Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 64/2014. Tribunalul MUREŞ

În motivare, reclamantul a arătat în esență că:

Izvorul acordării drepturilor calificate ca necuvenite este un act bilateral, contractul/acordul colectiv de muncă.

Atât masa caldă zilnică cât și suma de reprezentare nu constituie o remunerare a muncii prestate de fiecare angajat în parte ci reprezintă obligații contractuale asumate de angajator pentru asigurarea unui climat corespunzător desfășurării activității la locul de muncă.

Plata indemnizației de dispozitiv s-a efectuat în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.

Chiar dacă contractul încheiat cu concesionarul Asociația crescătorilor de taurine Șăulia de Câmpie M., prin durata sa scurtă de valabilitate el se înscrie mai degrabă în categoria unei locațiuni.

Fiind proprietara pășunilor comunale, consideră că în mod obiectiv îi revine obligația de a se comporta cu diligența cuvenită și rațională în ceea ce privește conservarea și sporirea calității și valorii terenului.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat în esență următoarele:

În măsura în care legea nu prevede anumite drepturi bănești sau chiar le elimină pe cele pe care angajatorul le putea acorda în temeiul legii, acordarea ulterioară a acestora se realizează doar cu încălcarea legii.

Obligația angajatorului la plata sporului de dispozitiv, constatată prin hotărâre judecătorească, se întinde atâta timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunțării hotărârii.

Potrivit prevederilor cuprinse la cap. VII „Obligațiile concesionarului”, art. 8 alin. 12, și alin. 14 din contractele de concesiune nr. 1/30.03.200, nr. 2/09.04.2010, nr. 1/28.04.2011, nr. 2/28.04.2011 concesionarii aveau obligația efectuării lucrărilor agrotehnice pentru creșterea producției și a calității ierbii pășuni: combaterea buruienilor, lucrări de curățire și nivelare prin îndepărtarea resturilor vegetale, aplicarea îngrășămintelor și amendamentelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr.1064/27.06.2012 emisă de C. de C. a României, C. de C. M. la pct. 1 – 3 din cap. II s-au dispus măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, în sarcina autorității publice locale executive: stabilirea întinderii și recuperării prejudiciului creat bugetului local prin angajarea și efectuarea unor cheltuieli nelegale, constând în sume acordate salariaților U.A.T.C. Șăulia fără temei legal, reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază; stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea unor cheltuieli nelegale din fonduri publice, reprezentând drepturi de natura sumelor de reprezentare pentru asigurarea unei ținute de lucru decente acordate personalului din cadrul U.A.T.C. Șăulia, prevăzute fără temei legal în Contractul/Acordul colectiv de muncă nr. 258/83/03.02.2006; stabilirea întinderii și recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea și efectuarea unor cheltuieli nejustificate din fonduri publice, reprezentând cheltuieli cu îngrășăminte chimice, efectuate cu pășunile comunale date în concesiune.

Cu privire la competența Curții de C. a României de a efectua verificări și a emite decizii de înlăturare a neregulilor constatate cu ocazia controlului efectuat, instanța reține următoarele:

C. de C. exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, furnizând Parlamentului și, respectiv, unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea și administrarea acestora, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.

În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții de C. se exercită prin camerele de conturi județene și a municipiului București, structuri fără personalitate juridică.

În cadrul competențelor mai sus menționate, C. de C. își desfășoară activitățile specifice inclusiv asupra statului și unităților administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau neautonome;

Potrivit art. 43 alin. 1 lit. c din Legea nr. 94/1992, C. de C. în baza constatărilor sale, stabilește inclusiv măsura înlăturării neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată.

În prezenta cauză, instanța constată că, Decizia nr. 1064/27.06.2012 a Camerei de C. a Județului M. a fost emisă în baza prevederilor Legii nr. 94/1992 respectiv în cadrul competențelor prevăzute de art.21-22 din Legea nr. 94/1992.

Criticile reclamantului sunt întemeiate pe prevederile contractului colectiv de muncă nr. 258/83/03.02.2006, modificat prin Actul adițional nr. 1/2007.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților”, iar potrivit art. 30 din același act normativ, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.

Or, având în vedere că sumele arătate au fost acordate în executarea contractului colectiv de muncă, în bugetul autorității publice fiind alocate sume cu această destinație, nu se poate reține că plata s-a făcut în mod nelegal, fără temei.

Instanța constată că dispoziții art. 12 din Legea nr. 130/1996, art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și art. 25 din H.G. nr. 833/2007 nu au fost încălcate, având în vedere că drepturile reprezentând masa caldă sau contravaloarea acesteia și sumele „de reprezentare” pentru asigurarea ținutei decente nu sunt stabilite și acordate prin dispoziții legale.

