Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 3061/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3061/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 5322/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 3061/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol se află pronunțarea în dosarul cu numărul de mai sus privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții P. U.A.T. MUNICIPIUL SIGHISOARA și U.A.T. MUNICIPIUL SIGHISOARA în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. M. și C. DE C. A ROMANIEI, având ca obiect litigii C. de C. (Legea nr. 94/1992).
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în cuprinsul Încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 31 octombrie 2013 sub nr._, reclamanții P. mun.Sighișoara și Municipiul Sighișoara solicită ca în contradictoriu cu pârâții C. de C. M. și C. de C. a României, să se dispună anularea în parte a Încheierii nr.110/28.06.2013 în ce privește soluția de respingere a contestației formulate împotriva măsurilor dispuse la cap.I pct.I lit.a, b, și cap.II pct.3,4,5,6,7,8,10 din Decizia nr.1446/28.06.2013 emisă de C. de C. M.; anularea în parte a deciziei nr.1446/28.06.2013 a Camerei de C. M. cu privire la măsurile dispuse la cap.I pct.1 lit.a,b prin care în temeiul art.43 lit.a din legea 94/1992 sunt dispuse măsuri de suspendare a plății unor drepturi salariale, constând în indemnizație de dispozitiv, spor de fidelitate și loialitate pentru personalul din aparatul propriu al Primarului UATM Sighișoara și cu privire la măsurile dispuse la cap.II pct.3,4,5,6,7,8 și 10.
În motivarea cererii reclamantul dezvoltă argumente în fapt și în drept cu privire la fiecare măsură contestată.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată.
Atât susținerile reclamantului cât și apărările pârâtului urmează a fi redate punctual, cu ocazia analizei pe fond a măsurilor contestate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți și proba cu expertiza tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri, pentru măsura dispusă la cap.II pct.8 din decizia nr.1446/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.1446/2013 emisă de Directorul Camerei de C. M. ( filele 30-42 dosar) s-au constatat o . abateri de la legalitate și s-a dispus luarea măsurilor dispuse la cap.I și II (măsurile contestate urmează a fi redate în continuare).
La baza deciziei a stat procesul-verbal de constatare nr._/29.05.2013 încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra conturilor de execuție bugetară pe anul 2012 la UATM Sighișoara.
Reclamantul a contestat această decizie (filele 66 și urm.), iar prin încheiere nr.10/20.09.2013 emisă de C. de C. a României ( filele 43 și urm. dosar), contestația reclamantului îndreptată împotriva măsurilor dispuse la pct.I.1.a și b și II.3-8 și 10, a fost respinsă.
Cu privire la măsura dispusă la pct.II.3 din decizia nr.1446 din 28 iunie 2013 emisă de Directorul Camerei de C. M., instanța reține următoarele:
Prin decizia amintită s-a dispus la pct.II.3, aplicarea următoarei măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora: „Stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat bugetului local ca urmare a nerespectării prevederilor cuprinse în contractul de delegare a gestiunii prin atribuire directă a unor activități și servicii comunitare a utilități publice al M. Sighișoara către . nr._/02.08.2012 – cu privire la obligația consiliului local de a analiza periodic indicatorii de performanță și eficiența și eficacitatea tarifelor practicate la decontarea activităților și serviciilor de utilități publice.
Susținerile reclamantului sunt redate la filele 5-8 din cererea de chemare în judecată ( filele 5-8 dosar, vol I). Reclamantul face referire la OMFP 3055/2009, pct.52 și la OMFP 1826/2003 și susține că niciunul din aceste acte normative nu stabilește baza la care se vor repartiza cheltuielile indirecte de producție. Susține în esență că . are calitatea de prestatoare de servicii de utilitate publică, înființarea societății a fost aprobată prin HCL Sighișoara nr.49/2011 modificată și completată prin HCL Sighișoara nr.105/2011, iar prin HCL Sighișoara nr.76/2012 completată și modificată prin HCL nr.93/2012 și nr.54/2013 s-a aprobat delegarea gestiunii directe pentru unele servicii de utilități publice către .. Contractul de delegare a gestiunii prin atribuire directă a unor activități și servicii comunitare de utilități publice al mun.Sighișoara către . înregistrat sub nr. 16.200/02.08.2012, a fost aprobat prin HCL Sighișoara nr.11/2012, modificat și completat prin actul adițional nr.1 aprobat prin HCL Sighișoara nr.67/2012 și actul adițional nr.2 aprobat prin HCL 55/2013. Se arată că activitatea societății se desfășoară în conformitate cu prevederile legii nr.51/2006 și HG 955/2004. Veniturile operatorilor se constituie prin încasarea de la utilizatori, sub formă de prețuri sau tarife, a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate și, după caz, din alocații de la bugetele locale, cu respectarea principiilor specifice. Reclamantul arată că structura și nivelul prețurilor, tarifelor și taxelor se realizează cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autoritățile de reglementare, urmând a se stabili, ajusta și modifica prin hotărâri de consiliu local. Nivelul acestor prețuri, tarife și taxe vor fi stabilite astfel încât să acopere costul efectiv al furnizării/prestării serviciilor de administrare a domeniului public și privat, cel puțin sumele investite și cheltuielile curente și întreținere și exploatare și să încurajeze investițiile.
Reclamantul susține că nelegalitatea măsurilor dispuse de pârâta la acest punct din decizia atacată rezidă din faptul că auditorii publici au invocat o . acte normative ca nu au incidență în speță, prevederile acestora aplicându-se lucrărilor de investiții. Se arată astfel că prevederile Ordinului nr.1568/2012 și HG 28/2008 vizează investițiile realizate din fonduri publice, ori societatea nu a realizat lucrări de investiții, ci a efectuat cu precădere lucrări de întreținere și reparații în funcție de programările și comenzile înaintate de Municipiul Sighișoara (cosire, plantare, toaletare gard, transport deșeuri vegetale, degajare teren de frunze și crengi, udat flori, reparație și vopsire borduri, montare indicatoare rutiere, plombări drumuri, zugrăveli, etc.). Se mai arată că în vederea analizării tarifelor pentru unele activități specifice serviciilor de utilități publice de către ., a fost constituită prin HCL Sighișoara nr.9/2012, comisia de analiză a acestor tarife, care potrivit atribuțiilor analizează, stabilește și ajustează tarifele pentru serviciile de utilități publice la . înainte ca acestea să fie supuse spre aprobare Consilului Local Sighișoara. Se arată că tarifele care au fost aprobate prin HCL nr.65/2012 așa cum a fost modificată prin HCL 81/2012 și HCL nr.3/2013, au avut avizul favorabil al acestei comisii, motiv pentru care se susține că scăderea unui procent de 6% din cheltuielile directe cuprinse în tarifele aprobate prin HCL Sighișoara este nelegală raportat la actele normative în vigoare.
Apărările pârâtului sunt redate la pct.3 din întâmpinare (filele 114-115 dosar, vol.I). Pârâtul arată că din HCL nr.65/2012 și HCL nr.91/2012 s-au aprobat tarifele pentru serviciile comunitare de utilități publice prestate de . pe o perioadă de 6 luni de la începerea activității (contractul de delegare a gestiunii fiind din 02.08.2012), urmând ca după epuizarea perioadei menționate (ianuarie 2013) să se procedeze la o analiză a eficienței și eficacității tarifelor practicate. Se arată că la expirarea celor 6 luni, UATM Sighișoara nu a procedat la analiza activității operatorului economic și a realizării indicatorilor de performanță. Prin HCL nr.3/2013 sunt aprobate noile tarife aferente serviciilor de utilități publice, dar se continuă cu aceeași modalitate de plată a cheltuielilor indirecte de 16% (din care 1% redevența) și 5% profit. Se mai arată că aceste cheltuieli sunt aplicate și la lucrările la care s-a prevăzut calculul tarifului pe unitate de măsură (ex. lucrările de reparat instalații de iluminat sărbători de iarnă, unde pe lângă contravaloarea becurilor și a manoperei pentru fiecare bec, au fost cuprinse și cheltuieli indirecte de 16% și 5% profit). Se arată că în această situație, la auditul efectuat nu au putut fi justificate cotele de cheltuieli indirecte de 16% practicate în decontarea serviciilor de utilități publice – situație nejustificată, având în vedere faptul că delegarea gestiunii unor activități și servicii comunitare de utilități publice ale mun.Sighișoara către . s-a efectuat prin încredințare directă. Pârâta arată că nu au fost respectate clauzele cuprinse în cap.V, pct.5.1 din contractul de delegare a gestiunii potrivit cărora una dintre sarcinile delegatorului, prin primar, consta în asigurarea controlului privind realizarea indicatorilor de performanță, aprobarea prețurilor, tarifelor în desfășurarea serviciului, precum și ajustarea acestora, precum și cele cuprinse în cap.IV, pct.4.3, de a verifica periodic, respectiv din trei în trei luni, nivelul veniturilor și cheltuielilor delegatului și să stabilească indicatorii de performanță.
Față de susținerile reclamantului, potrivit cărora „…auditorii au apreciat că, în mod greșit, în cuprinsul tarifelor aprobate, s-au stabilit cheltuieli directe de 16% și nu de 10%...”, pârâtul arată în apărare că este vorba de cheltuieli indirecte și nu cheltuieli directe. Se mai arată că auditorii publici externi nu au făcut o asemenea afirmație, ci au arătat că procentele de 16% ( pentru cheltuieli indirecte) și de 5% (pentru profit) au fost aplicate la tarifele aprobate pentru anul 2012. Se mai arată că atât cheltuielile indirecte cât și cota de profit sunt incluse în nivelul prețului și/sau tarifului pentru plata serviciilor de administrare a domeniului public și privat, așa cum rezultă din art.64 alin.1 din HG 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a OG 71/2002. În plus, potrivit reglementării cuprinse în cap.IV din contractul-cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local – anexa nr.3 la HG 955/2004, în cazul gestiunii directe, valoarea lucrărilor decontate corespunde tarifelor negociate de operator cu beneficiarul, fiind prin urmare exclusă aplicarea altor cote de cheltuieli.
Probele administrate în cauză pentru această măsură constau în înscrisurile depuse de părți.
- Înscrisurile depuse de reclamant sunt cele anexate la cererea de chemare în judecată și cele cusute la filele 1619 și urm. din vol.IV dosar – prin care se regăsesc hotărârile de consiliu local indicate în motivele cererii, contractul de delegare de gestiune cu actele adiționale, raport asupra activității de administrare pe semestrul I 2013, HCL 9/2012;
- Procesul-verbal de constatare nr.1217 din 28.05.2013 întocmit de auditorii publici externi, înregistrat la UATM Sighișoara sub nr._ din 29.05.2013 este cusut la filele 170 și urm., vol I dosar, măsura dispusă la pct.II.3 din decizie fiind descrisă la pct.3.3 din procesul-verbal de constatare - filele 217-220 dosar; anexele 44-47 la care se face referire sunt cusute la filele 932-965 din vol II dosar.
- contractul de delegare a gestiunii este anexat la filele 932 și urm., vol II dosar;
- hotărârile de consiliu local invocate de părți sunt anexate la filele 923-927, vol II dosar;
- în nota de relații solicitată primarului, poziția cu privire la această măsură este redată la răspunsul la întrebarea nr.9 (filele 283-284, vol I dosar).
Instanța are în vedere că din cuprinsul deciziei Camerei de C. M. și din cuprinsul procesului-verbal de constatare nr.1217 din 28.05.2013, înregistrat la UATM Sighișoara sub nr._ din 29.05.2013 rezultă că ceea ce se impută pârâtului, este modul defectuos de administrare a banilor publici.
