Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2342/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2342/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 1298/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2342/2014
Ședința publică de la 26 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect anularea actului administrativ HCL U. 17/2008, privind pe reclamantul B. T. SRL cu sediul ales în Tîrgu M., ., ., înregistrată la ORC M. sub nr. J_, Cod fiscal RO-_, în contradictoriu cu pârâții C. local U. și Orașul U., ambii cu sediul în U., nr.357, jud. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei, domnul avocat N. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În temeiul art.131 C.pr.civ., tribunalul constată că este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze, potrivit art. 10 alin. 1 teza I din Legea 554/2004.
Se constată întocmit la dosarul cauzei referatul în conformitate cu dispozițiile art. 103 (1^1) din Hotărârea nr. 387/2005, modificată privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La întrebarea instanței, reprezentantul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamantului apreciază durata procesului la un singur termen de judecată.
În baza art.238 C.pr.civ., instanța estimează durata prezentului proces la 3 luni.
Instanța dispune amânarea cauzei, revenirea cu solicitarea către pârât pentru a depune înscrisurile care au stat la baza emiterii HCL 17/2008, respectiv expunerea de motive și raportul de specialitate a direcției respective, dispune aplicarea unei amenzi judiciare în temeiul art. 13 alin. 4 teza finală din Legea 554/2004.
După fixarea termenului de judecată, se prezintă reprezentanta pârâtului, doamna avocat S. C. C., precum și reprezentantul reclamantei, domnul avocat N. N., astfel că dezbaterile în cauză sunt reluate, cu acordul acestuia.
Doamna avocat S. C. C. depune la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii HCL nr. 17/2008, respectiv expunerea de motive și raportul de specialitate încheiat, din care un exemplar se comunică reprezentantului reclamantei și solicită a fi avute în vedere.
Instanța revine asupra dispozițiilor de amendare a pârâtului, față de depunerea, în ședință publică, a documentației solicitate.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.258 C.pr.civ, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de pârâtă la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
Domnul avocat N. N. depune la dosarul cauzei copia facturii nr. 75/2014 privind achitarea onorariului avocațial.
Instanța invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului U., raportat la obiectul cauzei.
Reprezentantul reclamantei invocă practica judiciară care susține că atunci când e chemată în judecată o autoritate publică fără personalitate juridică, iar aceasta face parte dintr-o unitate administrativ teritorială, trebuie chemată în justiție și persoana juridică, respectiv unitatea administrativ teritorială pentru achitarea sumelor respective, în speță fiind vorba de cheltuielile de judecată.
Reprezentantul reclamantei arată că practica judiciară este în sensul celor arătate anterior.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției invocate, raportat la obiectul cauzei, întrucât numai C. L. U. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Instanța, având în vedere că în prezenta cauză se solicită anularea unei hotărâri de consiliu local, apreciază că are calitate procesuală pasivă doar emitentul actului administrativ contestat, acesta având capacitate de drept administrativ și poate sta în judecată ca pârât.
Reprezentantul reclamantei susține că angajații care au pus în aplicare hotărârea de consiliu local, respectiv au aplicat amenzile contravenționale, sunt angajații unității administrativ teritoriale, respectiv ai orașului U..
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Potrivit art.244 alin.1 C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea procesului încheiată, și, în temeiul art.223 alin.1 C.proc.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul părților prezente.
Reprezentantul reclamantei, domnul avocat N. N. solicită admiterea acțiunii, anularea HCL nr. 17/2008 privind stabilirea stațiilor publice în care pot opri operatorii de transport călători, ca nelegală. Având în vedere expunerea de motive depusă la acest termen de judecată, prin care se arată că ceilalți transportatori care tranzitează orașul U. opresc destul de des în stațiile localității, aducându-se astfel un prejudiciu firmei care a investit în transportul în comun, reprezentantul reclamantei apreciază că restricționarea dreptului de acces este nelegală, acest drept fiind stabilit prin lege, restricționarea producând prejudicii atât transportatorilor, cât și călătorilor care au domiciliul în altă zonă decât zona stației. Societatea reclamantă face transport de călători de la Aeroportul Tîrgu M., în U. și conform hotărârii, ar avea dreptul la singură oprire, călătorii trebuind să-și facă transportul pe jos sau să aștepte un mijloc de transport în comun al firmei Lucparc T. SRL. Prin hotărârea atacată se limitează dreptul de circulație al cetățenilor și se discriminează ceilalți transportatori. Mai mult, nu există transport local, ci doar trasee de transport intrajudețean. Reprezentantul reclamantei solicită anularea HCL 17/2008 ca nelegală, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a căror dovada a fost depusă.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii, menținerea ca legală și temeinică a HCL 17/2008, arătând că au fost stabilite două stații pentru ceilalți transportatori pe raza orașului U., susținerile reclamantei fiind nefondate. Reprezentanta pârâtului arată că, din licența de transport emisă reclamantei, rezultă că acesta are dreptul la o oprire. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor, în temeiul art.394 alin.1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.04.2014, reclamanta B. T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. local al orașului U. și Orașul U., suspendarea executării, precum și anularea Hotărârii nr.17/2008 a Consiliului local al orașului U. privind stabilirea stațiilor publice în care pot opri operatorii de transport călători ce tranzitează localitatea U..
