Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 921/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 921/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1402/308/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.921
Ședința publică din 16 decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A.-M. A.
JUDECĂTOR: M. R.
JUDECĂTOR: C. M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurenta ANPC- COMISARIATUL REGIONAL pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.), COMISARIATUL JUDEȚEAN pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. și B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, împotriva sentinței civile nr.783 din 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru datele de 02.12.2014, 09.12.2014 și apoi pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 783 din 23 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ s-au respins excepțiile nulității procesului verbal și a autorității lucrului judecat și a fost admisă plângerea contravenționala formulată de petenta B. Comercială R. SA în contradictoriu cu intimatul CJPC M., fiind anulat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.04.2011.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut în esență, că nu se poate reține ca și cauză de nulitate descrierea insuficientă a faptei, că nu este întemeiată excepția autorității de lucru judecat, fiind motivată această soluție cu argumente referitoare la un alt dosar soluționat între aceleași părți, dar cu obiect diferit.
Se reține însă, că deși nu există autoritate de lucru judecat, există prezumția puterii de lucru judecat și că astfel nu se poate da altă dezlegare procesului decât cea din dosarul nr._ în care s-a anulat în întregime procesul verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei soluții, intimata OJPC M. a formulat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal.
Recurenta susține ca hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, că procesul verbal contestat reflectă starea de fapt de la data controlului, că amenda este corect aplicată și s-au dezvoltat argumentele potrivit cu care reclamația formulată de client este întemeiată.
A fost reiterată situația de fapt și s-a susținut soluționarea greșită a cauzei, pentru că instanța trebuia să constate că nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr.50/2010 și Legea nr. 288/2010.
Petenta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, întrucât instanța de control urmează să constate că în urma unei analize temeinice atât a argumentelor părților cât și a înscrisurilor depuse în probațiune, instanța de fond în mod corect a anulat procesul verbal contestat, menționând faptul că pentru aceeași faptă (majorarea comisionului de administrare), petenta a fost anterior sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei conform procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 02.11.2010 de către aceiași reprezentanți ai CJPC M. (cu precizarea că împotriva acelui proces verbal, s-a formulat plângere contravențională, pe rolul Judecătoriei Sighișoara/ Tribunalului M. formându-se dosarul nr._ ).
Or, potrivit art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 „pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.” Astfel, cel ce a nesocotit prin conduita sa ordinea de drept trebuie să răspundă o singură dată pentru fapta ilicită, legiuitorul excluzând posibilitatea aplicării față de aceeași persoană, pentru una și aceeași faptă ilicită a două sau mai multe sancțiuni identice ca natură .
Se mai arată că prin recursul formulat, CJPC M. nu a înțeles să aducă critici punctuale sentinței recurate, referindu-se la aspecte generale referitoare la legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, sens în care instanța de recurs urmează a-i respinge apărările ca neîntemeiate.
Cu privire la fondul cauzei, se apreciază că întrucât recurentul aduce critici care privesc fondul cauzei, reiterează instanței aspectele pentru care fapta constatată nu se încadrează în textul de lege indicat, respectiv art. 93 lit. e pct. x din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor (cu un conținut similar cu dispozițiile art. 35 alin. 1 lit. a din OUG 50/2010).
De asemenea, temeiul ales pentru dispunerea măsurilor sancționatorii, este unul greșit, din perspectiva existenței unui alt temei, cu caracter special. Ori, nulitatea procesului - verbal trebuie constatată și în situația în care în conținutul acestuia este indicat un temei juridic greșit: “indicarea în procesul-verbal a actului normativ prin care se stabilește și se soluționează contravenția constituie garanția aplicării corecte a legii, iar indicarea greșită a acestuia prejudiciază contravenientul, întrucât împiedică verificarea condițiilor existenței faptei”.
Se consideră că majorarea comisioanelor percepute trebuie analizată prin raportare la momentul încheierii contractului, pe de o parte, și prin raportare la cuantumul total al comisioanelor percepute inițial, pe de altă parte, pentru că în totalitatea lor, comisioanele fac parte din “prețul contractului”.
Deasemenea, a fost formulat recurs și de către petenta BCR, care a solicitat ca în eventualitatea admiterii recursului intimatului să se constate că instanța de fond în mod greșit a respins excepția nulității procesului verbal, fiind dezvoltate argumentele pentru care lipsește descrierea exactă a faptei.
Se afirmă că legiuitorul a acordat caracter formal procesului - verbal de contravenție, ca și consecință directă a prezumției de legalitate a acestuia, care transformându-se în titlul executoriu poate conduce la prejudicierea gravă a patrimoniului unui agent economic.
Astfel cum s-a arătat prin plângerea formulată, caracterul formal al procesului verbal de contravenție reiese din prevederile art. 16 din OG 2/2001, care stabilesc informațiile a căror lipsă conduce la anularea procesului - verbal, cât și din prevederile art. 17 din OG 2/2001 care stabilesc un nucleu de informații care nu trebuie să lipsească dintr-un proces verbal, lipsa acestora cauzând nulitatea absolută a actului, putându-se observa la o analiză sumară a procesului-verbal, faptul că acesta nu cuprinde toate datele necesare identificării exacte a faptei presupus a fi fost săvârșite.