De asemenea, instanța apreciază că acordarea mesei calde zilnice sau contravaloarea ei în bani și a sumelor de reprezentare sunt obligații contractuale asumate de angajator pentru asigurarea unui climat corespunzător desfășurării activității la locul de muncă. Acest fapt rezultă din aceea că drepturile au fost prevăzute în contract la capitolul privind „constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă” și sunt acordate în mod egal pentru toți angajații, independent de natura și complexitatea muncii sau de cuantumul salariului. Aceste drepturi fac parte din categoria drepturilor la asigurarea și ameliorarea condițiilor de muncă, astfel încât să asigure protecția socială a salariaților, fiind destinate îmbunătățirii condițiilor de muncă prin asigurarea hranei din pauza de masă și a ținutei de lucru decente, nefiind echivalentul unei munci prestate, în sensul art. 154 alin. 1 din Codul muncii.

Instanța reține că nu există nici o interdicție legală pentru stabilirea și în favoarea funcționarilor publici și a salariaților instituțiilor bugetare a drepturilor de protecție socială, căci și aceștia au dreptul la tratament egal și nediscriminatoriu în stabilirea unor condiții de muncă adecvate.

Prin sentințele invocate de reclamant și pronunțate de Tribunalul M., rămase irevocabilă s-a statuat ca sporul de dispozitiv să se acorde și în continuare, după pronunțarea hotărârii pe toată durata angajării ca funcționar public și se subînțelege că până la schimbarea condițiilor legale de acordare a acestei indemnizații.

Reglementările legale care se referă la indemnizația de dispozitiv au fost modificate ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești și pe cale de consecință acordarea lor se face în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Dispozițiile legale în vigoare cuprinse în Legea nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legea nr. 284/2010, 285/2010 sunt imperative, de imediată aplicare și reglementează salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice inclusiv în ceea ce privește sporul de dispozitiv din prezenta cauză.

În final, instanța mai arată că, prin art. 2 din Legea nr. 84/14.06.2012 s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite inclusiv în baza contractelor /acordurilor colective de muncă pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.

La alin. 2, se menționează că, sumele recuperate până la data intrării în vigoare a acestei legi, ca urmare a deciziilor menționate nu se mai restituie.

Cu privire la pct. 3 din cap. nr. II din Decizia nr. 1064/27.06.2012 emisă de pârâtă:

Terenul aflat în patrimoniul Comunei Șăulia, pășuni, în suprafață totală de 237, 6 ha, a fost concesionată de către Consiliul local al comunei Șăulia, persoanei fizice M. I., 84,03 ha și Asociației Crescătorilor de taurine Șăulia de Câmpie M. 153,57 ha, conform contractelor de concesiune nr. 1/30.03.2010, nr. 2/09.04.2010, nr. 1/28.04.2011 și nr. 2/28.04.2011.

Potrivit capitolului VI „Responsabilități pentru punerea în valoare a pajiștilor „pct. 1 lit. b din ordinul nr. 541/25.08.2009, utilizatorii de pajiști, care încheie contracte de concesiune, trebuiau să prezinte un program de pășunat, pentru perioada preluării în folosință a suprafeței de pajiști solicitată.

Conform prevederilor pct. C lit. b „Planul de amenajamente pastoral „ din cadrul programelor de amenajamente pastorale prezentate entității audiate, de către Asociația Crescătorilor de taurine Șăulia și persoana fizică, M. Ioanel elaborate în baza Ordinului nr. 541/2009 coroborate cu dispozițiile cap. VII „Obligațiile concesionarului nr. 8 alin. 12, alin. 14 din contractele de concesiune nr. 1/30.03.2010, nr. 2/09.04.2010, nr. 1/28.04.2011, nr. 2/28.04.2011, concesionarii aveau obligația de a efectua lucrările agrotehnice pentru creșterea producției și a calității ierbii pe pășuni .

În condițiile în care potrivit programelor de amenajament pastoral și a contractelor de concesiune încheiate între Consiliul local al comunei Șăulia și Asociația Crescătorilor de taurine Șăulia, respectiv M. I., cheltuielile cu îngrășăminte chimice azotat de amoniu, efectuate cu pășunile comunale concesionate se impunea a fi suportate de către concesionari .

Față de cele arătate mai sus, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta . dispune anularea în parte a Încheierii nr. 1237/24.07.2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Camerei de C. M., va dispune anularea pct. 2, Cap.II din Decizia nr. 1.064/27.06.2012 emisă de C. de C. M. respectiv va respinge cererea de anulare a pct. 1 și 3 Cap. II din Decizia nr. 1.064/27.06.2012 emisă de C. de C. M. .

Totodată, va menține decizia și încheierea atacată cu privire la celelalte măsuri dispuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta . sediul în ., în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, C. de C. M. cu sediul în Tg. M., .. 17, jud. M..