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, prin hotărârea contestată, este reglementată în mod nelegal restricționarea pentru operatorii de transport persoane care tranzitează orașul U. a dreptului de acces la unele dintre stațiile prevăzute pentru coborârea și urcarea călătorilor care se deplasează cu mijloace de transport în comun, nerespectarea restricției fiind sancționată contravențional. Prin această HCL, se contravine normelor juridice superioare care reglementează transportul rutier public de persoane, fiind favorizat un alt operator de transport care are dreptul de a opri și în celelalte două stații de călători din oraș, prin discriminarea celorlalți operatori cărora li s-au atribuit trasee, conform graficelor de circulație.
Reclamanta a indicat și textele legale care a apreciat că au fost încălcate de autoritatea locală.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii 554/2004, ale Legii 215/2001, art.79³ din OG 35/2002, Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile, actul administrativ contestat, licențele de traseu și graficele de circulație, alte înscrisuri considerate relevante.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât consiliul local a reglementat, în acord cu dispozițiile legale în materie și cu respectarea dispozițiilor art.3 și art.19din Legea 92/2007 și art.6 din Ordinul M. 353/2007, stațiile în care operatorii de transport de călători pot opri. De altfel, analizând graficul de transport rezultă că reclamantul are stabilită câte o singură oprire în localitățile pe care le tranzitează.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse actele ce au stat la baza adoptării hotărârii de consiliu local contestate.
În ședința din camera de consiliu din data de 12.05.2014, instanța a anulat, în temeiul art.200 C.proc.civ., cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.
De asemenea, în ședința publică din data de 26.09.2014, instanța admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul U..
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei prin prisma susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale relevante, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.17/30.09.2008, C. local U. a autorizat stațiile pentru operatorii de transport public de persoane care tranzitează localitatea U., respectiv stația de pe DN15 E60 în fața primăriei la 357, pe sensul de mers spre Tîrgu M. pentru coborârea călătorilor și stația de pe celalalt sens de mers, spre Luduș, în dreptul imobilului 110 pentru urcarea călătorilor spre destinația acestora, alte opriri în alte stații fiind interzise. Încălcarea dispozițiilor acestei HCL a fost considerată contravenție sancționabilă cu amendă.
În conformitate cu prevederile art.42 alin.4 din Legea 24/2000, în formula introductivă a acestui act administrativ normativ au fost menționate autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, precum și temeiurile juridice pe baza și în executarea cărora actul a fost emis, respectiv art.36 alin.6 lit.a pct.14 și art.45 din Legea 215/2001 și art.16 alin.1 din Legea 92/2007. Art.42 alin.4 trebuie coroborat cu art.4 alin.3 din Legea 24/2000, care prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Instanța observă că atribuția consiliului local de a reglementa cu privire la stațiile în care operatorii de transport public de persoane care tranzitează localitatea U. pot opri se încadrează la art.36 alin.2 lit.d coroborat cu art.36 alin.6 lit.a pct.14 din Legea 215/2001, legea la care se referă sintagma în condițiile legii din partea introductivă a art.36 alin.6 lit.a fiind Legea 92/2007.
Astfel, potrivit art.16 din acest ultim act normativ, consiliile locale sunt obligate să asigure, să organizeze, să reglementeze, să coordoneze și să controleze prestarea serviciilor de transport public desfășurat pe raza administrativ-teritorială a acestora,iar la art.17 din același act normativ se enumera atribuțiile pe care consiliile locale le au cu privire la transportul public local, în exercitarea cărora au obligațiile prevăzute de art.19. Dintre aceste obligații față de operatorii de transport rutier, instanța observă că autoritatea publică locală trebuie să asigure un egal și nediscriminatoriu pentru toți operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați, precum și să asigure accesul operatorilor de transport rutier și transportatorilor autorizați pentru realizarea serviciilor de transport public local într-un mediu concurențial și transparent.