Astfel, sesizați cu privire la modificarea contractelor de credit bancar pentru persoane fizice nr. 952F/30.11.2007, respectiv 953F/30.11.2007 și a ratelor dobânzii, precum și la lipsa negocierii contractelor privind comisioanele și dobânzile-conform reclamațiilor nr. 203/11.02.2011 și 204/11.02.2011, reprezentanții ANPC au sancționat o pretinsă încălcare a dispozițiilor art.93 din OG 21/1992.
Se mai arată că, faptul că instanța de fond în mod greșit a respins motivele de nelegalitate a procesului - verbal invocate de petenta recurentă, apreciind că nu ar fi existat nicio încălcare a prevederilor art.16 și 17 din OG 2/2001, a rezultat și din faptul că nu a observat o altă nerespectare a prevederilor art. 17 din OG 2/2001, referitoare la data săvârșirii faptei care nu corespunde realității, fiind trecută o dată pur aleatorie.
De asemenea, se apreciază că indicarea greșită a datei săvârșirii faptei echivalează cu neindicarea acesteia, sancționată de lege cu nulitatea absolută, întrucât menționarea datei săvârșirii contravențiilor este o garanție a legalității procesului verbal, întrucât în raport de această precizare depinde apărarea pe care o poate face agentul economic controlat. Astfel, temeiul ales pentru dispunerea măsurilor sancționatorii, este unul greșit, din perspectiva existenței unui alt temei, cu caracter special. Or, nulitatea procesului - verbal trebuie constatată și în situația în care în conținutul acestuia este indicat un temei juridic greșit:
În ceea ce privește nesocotirea principiului non bis in idem, se concluzionează că prin procesul – verbal petenta recurentă a fost sancționată pentru majorarea comisionului de administrare perceput conform contractului de credit nr. 953F/30.11.2007 (încheiat de Bancă cu T. A.) de la 7,98 lei pe lună la 44,66 lei, prin cumularea în comisionul de administrare a comisionului de risc, fapt ce ar contraveni art. 93 lit. e (1) din OG nr.21/1992, iar pentru această contravenție Băncii i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 5000 de lei, conform art. 50 alin. 1 lit.e din OG nr.21/1992.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe prin raportare atât la motivele de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat de intimat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În cauză, instanța de fond a apreciat că față de dosarul nr._ și a soluției din acest litigiu operează prezumția puterii de lucru judecat, soluție pe care recurentul CJPC nu a criticat-o în mod concret. Susținerile din recursul acestuia vizează fondul cauzei, valabilitatea procesului verbal și a sancțiunii dispuse, însă instanța de fond nu a ajuns la o astfel de analiză, pentru că a reținut că nu poate examina și dezlega în cadrul procesului ulterior aceeași problemă, neexistând posibilitatea dovedirii contrariului legat de chestiunea de drept sau raportul juridic deja soluționat.
Se constată că soluția instanței de prim grad este judicioasă, având în vedere că intimatul a mai analizat anterior contractul de credit nr. 952/F/30.11.2007 și dobânda și comisionul de administrare din acest contract.
În concluzie, prin sentința supusă controlului instanței de recurs s-a reținut corect prezumția puterii de lucru judecat, care în cauză are și efectul dat de principiul „non bis in idem”, fiind evident că petenta nu putea fi sancționată de 2 ori pentru aceeași faptă.
Referitor la argumentele invocate, se constată că sunt nerelevante, pentru că fiind admis că operează puterea de lucru judecat instanța nu a mai analizat situația de fapt și dacă este corect apreciat că reclamația este întemeiată.
Pentru considerentele amintite, tribunalul apreciază că în temeiul art.312 alin.1, 304 ind.1 din Codul de procedura civila se impune respingerea recursului formulat de intimatul CRPC și menținerii în tot a hotărârii atacate.
Referitor la recursul petentei, se constată că este fondată excepția lipsei de interes, pentru că această parte a câștigat procesul în primă instanță și nu poate obține un folos din exercitarea căii de atac a recursului. Interesul ca și condiție a unui demers juridic trebuie să fie actual, legitim, să existe și să fie personal, însă interesul recurentei BCR era doar eventual.
Prin urmare se va admite excepția și se va respinge ca lipsit de interes recursul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ ca lipsit de interes.
Respinge recursul formulat de recurenta COMISARIATUL REGIONAL pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU (B.), COMISARIATUL JUDEȚEAN pentru PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. (cu sediul în Tg M., ., jud.M.), împotriva sentinței civile nr.783 din 23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. A. M. R. C. M.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.M.R.
Tehnored.S.C.G./07.05.2015/2ex.
Jud.fond: C. P.
| ← Alte cereri. Sentința nr. 2959/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 242/2014.... → |
|---|
