Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 2990/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2990/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 2744/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR.2990/2014
Ședința din data de: 28 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. A.
Grefier: C. R. L.
Pe rol pronunțarea soluției date asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 noiembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.08.2014, reclamantul M. I., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., obligarea acestuia la aprobarea și plata sumelor reprezentând decontarea drepturilor de navetă în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 6 din Ordinul MAI nr. 51/2014, începând cu data de 01.06.2014 și în continuare pe toată perioada cât există raporturi de serviciu cu pârâtul, sume care să fie actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că are calitatea de agent șef principal în cadrul I. M. – Poliția Municipiului Tg. M. – Biroul Ordine Publică, și are domiciliul în localitatea Voivodeni, jud. M. din anul 2008, după cum rezultă din actul de identitate anexat cererii de chemare în judecată.
A mai arătat că prin Raportul din data de 18.06.2014, înregistrat la I. M. sub nr._/18.05.2014, a solicitat reanalizarea unei cereri anterioare privind aprobarea efectuării navetei la/de la locul de muncă cu mașina personală și pe cale de consecință și acordarea sumelor aferente consumului de carburant, în condițiile în care nu este posibilă efectuarea navetei cu mijloace de transport în comun deoarece programul singurului operator autorizat pe ruta Voivodeni – Tg. M. este incompatibil cu programul de lucru al Compartimentului Poliției de Proximitate.
Reclamantul arată că pârâtul, prin adresele succesive, i-a comunicat următoarele: - aprobarea efectuării navetei cu mijloace de transport în comun - adresa nr._/19.06.2014;
- aprobarea efectuării navetei cu mijloace auto proprii - adresa nr._/26.06.2014;
- refuzul decontării cheltuielilor de navetă – adresa nr._/09.07.2014 – justificat de faptul că reclamantul și-a schimbat domiciliul în altă localitate.
Se mai susține că în ultimul răspuns, refuzul pârâtului a fost fundamentat și pe dispoziții legale care nu sunt aplicabile reclamantului, mai précis art. 6 alin. 1 litera f și f indice 1 din HG 1293/2003 privind drepturile de transport ale polițiștilor, însă, reclamantul precizează că acesta nu a fost mutat în interesul serviciului într-o altă localitate și nici împuternicit să îndeplinească o funcție în altă unitate.
Reclamantul mai arată că nici dispozițiile art. 4 din Ordinul MAI nr. 51/2014 nu prezintă relevanță din perspectiva solicitării de efectuare și decontare a navetei cu autoturismul personal, deoarece art. 4 face referire la decontarea navetei pe mijloacele de transport în comun.
Totodată, acesta mai precizează că prevederile legale care sunt incidente în speță, din perspectiva celor arătate în raportul din 18.06.2014, sunt cele regăsite la art. 3 alin. 6 din Ordinul MAI nr. 51/2014.
În întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că aprobarea privind decontarea drepturilor de navetă nu se dispune de către instanța sesizată cu soluționarea fondului, ci se analizează sub aspectul îndeplinirii sau nu a condițiilor legale de acordare a acestui drept, în caz contrar având loc o încălcare a separației puterilor în stat, principiu prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Pârâtul mai arată că reclamantul, potrivit prevederilor pct. 32 și pct. 33 din Ordinul MAI nr. 136/2004 privind Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1291/2003 privind drepturile de transport ale polițiștilor, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 alin. 1 litera f, deoarece lucrătorul de poliție nu a fost mutat în interesul serviciului din subunitatea în care a fost numit în prima funcție, iar faptul că acesta ulterior a achiziționat un imobil într-o altă localitate schimbându-și domiciliul din proprie inițiativă, nu incumbă obligația I. M. de a deconta cheltuielile de transport, situație ce se coroborează și cu prevederile art. 4 alin. 1 litera a din Anexa la Ordinul MAI nr. 51/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004: “ Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Art. 2 alin. 2 din același act normativ prevede că: „Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal„.
Obiectul prezentei cauze îl constituie actul administrativ atipic, constând în refuzul pârâtului de soluționare favorabilă a cererii reclamantului privind decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă din/înspre localitatea de domiciliu.
Prin răspunsul dat cererii reclamantului în cuprinsul adresei nr._/09.07.2014, pârâtul arată că acesta a avut domiciliul în localitatea în care își desfășoară activitatea în prezent, însă și-a schimbat din proprie inițiativă domiciliul în altă localitate, motiv pentru care nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 6 alin. 1 litera f și f indice 1 din HG nr. 1292/2003 și art. 4 alin. 1 literele a – e din Anexa la Ordinul MAI nr. 51/2014, pentru a putea beneficia de decontarea cheltuielilor de transport.
Instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 4 și 6 din Normele Metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situații în care cadrele militare, polițiștii și personalul civil se deplasează la și de la locul de muncă, potrivit cărora:
„În cazul în care graficul orar al mijloacelor de transport în comun nu asigură prezența polițiștilor la ora de începere a programului de lucru, precum și în cazul în care nu există mijloace de transport în comun pe ruta de deplasare la și de la locul de muncă, cu aprobarea șefului unității, deplasarea zilnică se poate face cu mijlocul de transport deținut legal, cu orice titlu, situație în care decontarea cheltuielilor de transport va fi la nivelul contravalorii a 7,5 litri de carburant la 100 km parcurși.
