Despăgubire. Sentința nr. 439/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 439/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 586/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 439/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte S. D.
Grefier I. M. C.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant . în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. – Administrația județeană a finanțelor publice M. (cu sediul procesual ales în mun. Tg. M., .. 1-3, jud. M.) și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, . A, nr.294, sector 6având ca obiect despăgubire.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2014, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 29.01.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 ianuarie 2013 reclamantul S.C. S. T. S.R.L. a chemat în judecată pârâta DGRFP B. – Administrația județeană a finanțelor publice M., solicitând:
- obligarea la restituirea sumei de 5342 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
- plata sumei reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume, până la restituirea efectivă,
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că pentru înmatricularea autoturismului a fost nevoit să achite taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dar că în cauză fiind incidente prevederile art. 148 alin. 2 și ale art. 21 alin. 1 din Constituția României, se aplică prioritar tratatele constitutive ale Uniunii Europene.
Se mai afirmă că această taxă încalcă prevederile art. 90 din TFUE, care are efect direct, astfel că taxa a fost încasată ilegal.
Reclamantul a depus în probațiune: decizia de calcul a taxei, chitanța cu care aceasta a fost achitată, cererea de restituire, răspunsul pârâtei la cererea de restituire, contract de vânzare cumpărare, actele autoturismului.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
A invocat prevederile Legii nr. 9/2012 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.
Față de prevederile comunitare invocate în susținerea acțiunii, a arătat că în conformitate cu art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005, legea cadru europeană este obligatorie pentru statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele.
S-a mai arătat că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Analizând dosarul, instanța reține următoarele.
1.. Referitor la fondul cauzei, din examinarea actelor de la dosar, instanța constată următoarea situație de fapt:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca MERCEDES tip SPRINTER, având nr. de identificare WDB9036221R130796, an fabricație 2000, înmatriculat într-un al stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
Pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite pe baza chitanței ./12.12.2008 la Trezoreria Târgu M., în temeiul deciziei de calcul nr._ din 11.12.2008 emisă de AFP Tg. M., reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Reclamantul s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice Tg. M., solicitând restituirea acestei taxe, cerere refuzată însă de pârâtă.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost introdusă prin Legea nr. 9/2012, înlocuind taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008.
Din analiza dispozițiilor Legii nr. 9/2012, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la momentul vânzării sale ca autovehicul de ocazie și a înmatriculării pe numele noului proprietar, dacă vehiculul a fost anterior înmatriculat tot in România. Totuși se percepe această taxă pentru emisiile poluante la autoturismul produs in tară sau in alt stat membru UE, dacă acesta ulterior înmatriculării în alt stat membru este vândut ca autovehicul second-hand și este înmatriculat de noul proprietar, pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule diminuează sau este destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizați dacă achiziționează autovehicule second-hand deja înmatriculate in România. Ori, astfel cum s-a statuat în cauza Kalinchev, nr. C-2/09, un produs devine național din momentul în care a fost importat și introdus pe piață. Prin urmare autoturismele de ocazie importate și cele care sunt achiziționate pe plan local constituie produse similare sau concurente.
CEJ a reținut în cauza T., nr. C-402/2009, că deși articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Considerațiile Curții din cauza N., nr. C-263/2010, în care a arătat că rămân valabile considerațiile din cauza T. și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, sunt valabile în opinia instanței și în cazul Legii nr. 9/2012.
Dacă Curtea a arătat că OUG nr. 50/2008, în toate versiunile sale apărute ca urmare a modificărilor aduse acesteia prin alte ordonanțe de urgență ale guvernului, menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală, la fel se poate aprecia și în cazul Legii nr. 9/2012.
Răspunzând întrebărilor instanței naționale, Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Raportând aceste considerente la reglementarea națională, actuală a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, concluzia este că aceasta favorizează produsele naționale, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în România raportat la produse similare, concurente, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în alt stat membru.
În concluzie taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule astfel cum este reglementată în prezent de Legea nr. 9/2012, în ceea ce privește vehiculele „second-hand”, contravine dispozițiilor articolului 110 TFUE, astfel cum acesta a fost interpretat de CEJ și nu poate fi privită ca o taxă de mediu, întrucât nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, astfel încât particularii pot invoca în fața instanței naționale caracterul nelegal al acesteia.
În acest context instanța apreciază că întrucât taxa este prevăzută într-un act normativ nedeclarat neconstituțional trebuie să se aplice dispozițiile legale în vigoare ale Statului Român.
Reclamantul are dreptul de a invoca în fața instanțelor naționale normele de drept comunitar iar judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă (hotărârea Curții în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77 clarifică atât consecințele aplicabilității directe a unei dispoziții a dreptului comunitar în caz de incompatibilitate cu o dispoziție legislativă a unui stat membru cât și rolul ce revine instanțelor naționale în aplicarea directă și prioritară a dreptului comunitar).
De asemenea instanța are în vedere faptul că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția Românieitratatele constitutive ale uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată.
Cu privire la dobânda legală, instanța reține că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza C-565/11, I., că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Ca atare, dobânda se va acorda în conformitate cu cele arătate în acțiunea introductivă, respectiv suma va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
2. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, conform cărora taxase face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Astfel, deși taxa a fost calculată și încasată de pârâtă, beneficiarul este bugetul F. pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 60 din Codul de procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânda fiscală și cheltuielile de judecata.
In temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta va plăti reclamantului suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxe de timbru, timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I. Admite acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul S.C. S. T. S.R.L. (cu sediul în Târgu M. ., .,) în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. – Administrația județeană a finanțelor publice M. (cu sediul procesual ales în mun. Tg. M., .. 1-3, jud. M.) și, în consecință:
a.) Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5342 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule achitată de reclamant prin chitanța ./12.12.2008 la Trezoreria Târgu M., în temeiul deciziei de calcul nr._ din 11.12.2008 emisă de AFP Tg. M., pentru înmatricularea autovehiculului marca MERCEDES tip SPRINTER, având nr. de identificare WDB9036221R130796, an fabricație 2000 înmatriculat într-un al stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
b.) Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda aferentă acestei sume, prevăzută de art. 124 din O.G. nr.92/2003, până la restituirea efectivă a acesteia.
c.) Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
II. ADMITE cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu (cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, sector 2).
a).Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze în contul pârâtei suma de 5342 lei care urmează a fi restituită reclamantului cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda stabilită în sarcina pârâtei, aferente autovehiculului marca MERCEDES tip SPRINTER, având nr. de identificare WDB9036221R130796.
b.) Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 29 ianuarie 2014.
Președinte, S. D. | ||
Grefier, I. M. C. |
Red/tehnored SD/IMC 4ex./30.01.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 604/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 124/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