Tribunalul reține ca incidente în speță și dispozițiile art.1 alin.4 din aceeași lege, potrivit cărora serviciul de transport public local de persoane și de mărfuri se organizează de către autoritățile administrației publice locale, pe raza administrativ-teritorială respectivă, cu respectarea următoarelor principii:
a) promovarea concurenței între operatorii de transport, respectiv transportatorii autorizați, cărora li s-a atribuit executarea serviciului;
b) garantarea accesului egal și nediscriminatoriu al operatorilor de transport și al transportatorilor autorizați la piața transportului public local;
c) garantarea respectării drepturilor și intereselor utilizatorilor serviciului de transport public local.
De asemenea, potrivit art.6 alin.1 din Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative, accesul autovehiculelor în stațiile publice este gratuit și nediscriminatoriu pentru operatorii de transport rutier cărora li s-au atribuit trasee, conform graficelor de circulație.
Invocând principiile prevăzute de art.16 alin.1 din Legea 92/2007, prin hotărârea de consiliul local contestată autoritatea publică locală a restrâns la două numărul de stații în care operatorii de transport public care tranzitează orașul pot opri, câte una pe fiecare sens de mers. Din expunerea de motive care a stat la baza emiterii hotărârii, rezultă că restricția respectivă s-ar impune întrucât au fost observați că aceștia opresc constant, zilnic, și transportă călătorii unei alte societăți, nenominalizate, care are dreptul să-i transporte, astfel provocându-i pagube acesteia, prin aceea că o pune în dificultate de a-și mai plăti „cheltuielile și ratele lunare”, întrucât această societate „a investit în cumpărarea în leasing” și „datorită situației create circulă nerentabil, de multe ori în gol”.
Instanța reține, în primul rând, că în speță pârâții nu au contestat faptul că în orașul U. nu există linii de transport local, transportul călătorilor din și în oraș fiind asigurat de operatori autorizați să efectueze transport pe linii județene. Reclamanta este unul din acești operatori autorizați, la dosar fiind depuse licențele de traseu . nr._ și LT_/1, din care rezultă că este autorizată să efectueze transport de persoane prin servicii regulate în trafic național, pe traseul interjudețean 157 Tîrgu M. – Aeroport Vidrasău, iar, conform graficelor de circulație aferent acestor licențe, reclamanta are dreptul de a opri inclusiv în orașul U..
Având în vedere textele legale menționate, instanța apreciază că decizia autorității locale de a limita numărul de stații în care operatorii autorizați să tranziteze orașul, inclusiv reclamanta, pot opri în oraș, creează un avantaj nejustificat operatorilor care au ca limită de traseu orașul U., și, în fapt, unui anumit operator nenominalizat, aspect invocat explicit în expunerea de motive care a stat la baza emiterii HCL 17/2008, în condițiile în care niciun alt argument nu a fost adus în sprijinul unei asemenea măsuri. Dimpotrivă, autoritatea publică locală este obligată să asigure concurența între operatorii de transport autorizați și, mai ales, să aibă în vedere interesul public reprezentat de dreptul călătorilor de a beneficia de servicii de transport adaptate nevoilor acestora. Acesta include, în opinia instanței, dreptul de a beneficia de mai multe stații și de a alege un operator care corespunde cel mai bine unei anumite necesități de transport la o anumită oră a zilei.
Prin urmare, cu încălcarea acestor principii și obligații, autoritatea locală a emis hotărârea contestată, invocând și susținând, explicit, interesele financiare ale unui anumit operator de transport rutier. Astfel, consiliul local a acționat cu exces de putere, prin încălcarea atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora, motiv pentru care instanța apreciază că HCL U. 17/2008 a fost adoptată cu încălcarea legii. Din acest punct de vedere, nu poate fi reținută apărarea pârâților în sensul că din graficul de circulație rezultă că reclamanta ar avea dreptul la o singură oprire în orașul U., întrucât este menționată o singură oră de oprire. Instanța apreciază că în grafic sunt consemnate doar localitățile în care operatorul are dreptul să oprească și ora aproximativă, stabilirea numărului de stații fiind, potrivit legii, atribuția autorității publice locale, care decide având în vedere drepturile și interesele utilizatorilor serviciului.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, doar în contradictoriu cu pârâtul C. local U., și va anula HCL U. nr.17/2008, cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Orașul U. urmând a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. T. SRL, cu sediul ales în Tîrgu M., ., ., înregistrată la ORC M. sub nr. J_, cod fiscal RO-_, în contradictoriu cu pârâtul C. local U., cu sediul în U., nr.357, jud. M..
Anulează Hotărârea nr.17/30.09.2008 emisă de C. local al orașului U..
Respinge cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Orașul U., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.C.P.
5 ex./15.10.2014
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr.... → |
|---|