Astfel, potrivit clauzei de la cap.IV, pct.4.3, astfel cum contractul amintit a fost modificat prin actul adițional nr.1 (fila 940), delegatarul prin primar și-a asumat obligația de a verifica „…periodic, respectiv din trei în trei luni, nivelul veniturilor și cheltuielilor delegatarului și să stabilească indicatorii de performanță în baza cărora va urmări și verifica modul de îndeplinire și respectare de către acesta a sarcinilor și obligaților stabilite prin contract și a indicatorilor de performanță stabiliți conform anexei 1” (existentă la fila 945, vol.II dosar).
De asemenea, potrivit clauzei de la pct.V din contractul amintit, delegatarul Municipiul Sighișoara prin primar avea sarcina de a asigura controlul privind realizarea indicatorilor de performanță (clauza de la cap.V, pct.5.1 lit.g – fila 935, vol.II dosar).
Potrivit prevederilor art.14 alin.3 din legea nr.273/2006 „ Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială”.
Pornind de la aceste dispoziții legale, instanța are în vedere următoarele împrejurări de fapt: încheierea contractului de delegare a gestiunii amintit mai sus – contract de delegare prin atribuire directă; aprobarea tarifelor pentru serviciile comunitare de utilități publice prestate de Ecoserv Sig SRL prin HCLM 65/2012 (fila 923); prevederile art.8 din legea 51/2006 stabilesc competența autorităților publice locale de a monitoriza respectarea contractului de delegare a gestiunii (art.8 lit.h); contractul de delegare a gestiunii cu actul adițional nr.1, stabilește obligații și sarcini ale delegatarului, ce urmau a fi aduse la îndeplinire prin grija primarului (cap.IV și V contract); aprobarea de noi tarife prin HCLM nr.3/2013 fără ca primarul să fi îndeplinit obligațiile cuprinse în art.2 din HCLM nr.65/2012 și nr.81/2012 și fără să fi respectat obligațiile și sarcinile cuprinse în contractul de delegare a gestiunii; noile tarife aferente serviciilor de utilități publice, aprobate prin HCLM 3/2013 conțin aceleași procente ale cheltuielilor indirecte ale ., fără ca acestea să fi fost verificate.; plățile au fost efectuate fără
Cu referire la hotărârile de consiliul local amintite mai sus, instanța are în vedere că potrivit art.1 alin.2 din HCLM nr.65/2012 „După epuizarea perioadei menționate la alin.1 (6 luni) se va proceda la o analiză a eficienței și eficacității tarifelor practicate”. Iar potrivit art.2 din aceeași hotărâre de consiliu local, „Cu aducerea la îndeplinire a prezentei hotărâri se încredințează P. M. Sighișoara și . prin administrator M. G.”.
Aceste dispoziții s-au menținut și prin HCLM 81/2012 ( art.2, fila 925-926 dosar)
Cu toate acestea, fără a se face dovada îndeplinirii de către primar, a dispozițiilor acestor hotărâri de consiliul local în sensul analizării eficienței și eficacității tarifelor practicate și fără a face dovada îndeplinirii de către primar a obligațiilor și sarcinilor cuprinse în contractul de delegare a gestiunii la cap.IV și V, prin HCLM nr.3/2013 s-au aprobat în continuare tarifele pentru serviciile comunitare prestate de ..
Susținerile reclamantului potrivit cărora aceste atribuții de verificare a tarifelor revin comisiei de specialitate constituită prin HCLM 9/12.07.2012, nu sunt de natură a înlătura constatările Camerei de C. M..
Această hotărâre de consiliul local este anterioară celor amintite mai sus și nu înlătură obligația cuprinsă în art.2 din HCLM nr.65/2012 și nr.81/2012.
Pe de altă parte, prin HCLM 3/2013 s-au aprobat noile tarife aferente serviciilor de utilități publice, cu aceeași modalitate de plată a cheltuielilor indirecte (conform anexelor 46 și 47 la procesul-verbal de constatare – filele 955-965, și fila 949 vol II dosar), fără verificarea caracterului justificat al acestora.
Din preambulul HCLM nr.11/2012 (depus de reclamant, fila 1620, vol.IV dosar), . a fost înființată prin HCLM Sighișoara nr.49/2011, prin reorganizarea serviciului public de gospodărire. Prin hotărârile de consiliu local nr.76/2012 și nr.93/2012 s-a aprobat delegarea gestiunii directe pentru unele servicii de utilități publice ale Mun.Sighișoara către ..
În aceste condiții, așa cum arată pârâtul, potrivit prevederilor cuprinse în cap.4 din anexa 3 la HG 955/2004, în cazul gestiunii directe „Valoarea lucrărilor corespunde tarifelor negociate de operator cu beneficiarul. Valoarea de decontare lunară a lucrărilor prestate în cadrul contractului de administrare a domeniului public și privat este de ... lei/lună. Lucrările se decontează pe baza proceselor-verbale de cantități de lucrări întocmite lunar de operatorul de servicii publice și avizate de beneficiar. Plata lucrărilor se face pe baza facturii emise de operator, cantitățile de lucrări executate fiind confirmate prin proces-verbal de constatare încheiat între beneficiar și operatorul de servicii publice.”
În partea finală a cap.4 anexa 3 din actul normativ amintit se prevede expres că în cazul gestiunii delegate „se vor specifica tarifele aplicate, nivelul redevenței, termenele și modul de plată a acesteia”.
În speță, din înscrisurile existente la filele 946-954, vol.II dosar 8 (cuprinse în anexa 45 la procesul-verbal de constatare) rezultă că în tarifele practicate de Ecoserv Sig SRL și aprobate de pârât, sunt incluse cheltuieli indirecte 16% - din care redevență 1%, fără a avea bază legală.
Cu privire la procentul rămas, de 15% cheltuieli indirecte, instanța mai are în vedere că potrivit art.1 din HCLM Sighișoara nr.49/2011 asociatul unic al . este Consiliul Local Sighișoara, societatea Ecoserv Sig SRL fiind înființată prin reorganizarea Serviciului Public de Gospodărire.
Prin urmare suntem în prezența unei gestiuni directe reprezentată de situația în care autoritatea publică locală asigură ea însăși serviciul public.
În aceste condiții, se impunea verificarea de către ordonatorul principal de credite a procentului de 15% ce reprezintă cheltuieli indirecte.
Întrucât aceste cheltuieli indirecte se compun în principal, din cheltuielile proprii ale ., necesare pentru executarea lucrărilor contractate, o asemenea verificare trebuia realizată prin documente justificative, din contabilitatea societății delegate.
Instanța amintește de prevederile art.54 alin.6 din legea 273/2006 potrivit cărora „(6) Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate”.
De altfel chiar reclamantul arată că nivelul acestor prețuri, tarife și taxe vor fi stabilite astfel încât să acopere costul efectiv al furnizării/prestării serviciilor de administrare a domeniului public și privat, cel puțin sumele investite și cheltuielile curente și întreținere și exploatare și să încurajeze investițiile.
Raportat la susținerile reclamantului, instanța amintește că aceste cheltuieli indirecte reprezintă în principal, cheltuielile proprii ale ., necesare pentru executarea lucrărilor contractate. Ori în condițiile în care în deviz se prevede un procent al acestora, ele trebuiau verificate de primar, anterior aprobării tarifelor prin HCLM 3/2013.
Sunt relevante în cauză prevederile art.64 și art.65 din HG 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, precum și drepturile și obligațiile autorităților administrației publice locale cuprinse în cap.V din acest act normativ.
În acest context, pentru analiza conținutului cheltuielilor indirecte stabilite de Ecoserv Sig SRL, sunt relevante prevederile reținute de pârât – respectiv HG 28/2008 în care la cap.5, pct.5.3, lit.b) se prevede că „ în cazul obiectivelor de investiții noi, precum și al reparațiilor capitale, extinderilor, transformărilor, modificărilor, modernizărilor, reabilitării la construcții și instalații existente, se aplică un procent de până la 10%”.
Aspectele de nelegalitate invocate de reclamant în sensul că pârâtul ar fi procedat la o greșită aplicare a actelor normative, nu pot fi primite.
Din cuprinsul înscrisului existent la fila 960, vol.II dosar (ce constituie anexa 47 la procesul-verbal de constatare) – înscris intitulat „defalcare sold pentru contul 401 pe intervalul 1/2012-12/2012” – rezultă natura lucrărilor efectuate de Ecoserv Sig SRL în anul 2012 și achitate de pârât. Este vorba de lucrări executate, constând printre altele și în montat balustrade, reparații și montare rigolă, refacere trotuar, refacere zid de sprijin, întreținere drum, demolat clădire, reparații bănci, vopsit,reparații cartier R.,etc.
În înscrisul „Tarifele construcții, reparații drumuri -2012” întocmit de Ecoserv Sig SRL existent la filele 946-954, vol.II dosar 8 (și care constituie anexa 45 la procesul-verbal de constatare) sunt enumerate denumirea lucrărilor prestate.
Din coroborarea acestor probe rezultă că asemenea lucrări se includ în categoria lucrărilor de intervenții definite la art.3 lit.d din HG 28/2008.
Prin urmare, acceptarea de către pârât a unui procent de cheltuieli indirecte de 10% conform prevederilor cuprinse la cap.5, pct.5.3, lit.b) din HG 28/2008, este corectă.
Pentru aceste considerente, instanța reține că prin efectuarea de către reclamantul P. mun.Sighișoara (ordonator principal de credite) a plății acestor tarife, în condițiile în care din procentul de 16% cheltuieli indirecte, un procent de 6% nu au bază legală, s-a cauzat bugetului local prejudiciul reținut de pârât ( procentul de 6% se compune din 1% redevență și 5% cheltuieli indirecte peste procentul prevăzut de HG 28/2008 și fără a fi justificat prin devize pe categorii de lucrări).
Pe cale de consecință este corectă măsura de la pct.II.3 din Decizia Camerei de C. M..
Cu privire la măsura dispusă la pct.II.4 din decizia nr.1446 din 28 iunie 2013 emisă de Directorul Camerei de C. M., instanța reține următoarele:
Prin decizia amintită s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a stabili întinderea și a recupera prejudiciul creat bugetului local prin angajarea și efectuarea unor cheltuieli pentru întreținerea echipamentelor electrice de dirijare a traficului în mun.Sighișoara de către ., prejudiciu cuantificat la suma de 13.925 lei.
Susținerile reclamantului sunt redate la pct.3 din motivele cererii – filele 9-10 dosar. Se solicită ca în analizarea aspectelor de nelegalitate se să țină cont de faptul că sporirea gradului de siguranță a circulației se realizează la nivelul mun.Sighișoara cu mijloace perfecționate și de dirijare automată a traficului (semaforizare). Dirijarea automată a traficului face parte din serviciul de administrare a domeniului public și privat și se desfășoară sub autoritatea administrației publice locale care controlează gestionarea serviciului. Specificul activității de dirijare automată (semaforizare) este de flux continuu, inclusiv în zilele de sărbători legale, iar prestarea activității de întreținere a semafoarelor se realizează ori de câte ori este necesar, la solicitarea M. Sighișoara sau a Poliției Sighișoara.
