele de constatare întocmite, întrebări punctuale la care reclamantul a formulat răspunsuri, dar fără să fie apărări concrete la cercetarea disciplinară.
Pentru aceste considerente, se constată că la emiterea deciziei de sancționare nr. 299/17.06.2013 nu au fost respectate prevederile art. 251 alin. 1 și 2 din Codul Muncii.
Procedând astfel, fără convocarea reclamantului cu menționarea obiectului cercetării, a datei, orei și locului întrevederii i s-a încălcat acestuia dreptul de apărare, fiind îngrădit dreptul de a fi asistat și de a oferi probe, așa cum sunt reglementate aceste drepturi de alin. 4 al art. 251 din Legea nr. 53/2003.
Cu privire la susținerea că aplicarea sancțiunii se dispune în termen de 30 de zile de la cunoașterea abaterii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, se constată că pentru nici una dintre notele de constatare nu a fost respectat termenul de 30 de zile. Astfel, pârâta a luat cunoștință de notele menționate, la data de 28.02.2013, 1.03.2013, 8.04.2013 și 15.05.2013 și a emis decizia la 17.06.2013, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Referitor la data săvârșirii faptei, se constată că nici termenul de 6 luni nu este respectat în cazul notei de constatare nr. 1965/1.03.2013, care consemnează fapte ce ar putea fi abateri disciplinare, comise în anul 2012, la fel în nota de constatare nr. 1884/28.02.2013 care vizează activități din anul 2012, iar pentru unele nu este consemnată data săvârșirii, și în nota de constatare 3328/e/8.04.2014 sunt consemnate fapte din anul 2012, dar și din 2013, astfel că parțial și prin acestea s-a încălcat termen de 6 luni de la săvârșirea abaterii, care afectează astfel valabilitatea și legalitatea deciziei nr. 299/17.06.2013.
Văzând cel de-al patrulea viciu de nelegalitate legat de comunicarea deciziei de sancționare, se constată că susținerea reclamantului este întemeiată, fiind dovedit că decizia nr. 299/17.06.2013 a fost comunicată reclamantului la 1.07.2013, deci peste termenul expres instituit de art. 252 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 de 5 zile calendaristice.
Întrucât sunt întemeiate toate motivele de nulitate absolută analizate anterior, se constată că actul de sancționare disciplinară contestat este grav afectat, în temeiul textelor de lege avute în vedere se va admite acțiunea, urmând să se dispună anularea art. 7 din Hotărârea 8/14.08.2013 a Comitetului Director al Direcției Silvice M. și Decizia nr. 299/2013 ca nelegale, constatându-se că nu este necesar să fie analizare și celelate motive de nulitate sau de netemeinicie a acestei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. N. (domiciliat în Sighișoara, ., nr. 19, ., identificat prin C.I. . nr._ și CNP_) în contradictoriu cu pârâta RNP Romsilva- Direcția Silvică M. (cu sediul în Tg. M., .>
Anulează art. 7 din Hotărârea nr. 8/14.08.2013 a Comitetului Director al Direcției Silvice M. și Decizia nr. 299/17.06.2013 emisă de pârâtă prin director.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 100 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2014.
Președinte,
R. M.
Fiind în concediu, semnează
Vicepreședintele Tribunalului M.,
Judecător,
A. B.
Grefier,
B. A. M.
Red. R.M./Tehnored. B.A.M.
5 exemplare/19.08.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 45/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 603/2014.... → |
|---|
