Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 2676/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2676/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 1345/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2676/2014
Ședința publică de la 31 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta S. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei d-nul avocat Simko Janos, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 31 octombrie 2014 note de ședință din partea pârâtei prin care solicită respingerea acțiunii introductive ca rămasă fără obiect, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 700, din 24.09.2014, cu respectarea cerinței multiplului exemplar.
Se comunică un exemplar de pe notele de ședință cu reprezentantul reclamantei.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantei învederează faptul că nu s-a reușit soluționarea amiabilă a prezentei cauze și insistă în soluționarea acesteia.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtă în condițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Reprezentantul reclamantei apreciază că termenul curge de la data sesizării.
Instanța unește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocat de pârâtă cu fondul.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
În baza art.244 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În baza art. 244 alin. 2 Noul Cod procedură civilă instanța pune în discuția reprezentantului reclamantei acordarea unui termen pentru dezbaterea fondului și depunerea de note scrise.
Reprezentantul reclamantei arată că solicită ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile legale amintite respectiv art. 244 alin. 2 Noul Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în baza art. 392 Noul Cod procedură civilă acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantei având cuvântul solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța urmând a analiza și apărările formulate de pârâtă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 aprilie 2014 reclamanta ., reprezentată prin primar, a chemat în judecată pârâta S. S., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumelor de 12.976 lei reprezentând sume acordate pentru asigurarea unei mese calde și pentru asigurarea unei ținute decente de lucru în perioada ianuarie 2011 – iunie 2012 și 5.100 lei, reprezentând sporul de dispozitiv acordat în perioada ianuarie 2010 – iunie 2012.
În motivare s-a arătat, în esență, că sumele solicitate au fost achitate pârâtei în calitate de funcționar public. Ulterior, prin Decizia nr. 1309/2012 emisă de Directorul Camerei de Conturi M., s-a constatat că prin acordarea acestor drepturi au fost încălcate prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, ale art. 31 alin. 2 și ale art. 72 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, ale art. 25 din HG nr. 833/2007 respectiv ale art. 1 alin. 2, art. 20 alin. 1 precum și art. 37 și 38 din Legea nr. 284/2010. În consecință, s-a dispus recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin efectuarea unor cheltuieli nelegale, constând în plata sumelor arătate.
Reclamanta a mai arătat că între timp au încetat raporturile de serviciu ale pârâtei și că prin notificarea expediată s-a solicitat pârâtei restituirea sumelor însă aceasta refuză achitarea lor.
În drept au mai fost invocate prevederile art. 84 din Legea nr. 188/1999.
Reclamanta a depus la dosar dispoziții privind numirea pârâtei în funcția publică deținută și respectiv privind încetarea raportului de serviciu, notificarea adresată pârâtei și răspunsul primit, decizia Curții de Conturi la care a făcut referire, hotărârea pronunțată în acțiunea formulată împotriva acesteia, calculul defalcat al sumelor solicitate.
Pârâta S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând și prevederile Legii nr. 84/2012.
La data de 17 iunie 2014 pârâta a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile reclamantei anterioare datei de 10 aprilie 2011, excepție întemeiată pe prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
La data de 31 octombrie 2014 pârâta a depus la dosar din nou note de ședință, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, invocând dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014.
Excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2014.
Analizând cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, excepția prescripției invocată, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
Dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani, conform art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în baza prevederilor art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil), iar potrivit art. 12 din același act normativ, în cazul unor prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În același sens, potrivit prevederilor art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, „dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Or, presupusa pagubă a cărei recuperare se solicită a fost produsă la data efectuării plăților lunare către pârâtă și luând în considerare data introducerii acțiunii (10.04.2014), rezultă că a intervenit prescripția pentru sumele plătite în perioada ianuarie 2010 – 9 aprilie 2011.
Prin împlinirea termenului de prescripție se stinge dreptul la acțiune astfel că instanța va admite excepția invocată și va respinge ca prescrisă acțiunea cu privire la sumele aferente acestei perioade.
Cu privire la apărarea pârâtei referitoare la rămânerea fără obiect a acțiunii, instanța reține că prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014 s-a aprobat „exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.
Personalul la care actul normativ face referire este cel ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, categorie în care este inclusă și reclamanta.
Se constată astfel că prin adoptarea acestui actul normativ, pârâta din prezenta acțiune a fost exonerată de la plata sumelor a căror restituire se solicită.
Raportat la cele reținute mai sus, respectiv la faptul că pârâta nu este ținută să restituie sumele reprezentând venituri de natură salarială pretinse de către reclamantă, instanța apreciază că acțiunea (cu privire la sumele aferente perioadei 10 aprilie 2011 – iunie 2012) a rămas fără obiect și o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de pârâta S. S. și în consecință:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta S. S., cu privire la sumele aferente perioadei ianuarie 2010 – 9 aprilie 2011.
Respinge ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta . cu sediul procesual ales în Sântana de M., ., jud. M., reprezentată prin primar, în contradictoriu cu pârâta S. S. cu domiciliul în Sântana de M., ., jud. M., cu privire la restituirea sumelor aferente perioadei 10 aprilie 2011 – iunie 2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Redactat: A.M.A
Thred: 20.01.2015/H.L
4 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2342/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 227/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