Reclamantul susține că sunt nelegale constatările auditorilor financiari și invocă lipsa de temei legal. Cu privire la temeiul legal pentru efectuarea plăților în discuție, reclamantul arată că lucrările de întreținere a semafoarelor au fost comandate înaintea începerii anului bugetar pentru întreg anul calendaristic, urmând ca în fiecare lună să se întocmească procese-verbal de recepție care să stea la baza emiterii facturilor. Se susține că este vorba de o prelungire tacită a contractului nr.4134/28.02.2008, la tarifele negociate inițial, având în vedere specificul obiectului acestuia. Se arată că după ce contractul a încetat prin ajungerea la termen (fiind încheiat pentru o perioadă de 5 luni), societatea a prestat lucrările de întreținere pe baza comenzilor emise de către Primăria mun.Sighișoara și că din eroare, după încetarea contractului, deși facturile au fost emise în baza unor comenzi, s-a continuat cu mențiunea că plata se face potrivit unui contract, deși în fapt, facturile aveau corespondent pe comenzile emise și executate. Reclamantul mai arată că valoarea prestațiilor de întreținere a semafoarelor a fost aceeași începând cu anul 2008 până în anul 2012, la care se adaugă cheltuielile de materiale. Se susține că serviciile au fost real prestate. În ce privește semnarea proceselor verbale de recepție de către persoane care nu aveau atribuții în acest sens, reclamantul arată că toate procesele-verbale de recepție a lucrărilor sunt semnate de dl. viceprimar, în subordinea căruia funcționa departamentul de administrare și întreținere a drumurilor. Se arată că Dl. R. M. nu avea calitatea și atribuțiile de a recepționa lucrările, menționând în acest sens că nu are cunoștință de existența unor astfel de documente.
Pârâtul arată în apărare (pct.4 din întâmpinare, filele 115-116 dosar), că în fapt, în perioada 208-2012 a fost achitată către . suma de 369.472 lei în baza facturilor emise de prestator pe care a fost înscrisă specificația „conform contract servicii nr.4134/26.02.2008”, în condițiile în care acest contract a fot încheiat pentru perioada 28.02._09. Se mai arată că în urma acțiunii de audit s-a constatat că pentru plăți în sumă de 13.925 lei nu au fost prezentate documente justificative care să ateste prestarea serviciilor facturate – plățile fiind efectuate în baza facturilor emise de . și a unor procese-verbale la terminarea lucrărilor semnate numai de prestator. Persoana indicată ca făcând parte din comisia de recepție din partea Primăriei Sighișoara, dl. R. G. M., a arătat în nota de relații că nu a făcut confirmarea lucrărilor prin procese-verbale de recepție deoarece nu a avut dispoziție di partea domnului primar privind calitate de membri al acelei comisii.
Cu privire la susținerile reclamantului în sensul că acele facturi au fost emise și plătite în baza unor comenzi emise de UATM Sighișoara după ce contractul a încetat prin ajungerea la termen, pârâtul se apără susținând că la control nu s-au prezentat niciun fel de comenzi, iar dacă ar fi existat asemenea comenzi acestea trebuiau menționate în cuprinsul facturilor. Se arată că pe facturi se menționează clar că au fost emise în baza contractului nr.4134/2008, care își încetase valabilitatea la 30.04.2009. Se arată că nu se poate reține o prelungire tacită a contractului deoarece condiția formei scrise este ad validitatem, dat fiind caracterul de angajament legal, iar o atare condiție exclude manifestarea tacită de voință a părților. Pârâta arată că sunt aplicabile în cauză normele de drept public și nu cele de drept privat, iar autoritățile și instituțiile publice au obligația de a respecta normele bugetare imperative cuprinse în legea 273/2006.
Probele administrate constau în înscrisuri.
- înscrisurile depuse de reclamant sunt cele anexate la cererea de chemare în judecată și cele cusute la filele 1764-1812, vol.V dosar – contractul prestări servicii, ordonanțare la plată, facturi fiscale,raport privind modul de derulare a operațiunilor de întreținere semafoare cu ., note de comandă;
- procesul-verbal de constatare nr.1217 din 28.05.2013 întocmit de auditorii publici externi, înregistrat la UATM Sighișoara sub nr._ din 29.05.2013 cusut la filele 170 și urm. din vol I dosar, iar măsura dispusă la pct.II.4 din decizie fiind descrisă la pct.3.4 din procesul-verbal de constatare - filele 220-223 dosar; anexele 48-50 la care se face referire sunt cusute la filele 966 – 1004 din vol II dosar;
Instanța apreciază neîntemeiate susținerile reclamantului.
Așa cum arată pârâtul, suntem în prezența unor norme de drept public.
Potrivit prevederilor art.54 alin.6 din legea 273/2006 „(6) Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate”.
În cauză nu poate fi primită susținerea reclamantului în sensul că ar fi operat o prelungire tacită a contractului de prestări servicii nr.4134 din data de 26.02.2008.
Contractul amintit (existent la filele 1765-1768, vol.V) a fost încheiat în temeiul OUG 34/2006. Delegarea gestiunii pentru exercitarea unui serviciu de utilitate publică se poate realiza doar cu respectarea procedurii de atribuire a contractului prevăzută de acest act normativ.
De asemenea, susținerile reclamantului potrivit cărora în realitate . ar fi realizat servicii în baza unor note de comandă emise anterior încetării contractului prin ajungerea la termen, nu sunt dovedite.
Prin înscrisurile depuse reclamantul nu probează existența unor servicii contractate anterior și în curs de executare, și nici faptul că serviciile ar fi fost executate în perioada contractului, plata efectuându-se ulterior.
Dimpotrivă, înscrisurile existente la dosar dovedesc prestarea de către . în 2009-2012 a unor servicii curente.
Instanța are astfel în vedere că obiectul contractului nr.4134/2008 consta în servicii periodice, pentru „Întreținerea echipamentelor electrice de dirijare a traficului în mun.Sighișoara”.
Din devizele și procesele-verbale la terminarea lucrărilor (depuse și de reclamant și existente și ca anexe la procesul-verbal de control) reiese că lucrările efectuate de Electro Sound SRL constau în revizie și întreținere lunară.
Din adresa nr.30/16.01.2013 întocmită de Municipiul Sighișoara ( fila 966, vol.II) rezultă că pârâtul a efectuat asemene plăți ulterior încetării contractului de prestări servicii, până în anul 2012 inclusiv.
În plus, devizele și procesele-verbale la terminarea lucrărilor întocmite în anul 2011 și în anul 2012 (filele 980, 981 și filele 975, 976 vol.II) nu poartă semnătura reprezentanților pârâtului, fiind încălcate prevederile art.1.4 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice - prevederi care stabilesc elementele pe care trebuie să le conțină documentele justificative.
Susținerile reclamantului că aceste documente poartă semnătura viceprimarului nu pot fi primite. Înscrisurile amintite mai sus nu poartă nicio semnătură din partea reprezentanților UATM Sighișoara, iar procesele-verbale la terminarea lucrărilor întocmite în anul 2010 (ex. fila 998, fila 1000, fila 1002, fila 1004, vol.II) poartă o semnătură indescifrabilă în condițiile în care în cuprinsul acelui document se indică persoana reprezentant al Primăriei ca fiind dl. R. M. (nu se face nicio vorbire de prezenta dl. viceprimar). Iar această persoană a indicat în nota de relații solicitată de auditorii publici externi că nu a semnat acele documente.
Pe de altă parte, reclamantul nu a prezentat probe (dispoziție emisă de primar) în justificarea calității semnatarului acelor documente (în persoana viceprimarului cum se susține în motivele cererii de chemare în judecată) de reprezentant al M. Sighișoara.
Instanța mai are în vedere că primarul în calitate de ordonator principal de credit a ordonanțat plata (filele 977, 979, 982, vol.II), pentru sumele înscrise în facturile fiscale emise de . pentru servicii prestate după expirarea contractului amintit (ex. factura fiscală de la fila 973, vol.II dosar, ordinele de plată emise de Municipiul Sighișoara ).
În baza considerentelor prezentate mai sus, instanța reține că toate aceste înscrisuri probează efectuarea de către pârâtul P. mun. Sighișoara a unor plăți care nu au o bază legală.
Suntem în prezența unor plăți efectuate în lipsa unui contract încheiat în procedura reglementată de OUG 34/2006, în lipsa unor documente justificative.
Potrivit prevederilor cuprinse în art. 1.2. „Organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice” ce constituie anexa la O.1917/2005 „Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la instituțiile publice revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Susținerea reclamantului că acele lucrări de întreținere s-au realizat în mod real și că au fost necesare din cauza specificului serviciului prestat, nu prezintă relevanță în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază legală și această măsură stabilită prin decizia Camerei de C. M..
Cu privire la măsurile dispuse la pct.I lit.a și b și la pct.II. 5, 6 și 7 din decizia nr.1446 din 28 iunie 2013 emisă de Directorul Camerei de C. M., instanța reține următoarele:
Prin decizia amintită s-a dispus la pct.I.a și b, măsuri de suspendare a plății unor drepturi salariale constând în indemnizație de dispozitiv, spor de fidelitate și loialitate pentru personalul din aparatul propriu al Primarului UATM Sighișoara:
Prin măsura redată la pct.II.5, s-a dispus obligația de stabilire a întinderii prejudiciului și de recuperare a acestuia, creat bugetului local prin angajarea unor cheltuieli de personal nelegale, efectuate ca urmare a majorării salariilor de bază brute individuale lunare prin includerea în salariul de bază a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază (cuantificat de auditorii publici la suma de 1.569.607 lei);
Prin măsura redată la pct.II.6 s-a dispus obligația de stabilire a întinderii prejudiciului și de recuperare a acestuia, creat bugetului local prin angajarea unor cheltuieli de personal nelegale, prin includerea în salariul de bază a sporului de fidelitate și loialitate prevăzut în acordul/contractul colectiv de muncă nr._/10.06.2008 înregistrat la DMSSFM cu nr.146/10.06.2008 ( cuantificat de auditorii publici la suma de 279.246 lei):
Prin măsura redată la pct.II.7 s-a dispus obligația de stabilire a întinderii prejudiciului și de recuperare a acestuia, creat bugetului local prin angajarea unor cheltuieli de personal nelegale efectuate în perioada 01.01.2011 – 30.10.2012 reprezentând sume acordate întregului personal al UATM Sighișoara prevăzute în acordul/contractul colectiv de muncă nr._/10.06.2008 înregistrat la DMSSFM cu nr.146/10.06.2008, sume de reprezentare și contravaloare masă caldă, cuantificat de auditorii publici externi la suma de 1.903.439 lei.
Reclamantul susține în esență ( la pct.1 și la pct.4 din motivele cererii – filele 3-5 și filele 10-14 dosar), că aceste măsuri sunt nelegale din perspectiva prevederilor legii 84/1992. Arată că aceste drepturi au fost stabilite înainte de . legii 284/2010. Legea nr.84/2012 exonerează de la restituirea drepturilor stabilite anterior intrării în vigoare a legii nr.284/2010 și nu de la restituirea drepturilor achitate și susține pentru aceste motive că drepturile în discuție au fost stabilite prin negocierea, încheierea și înregistrarea contractului colectiv de muncă la instituția publică abilitată, anterior intrării în vigoare a legii 284/2010. Susține că măsurile stabilite de pârât nu mai sunt oportune după . legii 84/2012. Pe fondul dreptului, reclamantul susține în esență că sumele plătite au la bază drepturi stabilite prin contractul colectiv de muncă, că alocarea sumelor s-a realizat prin hotărâri de consiliul local de aprobare și de rectificare a bugetului de venituri și cheltuieli pe anii 2011-2012, că atât masa caldă cât și sumele de reprezentare sunt obligații contractuale asumate de angajator prin contractul colectiv de muncă în temeiul legii 130/1996 în vigoare la acel moment. Se invocă principiul libertății contractuale și faptul că la momentul încheierii contractului colectiv de muncă nu erau prevederi legale care să interzică cuprinderea acestor drepturi. Se susține nelegalitatea măsurii dispusă de pârât pe motiv că nu a ținut cont de contractul colectiv de muncă, de faptul că acesta a fost înregistrat la instituția abilitată și arată că pârâtul nu a solicitat instanței competente constatarea nelegalității sau nulității contractului colectiv de muncă. Se susține că art.37 alin.1 din legea 284/2010 nu sunt incidente întrucât dispun doar pentru viitor și nu pot retroactiva raportat la data încheierii contractului colectiv de muncă.