Dacă deplasarea zilnică la și de la locul de muncă cu mijlocul de transport deținut legal, cu orice titlu, se efectuează pe o distanță mai mare de 70 km, decontarea se face în limita a 70 km”.
Prin Dispoziția nr. 348/20.06.2014, emisă de șeful Inspectoratului de Poliție Județean M., astfel cum recunoaște și pârâtul în cuprinsul adresei nr._/25.06.2014, i s-a aprobat reclamantului să se deplaseze zilnic cu autoturismul proprietate personală sau, după caz, cu mijlocul de transport deținut legal, cu orice titlu, la și de la locul de muncă în localitatea în care are domiciliul/reședința, precum și decontarea contravalorii a 7,5 litri de carburant la 100 km parcurși.
Prin adresa emisă de pârât sub nr._/09.07.2014, acesta i-a comunicat reclamantului că, comisia de analiză a rapoartelor constituită la nivelul I. M. a constatat faptul că reclamantul a avut domiciliul în localitatea în care își desfășoară activitatea în prezent, dar ulterior și-a schimbat, din proprie inițiativă domiciliul în altă localitate, motiv pentru care nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 6 alin. 1 litera f și f indice 1 din HG 1292/2003 și art. 4 alin. 1 litera a – e din Anexa la Ordinul MAI nr. 51/2014, pentru a putea beneficia de decontarea cheltuielilor de transport.
Textele de lege invocate de către pârât, respectiv art. 6 alin. 1 litera f și f indice 1 din HG 1292/2003 și art. 4 alin. 1 litera a – e din Anexa la Ordinul MAI nr. 51/2014, prevăd următoarele:
- art. 6 “(1) Polițiștii au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport, dus și întors, în contul unităților din care fac parte și în situațiile în care se deplasează:
f) la și de la locul de muncă, pe o distanță de 5 - 70 km, pentru polițiștii mutați în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință, cărora nu li se pot asigura locuințe în localitatea în care au fost mutați”;
- art. 4 “(1) În situațiile prevăzute la art. 1 lit. c) se realizează decontarea abonamentelor lunare sau săptămânale pe zone kilometrice, pentru deplasarea cu trenuri Regio, ori a abonamentelor lunare, pentru deplasarea cu mijloace de transport în comun, auto sau navale, la și de la locul de muncă, pe o distanță cuprinsă între 5 și 70 km, în cazul polițiștilor aflați în următoarele situații:
a) au fost numiți în prima funcție într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință;
b) au fost mutați în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință;
c) au fost împuterniciți să îndeplinească funcții într-o altă unitate decât cea din care fac parte, situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință;
d) au fost repartizați la unități aflate într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință, la absolvirea instituțiilor de învățământ pentru formarea polițiștilor;
e) au fost încadrați la structurile teritoriale ale unor unități, dacă structurile teritoriale sunt situate în altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință”.
Instanța reține că în speță nu sunt incidente prevederile legale anterior citate, respectiv cele ale art. 6 alin. 1 litera f și f indice 1 din HG 1292/2003 și art. 4 alin. 1 litera a – e din Anexa la Ordinul MAI nr. 51/2014, ci cele ale art. 4 alin. 4 și 6 din Normele Metodologice privind decontarea cheltuielilor de transport în unele situații în care cadrele militare, polițiștii și personalul civil se deplasează la și de la locul de muncă.
Față de aceste prevederi legale incidente în speță, instanța apreciază că refuzul pârâtului de decontare cheltuielilor de transport, efectuate cu mijlocul de transport deținut legal, cu orice titlu, la și de la locul de muncă în localitatea în care are domiciliul, în condițiile în care astfel cum a susținut reclamantul, aspect necontestat de către pârât, graficul orar al mijloacelor de transport în comun nu asigură prezența polițistului la ora de începere a programului de lucru.
Tribunalul reține că aspectele invocate de pârât, cu referire la faptul că reclamantul ”a avut domiciliul în localitatea în care își desfășoară activitatea în prezent, dar ulterior și-a schimbat, din proprie inițiativă domiciliul în altă localitate”, nu prezintă relevanță atâta timp cât textul de lege incident nu condiționează decontarea acestor cheltuieli de vreun moment al schimbării domiciliului în altă localitate sau de existența unei anume voințe privind această schimbare, fiind aplicabil principiului de drept potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.
Așadar, instanța reține că, răspunsul pârâtului a fost emis de către pârât cu nerespectarea prevederilor legale incidente în speță și cu exces de putere.
Prin urmare, instanța va admite cererea reclamantului, ca fiind întemeiată, obligând pârâtul să îi aprobe și să îi plătească reclamantului sumele reprezentând decontarea drepturilor de navetă în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 6 din Ordinul MAI nr. 51/2014, începând cu data de 01.06.2014 și în continuare pe toată perioada cât există raporturi de serviciu cu pârâtul, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul în Voivodeni, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în Tg. M., ., jud. M., și în consecință:
Obligă pârâtul să îi aprobe și să îi plătească reclamantului sumele reprezentând decontarea drepturilor de navetă în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 6 din Ordinul MAI nr. 51/2014, începând cu data de 01.06.2014 și în continuare pe toată perioada cât există raporturi de serviciu cu pârâtul, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2014.
Președinte, Grefier,
D. A. C. R. L. C.
red./thred. D.A.C.
4 ex. – 12.06.2015
| ← Despăgubire. Sentința nr. 123/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 24/2014.... → |
|---|