Cu privire la sporul de dispozitiv, reclamantul susține că măsura de recuperare a acestuia, începând cu data de 01.01.2010 este nelegală, întrucât dispune luarea unor măsuri ce vizează o perioadă prescrisă, contrar prevederilor art.27 din legea 94/1992, reclamantul raportându-se la data emiterii deciziei – 30.08.2013. Se mai arată că Încheierea atacată a fost pronunțată la data de 20.09.2013 și comunicată reclamantului la data de 15.10.2013 și se susține că măsura de recuperare este nelegală pentru perioada 01.01._10 ca urmare a intervenirii prescripției.
Cu privire la sporul de loialitate și de fidelitate, reclamantul arată că prin încheierea atacată s-a admis în parte contestația cu privire la acest spor, și anume pentru anul 2010, arătându-se că „pe cale administrativă se va ține seama de prevederile legii 84/2012”. Reclamantul susține că este vorba de un spor cu caracter permanent acordat în mod legal în decembrie 2009 și susține că este corect inclus în salariul de bază raportat la prevederile art.30 alin.5 din legea 330/2009. Se invocă și legea 84/2012 în sensul redat mai sus.
Susține nelegală măsura de suspendare a plății sporului de dispozitiv pentru personalul căruia i s-a recunoscut acest drept în instanță, prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Pârâtul arată în întâmpinare (pct.1 și 2, filele 11-114 dosar), că măsurile stabilite de auditorii publici externi sunt legale. Cu privire la acordarea sporului de dispozitiv începând cu data de 01.01.2010, invocă prevederile art.1 alin.2 din legea 330/2009 și art.22 și 30 alin.1 și 2 din același act normativ și susține că acest spor nu mai putea fi acordat salariaților UATM Sighișoara începând cu data amintită mai sus. Se invocă apoi prevederile legii 285/2010 și arată că acest spor nu mai putea fi acordat nici în anii 2011, și evident nici ulterior, în 2012 și 2013.
Cu privire la întinderea efectelor unei hotărâri judecătorești care a recunoscut acest spor anterior anului 2010, pârâtul invocă decizia CC nr.1601/2010. Mai arată că legea cadru a salarizării nr.330/2009 nu prevede plata unei asemenea spor pentru salariații din aparatul de specialitate al primarului și invocă interpretarea dată în acest sens prin Decizia nr.37/2009 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.
Se arată că având în vedere că acest spor a fost acordat și în anul 2012, este corectă măsura de suspendare a plății în continuare.
Cu privire la sporul de fidelitate și loialitate acordat salariaților UATM Sighișora în baza contractului colectiv de muncă, pârâtul invocă din nou legea cadru nr.330/2009. Susține că dispozițiile legii 84/2012 invocate de reclamant nu sunt incidente în speță și nu constituie motiv de anulare a deciziei și arată că actul normativ amintit exonerează de la plată, sumele care trebuie restituite ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării Curții de C. a unor prejudicii, fără a viza nelegalitatea acestor constatări.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, constând în contractul colectiv de muncă, tabelul nominal cu personalul salarizat, plătit din fonduri publice, statele de plată (aceste înscrisuri constituie anexe la procesul-verbal de control și se regăsesc începând cu fila 1027, vol.III dosar).
Măsurile amintite mai sus sunt descrise la pct.3.6 din procesul-verbal de constatare (filele 225-248 dosar).
Instanța apreciază neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia măsura de recuperare a sumelor acordate cu titlu spor de dispozitiv este nelegală întrucât s-ar fi luat cu încălcarea prevederilor art.27 din legea 94/1992 referitoare la prescripție.
În cauză însă așa cum reiese din procesul-verbal de constatare, misiunea de audit a vizat contul anual de execuție al bugetului local al UATM Sighișoara pentru exercițiul financiar 2012.
Din coroborarea prevederilor art.1 alin.1 cu art.21, 22 și 23 lit.a și art.26-30 din legea 94/1992, C. de C. exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public.
Totodată, prin verificările sale C. de C. urmărește calitatea gestiunii economico-financiare. C. de C. efectuează auditul financiar inclusiv asupra conturilor de execuție ale bugetelor locale (art.26 lit.d din legea 94/1992).
Instanța are în vedere și prevederile art.109 lit.b din Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (act normativ în vigoare la momentul controlului) - „ Prin excepție de la prevederile pct. 108, în scopul remedierii deficiențelor care pot avea caracter de continuitate, este obligatorie extinderea perioadei supuse verificării, fără a mai fi necesară obținerea avizului șefului departamentului coordonator al acțiunii, dacă pe parcursul acțiunii de control se constată abateri financiar-contabile a căror remediere ulterioară nu mai este posibilă (de exemplu: nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea programului anual de achiziții publice ori privind efectuarea inventarierii patrimoniului, neevidențierea unor bunuri în patrimoniu etc.) sau care se referă la:…b) încălcarea prevederilor legale referitoare la lichidarea, ordonanțarea și plata unor cheltuieli bugetare care au fost angajate în perioade anterioare celei supuse verificării.
Prin urmare, în speță a avut loc o extindere a perioadei verificate pentru perioada anterioară – și anume de la începutul anului 2010, iar măsurile dispuse de organul de control vizează întreaga perioadă în care s-au constatat acele deficiențe, cu caracter de continuitate.
Nu sunt aplicabile prevederile referitoare la prescripție cuprinse în arat.27 invocat de reclamant, întrucât acest text legal nu vizează măsurile pe care pârâtul le ia pentru stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului (conform deciziei atacată), ci vizează un termen înăuntrul căruia să se efectueze verificarea conturilor de execuție enumerate la art.26 (cu alte cuvinte să se efectueze verificarea acestor conturi în termenul de prescripție).
Sunt relevante pentru această interpretare, coroborarea prevederilor art.27 cu prevederile redate la pct.16 din Hotărârea nr.130/2010 amintită – „conform prevederilor art. 27 din lege, C. de C. are competența să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 26 din lege sunt supuse auditării în fiecare exercițiu bugetar, astfel încât, în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor conturilor”.
Instanța apreciază că în prezenta cauză dispozițiile cuprinse în Legea 84/2012 invocate de reclamant, nu prezintă relevanță.
Acest act normativ vizează o altă etapă a procesului – etapa executării – neavând efecte asupra analizei legalității pe fond, a procedurii de control și a măsurilor dispuse prin decizia atacată.
Instanța amintește că prin legea 84/2012 legiuitorul a intervenit asupra efectelor deciziilor emise de C. de C. în sensul că s-a dispus exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 și pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.
Prin urmare, incidența dispozițiilor Legii 84/2012 s-ar putea discuta într-o procedură de executare silită, întrucât acest act normativ are efecte asupra posibilității de executare a dispoziției contestate.
Ori executarea actului nu echivalează cu legalitatea acestuia.
Cu privire la sumele acordate în baza contractului colectiv de muncă – sume de reprezentare, contravaloarea mesei calde, spor de loialitate și fidelitate – instanța are în vedere următoarele:
În Contractul colectiv de muncă ( filele 1028-1035, vol.III), cu actul adițional la acesta s-a prevăzut în art.14 următoarele: „ „În vederea îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, angajatorul se obligă să constituie fonduri îndestulătoare, cuprinse în bugetul local al unității administrativ teritoriale, care să asigure: … acordarea unor sume necesare pentru achiziționarea unei ținute decente salariaților din aparatul primarului, acordarea unor sume reprezentând contravaloarea unei mese calde pentru fiecare zi efectiv lucrată de fiecare salarial în parte… Salariații din aparatul de specialitate al primarului vor beneficia lunar de sporul de fidelitate și loialitate față de unitatea la dare lucrează…”.
Pornind de la elementele constitutive ale veniturilor salariale redate în art.160 din Codul muncii („Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri”) coroborat cu art.31 alin.2 din legea 188/1999 („Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii”) și având în vedere periodicitatea plății acestor sume, precum și împrejurarea stabilirii lor prin contractul colectiv de muncă, instanța interpretează sumele plătite salariaților, amintite mai sus, ca fiind „adaosuri” la salariul de bază.
Susținerea reclamantului, că sumele reprezentând contravaloare masă caldă și sume de reprezentare sunt măsuri necesare îmbunătățirii condițiilor de la locul de muncă, nu pot fi primite.
Pentru funcționarii publici există reglementări speciale cu privire la procedura și modalitatea de stabilire a măsurilor de protecție a sănătății și securității în muncă. Astfel, dispozițiile art.72-74 din legea 188/1999 stabilesc posibilitatea încheierii de acorduri între autorități și instituții publice cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă; la sănătatea și securitatea în muncă (măsuri amintite la art.72 lit.a și b), sens în care se constituie o comisie paritară care este consultată cu privire la stabilirea măsurilor de îmbunătățire a activității. Coroborat cu aceste prevederi legale, dispozițiile HG 833/2007 reglementează normele privind modul de constituire, componența, atribuțiile și procedura de lucru a comisiilor paritare, precum și procedura încheierii acordului colectiv între instituția publică și funcționarii publici în care să fie stabilite măsuri pentru securitatea și sănătatea în muncă.
Este vorba așadar de măsuri concrete care să țină cont de specificul fiecărei activități, cu rol de prevenire a riscurilor profesionale, de eliminare a factorilor de risc și accidentare, de informare, consultare, de instruire a lucrătorilor.
Pentru aceste motive interpretarea normelor legale incidente, dată de reclamant în motivele cererii nu poate fi primită.
În acordul colectiv de muncă se amintește de necesitatea asigurării unei ținute decente, însă nici din cuprinsul acordului colectiv de muncă și nici din susținerile reclamantului nu reies împrejurările concrete și motivul pentru care o asemenea măsură ar avea caracterul unei măsuri de protecție socială.
Iar cu privire la sumele achitate cu titlu contravaloare masă caldă, nu reiese în concret raportat la specificul activității, necesitatea adoptării unei asemenea măsuri ca fiind de protecție socială.
Plata unor sume de bani nu este o îmbunătățire a condițiilor la locul de muncă.
Cheltuielile amintite nu au așadar bază legală, neputând fi primită interpretarea dată de reclamant dispozițiilor legale amintite mai sus.
Împrejurarea alocării sumelor necesare din veniturile proprii ale municipiului, precum și faptul că au fost incluse în buget, nu imprimă un caracter legal acestor plăți.
Veniturile proprii constituie o componentă a bugetului local al unității administrativ-teritoriale, astfel că raportat la obiectul cauzei prezintă relevanță efectuarea de plăți din bugetul local, plăți care evident au cauzat o pagubă patrimoniului unității administrativ teritoriale.
De asemenea, ordonatorul principal de credite este cel care repartizează cheltuielile bugetare (art.22 din legea 273/2006) și răspunde de „elaborarea și fundamentarea proiectului de buget propriu” ( art.23 alin.2 lit.a din legea 273/2006).
Nu poate fi primită și susținerea reclamantului potrivit căreia plata acestor sume de bani este legală întrucât la momentul încheierii contractului colectiv de muncă nu erau prevederi legale care să interzică includerea lor în aceste contract.
Negocierea pentru încheierea contractului colectiv de muncă nu poate viza alte drepturi în bani, care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Susținerile reclamantului cu referire la forța obligatorie a contractului colectiv de muncă, cu putere de lege între părți, nu pot contracara argumentele pârâtei cu referire la caracterul nelegal al acestor cheltuieli constând în contravaloarea mesei calde asigurată pentru fiecare zi lucrătoare și sume de reprezentare pentru asigurarea unei ținute decente, întrucât forța obligatorie a contractului vizează evident, doar clauzele contractuale valide.
O clauză lovită de nulitate absolută nu produce efecte.
Nu prezintă relevanță faptul că acel contract colectiv de muncă a fost înregistrat la ITM M.. În speță instanța a reținut existența unor clauze lovite de nulitate, întrucât contravin dispozițiilor imperative ale legii și care prin urmare, nu produc efecte juridice.
Nu este necesară invocarea pe cale principală sau pe cale de excepție procesuală, a nelegalității unei clauze din contractul colectiv de muncă, întrucât în prezenta procedură ceea ce se impută instituției publice auditată este modul de administrare și utilizare a banilor publici (art.14 din legea 273/2006) și cauzarea unei pagube în patrimoniului unității administrativ-teritoriale.
Nu pot fi primite nici susținerile reclamantului că art.37 alin.1 din legea cadru 284/2010 nu ar fi aplicabile și că aplicabile sunt prevederile legii 130/1996 în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă.
În speță, raportat la obiectul cauzei, legalitatea plăților efectuate din bugetul local se impune a fi analizată prin raportare la prevederile legale în vigoare la momentul plății.
Instanța are în vedere și considerentele expuse în partea finală a Deciziei Curții Constituționale nr.1250/2010 – „C. constată că ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil”.
De asemenea instanța reține prevederile art.14 alin.2 din legea 273/2006 invocate de pârât, potrivit cărora „ Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.”
În concluzie, reclamantul a achitat aceste sume cu încălcarea prevederilor legale în materia stabilirii unor asemenea drepturi și pe de altă parte, cu încălcarea prevederilor legale referitoare la destinația cheltuielilor bugetare.
Iar pentru anul 2011, erau în vigoare prevederile legii 285/2010, iar ulterior pentru anul 2012, art.37 alin 1 din legea cadru nr.284/2010, care interzic cuprinderea în contractele colective de muncă negocierea de salarii sau ale drepturi în bani sau în natură care nu sunt cuprinse în această lege.
Pe cale de consecință sunt legale și măsurile de suspendare a plății acestor drepturi stabilite la pct.1.1 a și b din decizia atacată.
Considerentele expuse mai sus conduc la concluzia caracterului nelegal al acordării și a sporului de fidelitate și loialitate. Este evident faptul că în contractul colectiv de muncă s-a inclus un spor salarial care nu era prevăzut în vreun act normativ. Pe cale de consecință, este nelegală includerea acestuia în salariul de bază
Cu privire la acordarea sporului de dispozitiv, reclamantul invocă puterea obligatorie a hotărârii judecătorești care a recunoscut acest drept, anterior anului 2010.
Instanța apreciază aceste susțineri ale reclamantului ca fiind neîntemeiate și are în vedere că din punct de vedere cronologic, politica salarială a fost modificată în esență, prin Legea cadru 330/2009, urmată apoi de legea 284/2010 (iar pentru anul 2011 – legea 285/2010).
Potrivit art.1 din legea nr.330/2009 (act normativ aplicabil pentru anul 2010), „1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.”
Potrivit prevederilor art. 22 „Sporurile, majorările, precum și indemnizațiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege.”.
Iar potrivit art. 30 „(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. (2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.”.
Ori sporul de dispozitiv nu era enumerat în anexele din actul normativ amintit, pentru personalul bugetar ( în speță din cadrul UATM Sighișoara).
Raportat la susținerile și apărările părților, la chestiunea juridică ce se impune a fi lămurită (întinderea efectelor sentințelor civile mai sus amintite și modificările legislative aduse în materie de salarizare), instanța are în vedere în cauză considerentele redate la pct. III și IV din Decizia nr.1601/2010 pronunțată de C. Constituțională, în care sunt analizate competența legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare și concursul dintre actele normative și hotărârile judecătorești anterioare prin care s-au acordat drepturi salariale - „III. Cu referire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sub aspectul executării hotărârii judecătorești, C. constată următoarele:
- obligarea angajatorului prin hotărâre judecătorească la plata unui anumit spor prevăzut de lege nu echivalează cu transformarea hotărârii judecătorești în izvor de drept în sistemul constituțional românesc;
- obligația angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunțării hotărârii;
- pe toată perioada de timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronunțată hotărârea judecătorească subzistă, autoritățile publice sunt obligate să execute întocmai hotărârea judecătorească ce consfințește dreptul subiectiv al persoanei îndrituite;
- după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronunțată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ menționat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent.
Toate cele de mai sus se impun prin prisma faptului că în sistemul constituțional românesc hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele judecătorești ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului constituțional. Prin urmare, nu se poate susține că statul își încalcă obligația de a executa întocmai obligațiile care decurg din prevederile art. 6 din Convenție.
IV. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, C. observă că drepturile salariale suplimentare sunt protejate de acest text, fiind interese patrimoniale; însă acest text convențional nu se opune competenței legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare, de a reașeza bazele de calcul, coeficienții sau valorile de referință. Astfel, protecția acordată drepturilor salariale suplimentare prin art. 1 din Protocolul adițional la Convenție și art. 44 din Constituție se întinde în timp atât cât subzistă temeiul și baza legală a acordării lor…”.
Decizia nr.37 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în secțiile unite, a dat dezlegare problemelor de drept legate de interpretarea dispozițiilor art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții; acest spor de dispozitiv nu se referă la salariații din aparatul de specialitate al primarului.
Această interpretare dată de Înalta Curte de casație și Justiție prezintă relevanță în cauză întrucât stabilește caracterul nelegal al acordării sporului de dispozitiv în anul 2010 și bineînțeles pentru anii următori.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art.31 alin. 1 din legea 188/1999 astfel cum a fost modificată prin legea cadru nr.330/2009, „ (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă. (2)Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. (3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.”
În concluzie, sporul de dispozitiv acordat începând cu anul 2010 nu are la bază vreun temei legal.
La acest moment este în vigoare Legea-cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care de asemenea nu prevede un asemenea spor pentru salariații din aparatul de specialitate al primarului, motiv pentru care măsura suspendării și în continuare a acordării acestui spor este corectă.
Considerentele expuse mai sus conduc la concluzia legalității și a măsurilor dispuse la pct.II. 1,2 și 3 din Decizia nr.142/2013.
Cu privire la măsura dispusă la pct.II.8 din decizia nr.1446 din 28 iunie 2013 emisă de Directorul Camerei de C. M., instanța reține următoarele:
Prin decizia amintită s-a dispus luarea măsurii de stabilire a întinderii și recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea și efectuarea de plăți nejustificate către Asocierea Pro Atrium SRL Cluj și Consig SA Sighișoara.
Reclamantul arată la punctul 5 din motivele cererii (filele 14-21 dosar) că pretinsul prejudiciul reținut de auditori rezultă din acceptarea la plată și decontarea unor categorii de lucrări din cadrul obiectivului de investiții „Modernizare cartier A. Ș. Sighișoara. Reabilitarea drumuri parcaje alei” privind lucrări care nu se regăsesc în devizul oferă anexat Contractului de achiziție publică nr.9724/2008, sau din plata unor cantități de lucrări mai mari decât cele cuprinse în deviz.
Reclamantul susține că aceste constatări ale auditorilor publici sunt eronate, și arată că lucrările de modernizare a cartierului A. Ș. ce fapt obiectul contractului de achiziție publică încheiat între Municipiul Sighișoara și Asocierea Pro Atrium SRL Cluj & Consig SA Sighișoara, constau în proiectarea unor noi tronsoane de drum și realizarea acestora, proiectarea lucrărilor de modernizare a drumurilor existente, demolarea și construirea unor garaje și puncte gospodărești, amenajarea zonelor verzi, mobilier urban și schimbarea rețelelor de utilități. Oferta financiară a ofertantului Asocierea Pro Atrium SRL Cluj & Consig SA Sighișoara a fost întocmită pe baza studiului de fezabilitate și a listelor de cantități din cadrul acestuia, pe articole de deviz comasate. În urma acestei licitații, Pro Atrium SRL Cluj s-a obligat prin contractul amintit, să realizeze proiectarea și amenajările peisagistice, iar . lucrările de construcții (drumuri, trotuare, alei pietonale, garaje, parcări).
Reclamantul arată că întocmirea proiectului tehnic, precum și lista cuprinzând cantitățile de lucrări pentru realizarea contractului au avut loc după semnarea acestuia, fapt care a necesitat ca după elaborarea proiectului tehnic, executantul lucrărilor din cadrul asocierii să elaboreze listele de cantități de lucrări și devizele analitice ale acestora, în vederea decontării și verificării corecte a lucrărilor real executate.
Reclamantul mai arată că pe parcursul elaborării proiectului tehnic, proiectantul a întocmit mai multe variante de liste de cantități pentru fiecare obiect în parte, acestea fiind respinse de reprezentanții autorității contractante întrucât nu cuprindeau în totalitate procedurile tehnice de execuție ale diferitelor categorii de lucrări ( se arată spre exemplu, că pentru realizarea bordurilor și a trotuarelor nu au fost prevăzute lucrări de desfacere și înlăturare a structurilor existente raportat la situația din teren), varianta finală fiind consemnată prin proces-verbal.
Se mai arată că la data efectuării acțiunii de audit, auditorii au solicitat documentele de la dirigintele de șantier, acestea fiindu-se puse la dispoziție global, atât variantele intermediare cât și cea finală. Reclamantul susține că în mod nejustificat, auditorii au luat în calcul doar variantele care le-au dat posibilitatea de a constata eventualele prejudicii, în condițiile în care la data controlului, dirigintele de șantier le-a precizat faptul că verificarea se efectuează pe liste intermediare, care au fost respinse de autoritatea contractantă pentru că nu corespund cu valoarea contractată și procedurile tehnice de execuție. Reclamantul depune la dosar toate documentele la care face referire și susține că estimarea unor prejudicii în cuantum total de 566.905,74 lei este eronată întrucât nu s-a ținut seama de cele cuprinse în deviz și de lucrările efectiv executate în cadrul contractului de achiziție publică. Se arată în acest sens că ofertantul a preluat toate categoriile de lucrări prevăzute în oferta financiară a asocierii amintită mai sus, iar aceste lucrări erau necesare pentru execuția corespunzătoare a lucrărilor în conformitate cu detaliile de execuție. Se arată în acest sens că înlocuirea bordurilor existente pe amplasament nu se putea realiza fără desfacerea acestora și fără executarea tuturor categoriilor de lucrări aferente acestei proceduri tehnice – desfacere borduri, spargerea betonului de ciment, transportul rutier al pământului și molozului, nivelarea manuală a terenului, etc. Pentru aceste motive reclamantul susține că în mod eronat auditorii publici externi au reținut în situații întocmite și anexate la procesul-verbal de constatare, că anumite articole au fost decontate fără a fi regăsite în devizul ofertă și fără a fi necesare.
Se arată că toate lucrările au fost executate cu respectarea ofertelor prezentate, plățile au fost efectuate respectând articolele din oferta financiară, astfel că toate plățile constatate a fi efectuate necuvenit, nu se constituie ca prejudiciu produs bugetului local. Reclamantul redă în cuprinsul cererii (filele 1721 dosar), fiecare categorie de lucrări, cu situația de plată și devizul analitic corespunzător.
Pârâtul arată în apărare (pct.5 din întâmpinare, filele 116 - 118 dosar), că sunt nereale susținerile reclamantului potrivit cărora auditorii au solicitat documentele de la dirigintele de șantier, care a pus la dispoziție atât variantele intermediare cât și cea finală, dar în mod nejustificat au fost avute în vedere doar variantele intermediare.
Pârâtul arată că la data auditului au fost prezentate următoarele documente: contractul de lucrări nr.9724/2008, oferta financiară contractată – respectiv centralizatorul financiar pe obiecte de lucrări; graficul fizic și valoric de execuție a lucrării „Modernizarea cartier A. Ș. – Sighișoara”; situațiile de plată decontate în cadrul obiectivelor de investiții.
Se arată că în urma comparării situației de plată decontate pe obiecte de lucrări cu oferta financiară contractată (centralizatorul financiar pe obiecte de lucrări) s-a constatat că au fost decontate categorii de lucrări neprevăzute în devizul ofertă contractat, sau cantități de lucrări mai mari decât cele prevăzute în devizul ofertă contractat.
Pârâtul arată că nu există niciun fel de documente care să evidențieze situația invocată de reclamant – și anume că anumite articole de lucrări erau indispensabile pentru realizarea lucrărilor – și că nu s-au depus dispoziții de șantier date de proiectant, cu acordul beneficiarului, în baza cărora se emit note de comandă pentru lucrările suplimentare.
Cu privire la devizele analitice amintite de reclamant în motivele cererii, pârâta arată că în susținerea contestației prealabile, reclamantul a depus două documente cu mențiunea „deviz analitic-extras din ofertă”. În cuprinsul cererii de chemare în judecată nu mai apare sintagma „extras din ofertă”, deși probabil este vorba de aceleași două devize analitice. Pârâtul arată că în încheierea pronunțată în soluționarea contestației s-a reținut că aceste documente au fost întocmite la data de 09.09.2008 și nu pot fi acceptate ca fiind „extras din ofertă”, deoarece oferta a fost contractată în data de 09.05.2008, dată la care s-a încheiat contractul de lucrări nr.9724. Se mai arată că pe de altă parte, aceste devize analitice nu pot constitui documente justificative pentru decontarea unor lucrări sau cantități de lucrări neprevăzute în oferta financiară contractată, întrucât acestea nu au fost prezentate echipei de audit, iar punctele de vedere ale reprezentanților entității, exprimate în notele de relații sau cu ocazia concilierii constatărilor cuprinse în proiectul procesului-verbal de constatare, fiind formulate în legătură cu devizele cuprinse în oferta financiară contractată – anexate actului de constatare și certificate de reclamant pentru conformitate cu originalul.
Pârâtul mai arată cu privire la cele două devize analitice, că acestea cuprind devize de lucrări comasate în cadrul obiectivului de investiții (care cuprinde 9 obiecte de lucrări), însă constatările reținute la auditul financiar se referă la situațiile de lucrări decontate pentru obiectele de lucrări: . borduri, reabilitare drumuri, parcaje, alei – pozare borduri, Deviz 01 . drumuri, parcaje, alei – străzi. Prin urmare formularea concluziei că în cadrul ofertei financiare care a făcut obiectul contractului de lucrări nr.9724/2008 se regăsesc articolele de deviz cuprinse în situațiile de lucrări vizate, se poate realiza numai prin confruntarea devizelor financiare aferente obiectelor de lucrări amintite mai sus. Se susține că în cadrul obiectivului „Modernizare Cartier A. Ș. – Sighișoara” au fost decontate lucrări neprevăzute în oferta financiară contractată și pentru care nu au fost prezentate documente justificative în conformitate cu normele care reglementează decontarea lucrărilor de investiții din fonduri publice.
Probele administrate în cauză constau în înscrisurile anexate de reclamant la cerere și cele depuse ulterior, inclusiv dosarul achiziției publice (filele 1813 și urm., vol.V – vol.VII dosar).
Pârâtul a anexat actele care au stat la baza luării acestei măsuri – procesul-verbal de control cu anexele la acesta (măsura analizată este în cap. IV, pct.4.1 din procesul-verbal de constatare – filele 248- 252 dosar –iar anexele 62 și urm. sunt cusute la filele 1076 și urm., vol. III dosar).
Instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, cu obiectivele stabilite în încheierea din data de 25 aprilie 2013 (filele 3035-3037, vol. VIII dosar), lucrarea fiind întocmită de expert. Ing. Cuzenco F.-V. (filele 3059-3078, vol.VIII dosar).
Instanța are în vedere că potrivit art. 4.1 din contractul de lucrări nr.9724/09.05.2008, „Executantul se obligă să execute și să finalizeze lucrarea „Modernizarea cartier A. Ș.: proiect tehnic, caiete de sarcini, detalii de execuție, expertizarea tehnică a clădirii centralei termice și execuția lucrărilor de modernizare, cu excepția clădirii centralei termice”, în conformitate cu obligațiile asumate prin contract.
Potrivit clauzei de la pct.8 contract „Documentele contractului sunt: caietul de sarcini, propunerea tehnică, propunerea financiară, graficul de execuție al lucrării, dovada constituirii garanției de bună execuție, acordul de asociere între . Cluj și ., contractele încheiate cu subcontractanții, acte adiționale dacă există”.
Din întreaga documentație de atribuire a contractului de achiziție publică cu obiect „Modernizare cartier A. Ș.” ( filele 2004 și urm., vol.V dosar), rezultă următoarele:
În fișa de date a achiziției ( filele 2006 și urm. vol V dosar) este redat la pvt.V5), modul de prezentare a propunerii tehnice, iar la pct.V.6), modul de prezentare a propunerii financiare, care va fi evidențiată distinct în: oferta pentru proiectare și oferta pentru execuția lucrării (fila 2010 dosar). Oferta tehnică și oferta financiară prezentate de asociația amintită se regăsesc la filele 2140 și urm. vol. V dosar.
Oferta pentru execuția lucrării (formată din obiectele enumerate în caietul de sarcini – filele 2014-2016) a cuprins atât valoarea totală a lucrării ce urma a fi executată, cât și valoarea pe fiecare obiect al lucrării, valoarea fiecărui deviz aferent categoriilor de lucrări și valoarea consumurilor totale pe categorii – resurse materiale, mâna de lucru, utilajele de construcții, consumurile privind transporturile, valoarea utilajelor, echipamentelor inclusiv a dotărilor aferente lucrării ce forma obiectul achiziției publice.
Potrivit pct.VI din fișa de date a achiziției publice (fila 2011), criteriul de atribuire a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, iar ajustarea prețului contractului este posibilă doar într-una din situațiile enumerate la pct.VII.
Instanța reține așadar că în procedura de atribuire a lucrărilor ce formează obiectul contractului nr. 9724/09.05.2008, contractul a fost atribuit asociației amintită în considerarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic - prin urmare atât sub aspectul propunerii tehnice, cât și al propunerii financiare.
categorii de lucrări neprevăzute în devizul ofertă contractat, sau cantități de lucrări mai mari decât cele prevăzute în devizul ofertă contractat.
în urma comparării situației de plată decontate pe obiecte de lucrări cu oferta financiară contractată (centralizatorul financiar pe obiecte de lucrări) s-a constatat că au fost decontate categorii de lucrări neprevăzute în devizul ofertă contractat, sau cantități de lucrări mai mari decât cele prevăzute în devizul ofertă contractat.
Pornind de la aceste considerente, susținerile reclamantului nu pot fi primite întrucât acesta își fundamentează apărarea pe întocmirea de către executant, ulterior semnării contractului de achiziție publică, a unui proiect tehnic și a listei de deviz analitic cuprinzând cantitățile de lucrări ce susține că erau necesare tocmai pentru realizarea obiectivului de investiții contractat.
Reclamantul își fundamentează susținerile pe faptul că, întrucât obiectul contractului de achiziții publice presupune proiectare și execuție de lucrări de către ofertantul declarat câștigător, după semnarea contractului s-au întocmit liste de cantități, în faza de întocmire a proiectului tehnic, în care a transpus categoriile de lucrări prevăzute în oferta financiară și care sunt necesare pentru execuția corespunzătoare la lucrării.
Aceste argumente nu justifică însă decontarea unor cantități mai mari de lucrări decât cele cuprinse în devizul ofertă, sau a unor lucrări care nu erau prevăzute în oferta contractată.
Potrivit prevederilor art.10-13 cuprinse în cap.6.C „Structura devizului pe obiect” din HG 28/2008, „Delimitarea obiectelor din cadrul obiectivului de investiție se face la faza de proiectare - studiu de fezabilitate de către proiectant, iar valoarea fiecărui obiect se estimează prin devizul pe obiect (art.10). „Devizul pe obiect este sintetic și valoarea sa se obține prin însumarea valorilor categoriilor de lucrări ce compun obiectul” (art.11). „Valoarea categoriilor de lucrări din devizul pe obiect se stabilește estimativ, pe baza cantităților de lucrări și a prețurilor acestora, la faza studiu de fezabilitate/documentație de avizare a lucrărilor de intervenții” (art.12). „Devizul pe obiect întocmit la faza de proiectare-studiu de fezabilitate/documentație de avizare a lucrărilor de intervenții se reface avându-se în vedere cantitățile de lucrări rezultate la faza de proiect de execuție și prețurile unitare rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziție publică” (art.13).
Chiar reclamantul arată că este vorba de lucrări constând în desfacere și înlăturare a structurilor existente, spargerea betonului de ciment, transportul rutier al pământului și molozului, nivelarea manuală a terenului, toate acestea în vederea realizării bordurilor și a trotuarelor.
În anexele 63-72 la procesul-verbal de constatare sunt redate acestea categorii de lucrări ( filele 1085 și urm. din vol.III dosar), în urma comparării cu devizul ofertă contractată.
Având în vedere caietul de sarcini, conținutul ofertei tehnice și conținutul studiului de fezabilitate (existent la filele 1933-1958 dosar), categoriile de lucrări cuprinse de auditorii publici externi în anexele 63-72 la procesul-verbal de constatare, nu pot fi încadrate în categoria de lucrări necesare, în sensul susținut de reclamant, întrucât nu sunt lucrări necesare din cauza unor împrejurări imprevizibile, intervenite pe parcursul execuției.
Înscrisurile depuse de reclamant nu dovedesc acest caracter de lucrări necesare, din cauza unor împrejurări imprevizibile la momentul licitației lucrării.
Pe de altă parte, instanța are în vedere că în devizul general pentru obiectivele de investiții, întocmit de executant, sunt incluse și cheltuieli neprevăzute și diverse.
Potrivit prevederilor cuprinse în anexa 4 cap.5, pct.5.3 din HG 28/2008, cheltuielile diverse și neprevăzute includ și cheltuielile rezultate în urma modificărilor de soluții tehnice, cantități suplimentare de lucrări, utilaje sau dotări ce se impun pe parcursul derulării investiției.
De altfel din chiar obiectivele propuse de reclamant pentru expertiza tehnică în specialitatea căi ferate, drumuri și poduri (pct.2.1-2.3, filele 28-29 dosar) rezultă că se invocă efectuarea lucrărilor necesare pentru realizarea obiectivului de investiții, dar pe de altă parte, că după câștigarea licitației, ofertantul a cuprins în devizele analitice întocmite ulterior, listele de cantități necesare.
Faptul că aceste devize ulterioare ar cuprinde de fapt toate lucrările care trebuiau efectuate pentru executarea lucrărilor de modernizare ( dar nu imprevizibile la momentul contractării), și că au fost acceptate de beneficiar, nu justifică decontarea acestor cheltuieli de către reclamant.
Asocierea trebuia ca în oferta tehnică și financiară să includă costurile necesare categoriilor de lucrări, consumurile de materiale, manopera, costurile necesare funcționării utilajelor, cele necesare cu transportul.
Primind apărarea pârâtului, instanța înlătură raportul de expertiză efectuat în cauză de expert jud. Cuzenco pentru următoarele motive:
Pornind de la considerentele prezentate mai sus, concluzia expertului potrivit căreia „situațiile de lucrări au fost decontate în conformitate cu devizele analitice pe categorii de lucrări care au fost acceptate de beneficiar, prin semnătura și ștampila dirigintelui de șantier și care trebuiau considerate de către auditorii Curții de C. ca fiind valabile” ( fila 3072, vol.VIII dosar), nu are suport legal.
Chiar expertul a indicat în răspunsul la obiectivul nr. 1 din lucrare (fila 3063) că atribuirea contractului de achiziție publică a avut loc pe baza studiului de fezabilitate și a listelor de cantități din cadrul acestuia, pe articole comasate. Expertul mai precizează că este vorba de liste de cantități, lucrări, întocmite ulterior atribuirii contractului. A arătat că proiectantul a trecut la întocmirea listelor de cantități și a devizelor analitice pe categorii de lucrări și situații de lucrări după semnarea contractului și a concluzionat de aici că toate lucrările decontate ar fi cuprinse în devizul ofertă contractat.
Expertul nu ține cont de atribuirea contractului în procedura achiziției publice, pe baza criteriului constând în oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnic și financiar și are în vedere oferta contracată.
În întreaga lucrare amintește de decontarea lucrărilor redate de auditorii publici externi în anexele 63-72 la procesul-verbal de constatare, în baza unor devize analitice acceptate de beneficiar, dar care sunt întocmite ulterior atribuirii contractului.
Raportat la procedura reglementată de OUG 34/2006 și la HG 28/2008, expertul nu face referire la caracterul necesar al acestor lucrări, respectiv care ar fi acele situații imprevizibile la momentul contractării, care să impună cu necesitate efectuarea de cheltuieli suplimentare ( nu sunt note de comandă pentru lucrările suplimentare de această natură întocmite în baza unor dispoziții de șantier date de proiectant, cu acordul beneficiarului).
Faptul că aceste devize ulterioare ar cuprinde de fapt toate lucrările care trebuiau efectuate pentru executarea lucrărilor de modernizare (dar nu imprevizibile la momentul contractării), și că au fost acceptate de beneficiar, nu justifică decontarea acestor cheltuieli de către reclamant.
Asocierea trebuia ca în oferta tehnică și financiară de la momentul licitației să includă costurile necesare categoriilor de lucrări, consumurile de materiale, manopera, costurile necesare funcționării utilajelor, cele necesare cu transportul.
În lipsa notelor de comandă pentru lucrări suplimentare, care să aibă la bază dispoziții de șantier date de proiectant cu acordul beneficiarului, nu se poate reține în speță, nici caracterul justificat al cheltuielilor efectuate cu plata categoriilor, cantităților de lucrări neprevăzute în oferta contractată, motivat de intervenirea unor modificări de soluții.
Pentru aceste motive și având în vedere că au fost emise ulterior ofertei contractate, instanța apreciază susținerile reclamantului ca fiind neîntemeiate. Devizele analitice la care reclamantul face referire nu constituie documente justificative pentru decontarea de lucrări sau cantități de lucrări care nu au fost prevăzute în oferta financiară contractată.
În aceste condiții, acceptarea la plată de către reclamant în calitate de reprezentant al autorității contractante și de ordonator principal de credite, a unor devize și situații de lucrări neprevăzute în oferta inițială, nu are bază legală.
Instanța apreciază întemeiate așadar apărările pârâtului și reține prevederile art.14 alin.3, art.23 alin.1 din Legea nr.273/2006, care atrag răspunderea reclamantului primar, în calitate de ordonatorul principal de credite pentru angajarea de cheltuieli către executant, fără a respecta prevederile legale amintite mai sus.
Prejudiciul cuantificat de pârât este corect întrucât așa cum reiese din anexele la procesul-verbal de control, s-au avut în vedere lucrările și cantitățile de lucrări decontate de reclamant, dar care nu se regăsesc în devizul ofertă care a stat la baza atribuirii contractului de lucrări.
Cu privire la măsura dispusă la pct.II.10 din decizia nr.1446 din 28 iunie 2013 emisă de Directorul Camerei de C. M., instanța reține următoarele:
Reclamantul arată la pct.9 din motivele cererii (filele 21-24 dosar), că prin Decizia amintită s-a instituit în sarcina sa obligația de a stabili întinderea și de a recupera prejudiciul creat bugetului local prin angajarea și efectuarea unor plăți nejustificate către . SRL București, în baza contractului de lucrări nr._/2011, prejudiciul pretins de pârât constând în acceptarea la plată și decontarea unor lucrări neefectuate în cadrul obiectivului de investiții „Îmbunătățirea calității mediului prin înființare parc în Sighișoara, jud.M.”, cuantificat la suma de 145.301,72 lei.
Reclamantul susține că aceste constatări ale auditorilor publici sunt eronate, întrucât proiectul de amenajare peisagistică în cadrul mun.Sighișoara a fost inițiat în cadrul programului de înființare de spații verzi în localități, derulându-se în perioada 2011-2013 prin contractul de finanțare nerambursabilă nr.285/N de către Administrația Fondului pentru Mediu, autoritate care a acordat Primăriei mun.Sighișoara o finanțare nerambursabilă în valoare de 1.490.290 lei, la care se adaugă o contribuție proprie a beneficiarului de 69.164,64 lei pentru amenajarea celor 4 parcuri de pe raza mun.Sighișoara. reclamantul arată că lucrările au fost executate de . SRL București în baza contractului de lucrări nr._/2011, iar pe parcursul derulării contractului s-au efectuat două plăți, după finalizarea contractului și recepția finală a lucrării urmând să se față ultima plată.
Referitor la plantările speciilor de arbori, arbuști și plante care nu făcut obiectul contractului, lucrările au fost efectuate și decontate în prima și a doua etapă de realizare și decontare a lucrărilor. Fiecare etapă de derulare a fost marcată de un control din partea Administrației Fondului pentru Mediu, cu ocazia cărora s-au efectuat note de recepție provizorie din partea autorității contractante, reclamantul indicând notele de control nr._/14.12.2011 și nr.9334/25.04.2012 pentru primele două etape. Au fost efectuate și recepții provizorii în urma cărora s-au întocmit procesele-verbale de recepție nr._/20.12.2011 și procesul-verbal de recepție nr.3286/13.02.2012 pentru primele două etape de executare.
Reclamantul susține că aceste documente justificative dovedesc că lucrările ce au făcut obiectul contractului de lucrări nr._/2011 au fost executate în totalitate. Reclamantul mai arată că proiectul de amenajare peisagistică a parcurilor municipale este un proiect național desfășurat de Administrația Fondului pentru Mediu, această autoritate fiind îndrituită să stabilească cantitățile și speciile de plante care urmau a fi plantate, atribuțiile mun. Sighișoara limitându-se la licitarea finală a lucrărilor. Se susține că la momentul ambelor recepții parțiale, suprafețele de gazon prevăzute în contract fuseseră plantate, fapt confirmat prin notele de recepție întocmite de Administrația Fondului pentru Mediu. Nu s-a avut însă în vedere de auditorii externi faptul că parcurile în discuție sunt amplasate în perimetrul cartierelor de locuit, gazonul fiind utilizat în mod frecvent pentru jocuri sportive, fapt de natură a cauza degradarea sa rapidă în pofida lucrărilor normale de întreținere. La acest factor s-au adăugat și condițiile climatice defavorabile care au dus la degradarea ireversibilă a gazonului, în decurs de aproape 2 ani. Cu privire la starea gazonului, reclamantul mai arată că acesta a fost semănat în a treia etapă a implementare a proiectului, în perioada 03-05.08.2012, conform rapoartelor de activitate ale șantierului. Prin adresa nr.624/30.08.2012 executantul a informat Mun.Sighișoara că din cauza temperaturilor extrem de ridicate, este necesară reluarea procedurii de însămânțare. Prin procesul-verbal de recepție calitativă nr.654/10.09.2012, la momentul respectiv nu au fost consemnate obiecțiuni la procesul de însămânțare, la momentul recepției executantul prezentând și documentul nr.134/06.09.2012 privind calitatea și conformitate semințelor utilizate la însămânțarea gazonului. Executantului i s-a dat dispoziția din data de 9 octombrie 2012, pentru remedierea lucrărilor, iar la terminarea acestora comisia de recepția s-a întrunit, iar în urma constatărilor din teren au concluzionat că nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru efectuarea recepției. După remedierile efectuate de executant, la data de 22.11.2012 s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor, prin procesul-verbal nr._/22.11.2012 la data de 4 decembrie 2012 a fost efectuat controlul din partea Administrației Fondului pentru Mediu, fiind întocmită nota de control nr._/04.12.2012.
Reclamantul precizează că ultima plată pentru factura nr.145/09.11.2012 în valoare de 240.752,04 lei și factura nr.5/23.11.2012 în valoare de 7690,02 lei nu a fost efectuată, facturi care cuprind și semănatul gazonului. Se mai arată că nici lucrările suplimentare efectuate de către . SRL București în baza actului adițional nr.2/01.11.2012 în valoare de 40.176,95 lei nu au fost plătite și nu sunt recepționate până în prezent.
Reclamantul susține pentru aceste motive că sunt nefondate constatările auditorilor publici externi care includ în prejudiciul cauzat bugetului local și valoarea gazonului.
Se susține netemeinicia constatărilor auditorilor publici externi și cu privire la lipsa unor specii de arbuști cuprinși în situațiile de plată. Reclamantul arată că de la data recepțiilor parțiale au trecut 2 ani, perioadă în care o parte din plante au fost distruse în mod natural. În cadrul proiectului original, se prevedea amenajarea parcurilor cu multiple specii de arbuști exotici ( ex. palmieri, specii de bamus) care însă fie nu s-au adaptat la condițiile de climă din zona Sighișoara, fie au fost sustrași de locatarii din blocurile vecine, ulterior recepției. Se invocă faptul că aceste lucrări au fost degradate natural, din motive neimputabile executantului și se mai arată că Administrația Fondului pentru Mediu nu a ridicat nici un fel de obiecțiuni cu privire la efectuarea lucrărilor privind parcurile în discuție.
Reclamantul susține pentru aceste motive, că plățile considerate de pârât ca fiind nelegale au fost efectuate conform legislației în vigoare, că nu s-a adus niciun prejudiciu M. Sighișoara sau Administrației Fondului pentru Mediu.
Reclamantul mai arată că ulterior efectuării controlului, la solicitarea mun. Sighișoara, executantul a procedat la replantarea plantelor acolo unde acestea s-au deteriorat, cât și la replantarea gazonului, fiind întocmite procese-verbale și fotografii în diferite etape ale proiectului.
Pârâtul arată în întâmpinare (la pct.6, filele 118-120 dosar), că urmare a verificării în teren a modului de efectuare a lucrărilor pentru amenajarea peisagistică a celor 4 parcuri din municipiu, s-au constatat următoarele:
a) speciile de arbori, arbuști și plantele care au făcut obiectul contractului nu se regăsesc în totalitate, în realitate, în cele 4 parcuri. S-a solicitat Primăriei Sighișoara inventarierea la data de 26.04.2013 a tuturor speciilor de arbori, arbuști și plante din parcurile înființate, rezultând că există diferențe între cantitățile acestor bunuri care au făcut obiectul devizului ofertă, decontate de executantul lucrării și cele care se regăsesc efectiv în cele 4 parcuri. Pentru determinarea plăților necuvenite aferente situațiilor de plată 01 și 02, întocmite pentru decontarea lucrărilor de plantare, acestea au fost recalculate, constându-se faptul că au fost plătite necuvenit suma de 79.329,63 lei.
b) s-a constatat că suprafața de 4200 mp prevăzută în devizul ofertă și în contract nu a fost semănată în totalitate cu gazon, fiind acoperită de buruieni sau fără iarbă. Pârâta face referire la contravaloarea situației de plată 03 în sumă de 65.972, 09 lei ce reprezintă plăți necuvenite făcute către executantul lucrării și arată că aceste nereguli sunt probate cu notele privind constatările efectuate de auditorii publici externi împreună cu reprezentanții primăriei Mun.Sighișoara, precum și dirigintele de șantier, întocmite de auditorii publici externi în urma deplasării în teren.
Cu privire la susținerea reclamantului că lucrările de plantare au fost executate în totalitate conform notelor de control și proceselor-verbale de recepție întocmite de Administrația Fondului pentru Mediu, pârâtul arată că aceste documente nu combat constatările auditorilor publici externi deoarece nu precizează cantitățile de arbuști, arbori și plante existente în cele 4 parcuri. Se susține că este nefondată apărarea reclamantului potrivit căreia arbuștii exotici nu s-au aclimatizat ori au fost sustrași de locatarii din blocurile învecinate sau că plantele s-au distrus în mod natural, toate acestea într-un an de la nota de control nr.9334/25.04.2012 întocmită de Administrația Fondului pentru Mediu. Se susține că aspectele invocate de reclamant nu sunt verosimile și se face referire la cuantumul plăților necuvenite -79.329,63 lei raportat la care, locatarii din zonă ar fi trebuit să sustragă o cantitate foarte mare a arbori.
Cu privire la gazon, pârâtul redă cele susținute de reclamant și anume că prin adresa nr.624 din 30.08.2012 executantul a informat mun.Sighișoara că datorită temperaturilor exterioare extrem de ridicate, este necesară reluarea procedurii de însămânțare. Arată însă că așa cum arată tot reclamantul, nici până la data finalizării misiunii de audit – 29.05.2013 – nu a fost reluată procedura de însămânțare.
Probele administrate constau în înscrisuri.
Înscrisurile depuse de reclamant sunt cele anexate la cererea de chemare în judecată și cele cusute la filele 1270 și urm., vol.IV dosar.
Această măsură este cuprinsă în procesul-verbal de constatare la pct.4.4 ( filele 255-258, vol.I dosar, iar anexele 80 și urm sunt cusute la filele 1023 și urm, vol.III dosar).
Instanța are în vedere că între Municipiul Tg.M. în calitate de achizitor și . SRL în calitate de executant a intervenit contractul de lucrări nr._ din 17.10.2011 (anexa 80 la procesul-verbal de constatare, existent la filele 1203 și urm, vol.III dosar), având ca obiect executarea lucrărilor pentru amenajarea peisagistică a parcurilor, situate pe străzile A. I., Crizantemelor și M. V. din Sighișoara. Prin acest contract, executantul și-a asumat obligația inclusiv de a remedia viciile ascunse ( pct.9.2 contract).
Lucrările au început la 01.11.2011, conform adresei M. Sighișoara nr.21.743/31.10.2011 (fila 1212, vol.III dosar).
Contractul pentru finanțare nerambursabilă nr.285/N din 2011 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu și Municipiul Sighișoara în calitate de executant (fila 1216, vol.III dosar) are la bază HG 110/2011 prin care s-au aprobat proiectele selectate în sesiunea 21 septembrie 2009 - 12 octombrie 2009, precum și finanțarea acestora, în cadrul Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru Municipiul Sighișoara s-a aprobat proiectul de îmbunătățire a calității mediului prin înființare de parcuri și s-a acordat beneficiarului o finanțare nerambursabilă în cuantumul aprobat prin actul normativ amintit (pct.177 din anexa la HG 11/2011).
Susținerile reclamantului potrivit cărora proiectul în discuție fiind un proiect național desfășurat de Administrația Fondului pentru Mediu, această autoritate ar fi singura îndrituită să stabilească cantitățile și speciile de plante care urmau a fi plantate, sunt nefondate și nu sunt de natură a înlătura constatările auditorilor publici externi.
Așa cum rezultă și din contractul pentru finanțare nerambursabilă (art.6 „Obligațiile AFM”), Administrația Fondului pentru Mediu are obligația de asigura finanțarea proiectului și de a urmări îndeplinirea etapelor prevăzute în contract.
Derularea acestui proiect de îmbunătățire a calității mediului prin înființare de parcuri, nu are legătură și nu înlătură atribuțiile curții de conturi - instituție care potrivit art.1 alin.1 din legea 94/1992, exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Reținând prevederile art.5 alin.1 din legea 273/2006 potrivit cărora „Veniturile bugetare locale se constituie din: a) venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit;b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;c) subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete…”, în speță este vorba de modul în care reclamantul P. mun. Sighișoara, în calitatea sa de ordonator principal de credite, justifică plățile efectuate din fondurile bugetare, prin raportare la rolul și responsabilitățile ce îi revin conform art.22 și ar.23 din legea 273/2006.
Pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare, instanța apreciază că înscrisurile depuse de reclamant (filele 1270 și urm., vol.IV dosar) nu sunt de natură a contracara probele depuse de pârât.
Astfel, din cuprinsul notei de control nr._/14.12.2011 întocmită cu ocazia vizitei AFM, depus de reclamant ( fila 1274, vol. IV dosar), rezultă că a avut loc o vizită a reprezentanților Administrației Fondului pentru Mediu, în vederea verificării destinației sumelor finanțate în baza actului normativ amintit mai sus. Acest înscris cuprinde o situație generică, de fapt doar o enumerare, a lucrărilor finanțate.
Nu se face o centralizare, o analiză a categoriilor de lucrări.
Cantitatea și speciile de arbori, arbuști, arbuști, flori și gard viu, este redată generic, pe număr bucăți, pe baza celor confirmate de dirigintele de șantier.
Pentru aceste motive instanța apreciază că acest înscris nu este o probă concludentă în cauză pentru justificarea plăților efectuate de ordonatorul principal de credite către . SRL, întrucât nu este un proces-verbal de recepție; înscrisul amintit nu nici măcar conține o centralizare pe cantități și specii de arbori, arbuști, ci este încheiat în baza celor confirmate de dirigintele de șantier - „Cantitățile de lucrări au fost confirmate de dirigintele de șantier” (fila 1274, vol.IV dosar).
Pentru aceleași motive, nu este relevant cauzei nici înscrisul existent la fila 1284, vol.IV dosar – nota de control nr._ din 3 mai 2012 întocmită cu ocazia vizitei reprezentanților AFM și nici celelalte înscrisuri depuse de reclamant cu referire la etapele derulării proiectului de îmbunătățire a calității mediului prin înființare de parcuri.
Notele de constatare întocmite de auditorii publici externi – respectiv notele privind constatările efectuate de auditorii publici externi împreună cu reprezentanții primăriei Mun.Sighișoara, precum și dirigintele de șantier, întocmite de auditorii publici externi în urma deplasării în teren (Anexele 82 și 83 la procesul-verbal de constatare), constituie probe concludente în cauză întrucât conțin constatări ale stării de fapt și compararea situației constatată de fața locului, cu devizul ofertă în baza căruia s-a încheiat contractul de lucrări nr._/2011.
S-a avut în vedere astfel inventarierea efectuată de reclamant, a cantităților de arbori, arbuști, plante inițiale și cele care efectiv se regăsesc în cele 4 parcuri (anexele 84-87 la procesul-verbal de constatare, filele 1236-1239, vol. III dosar). Din această inventariere rezultă lipsa cantități de arbori, plante, arbuști, pentru fiecare specie.
Cu privire la gazon, instanța reține de asemenea ca probă concludentă, constatarea de la fața locului efectuată de auditorii publici externi, din care a rezultat că suprafața de 4200 mp este plină de buruieni (anexa 83 – fila 1235, vol.III dosar).
Nu poate fi primită susținerea reclamantului potrivit căreia aceste lipsuri nu îi sunt imputabile.
Potrivit prevederilor art. 119 din legea 215/2001 „Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial.
Potrivit prevederilor art.122 din legea 215/2001 „Toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale … li se prezintă anual de către primar, respectiv de președintele consiliului județean, un raport asupra situației gestionării bunurilor”.
Potrivit prevederilor art.23 alin.2 din Legea 273/2006 „ Ordonatorii de credite răspund de:…d) integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituției pe care o conduc;”.
Față de aceste dispoziții legale, nu prezintă relevanță perioada de timp scursă de la realizarea etapelor proiectului amintit și constatările auditorilor publici externi și nici împrejurările invocate de reclamant în justificarea stării gazonului la momentul controlului.
Reclamantul nu a depus la dosar procese-verbale de constatare a degradării unor bunuri mobile și cauzele acestor degradări, nu a depus dovezi privind demersurile efectuate pentru constatarea de furturi de arbori, arbuști etc. în sensul invocat (ex. plângeri penale).
Iar cu privire la arborii exotici, este de notorietate că specii precum palmierii, bambusul, nu se pot aclimatiza în zona mun.Sighișoara, aspect ce denotă modul defectuos de efectuare a unor asemenea cheltuieli din fondurile bugetului local public, de către ordonatorul principal de credite.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului, instanța are în vedere că din anexele 88-92 la procesul-verbal de constatare (filele 1240-1255, vol.III dosar) rezultă că la calculul prejudiciului constatat de auditorii publici externi s-au avut în vedere exclusiv lucrările executate și achitate către . SRL, fiind calculată doar valoarea bunurilor lipsă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază corectă și această măsură dispusă prin decizia Camerei de C. M..
Pentru toate considerentele prezentate mai sus, instanța apreciază legală soluția dată contestației administrative prin Încheierea nr.110/2013 pronunțată de C. de C. a României, reținând legalitatea măsurilor atacate, dispuse prin decizia nr.1446/2013 emisă de C. de C. a României.
Pe cale de consecință prezenta acțiune în contencios administrativ urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții P. Mun.Sighișoara (cu domiciliul în Sighișoara, ., jud.M., având CNP_ și domiciliul procesual ales la Primăria mun.Sighișoara cu sediul în mun.Sighișoara, Piața Muzeului, nr.7, jud.M.) și Municipiul Sighișoara (cu sediul în mun.Sighișoara, Piața Muzeului, nr.7, jud.M., având C._ și contul nr. RO47TREZ__ deschis la Trezoreria mun.Sighișoara) în contradictoriu cu pârâții C. de C. M. (cu sediul în Tîrgu M., .. 17, cod_, jud. M.) și C. de C. a României (cu sediul în București, .. 22-24, sector 1, cod fiscal_);
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M.;
Pronunțată în ședință publică azi, 08 decembrie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 09 Decembrie 2014
Red. I.O./ 17.12.2014/ 6 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1348/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1596/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
