Obligaţia de a face. Sentința nr. 2591/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2591/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 2369/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2591/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol se află pronunțarea în dosarul nr._ privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamant T. N. TG M. în contradictoriu cu pârâtele . și ., având ca obiect obligația de a face.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în cuprinsul încheierii de ședință din data de 08 octombrie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 25 iunie 2014 sub nr._ și precizată ulterior la 2 iulie 2014 (fila 42) și la data de 9 septembrie 2014 ( filele 245-247) reclamantul T. Național Tg.M. solicită ca în contradictoriu cu pârâtele . și . să se dispună: 1. obligarea pârâtelor la convocarea comisiei de recepție la încetarea contractului și obligarea pârâtelor să participe la efectuarea recepției lucrării „Reparații capitale și modernizare T. Național Tg.M.”; 2. obligarea pârâtei . restituirea sumei de 3.038.255 lei reprezentând plăți nejustificate aferente lucrărilor efectuate, conform deciziei nr.606/17.03.2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi M.; 3. obligarea pârâtei . la plata de daune compensatorii în valoare de 2.521.691,89 lei, reprezentând diferența dintre suma totală aprobată de Ministerul Culturii pentru execuția lucrărilor de construcții-montaj prin Avizul nr.37/2005 ( 11.187.184 lei) și suma plătită de reclamant pentru lucrările executate (6.665.492,11 lei); 4. obligarea pâratei . la plata de daune morale în valoare de 100.000 lei și obligarea ambelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată în esență că a încheiat cu pârâta ., în calitate de executor, contractual de execuție lucrări nr.1533 din 15 decembrie 2005 și actul adițional nr.2 din 20 septembrie 2010. Pârâta . s-a obligat să presteze servicii de proiectare și servicii de asistență tehnică pentru aceste lucrări. Reclamantul arată că termenul de predare a lucrării era 31 decembrie 2012, dar nici în prezent lucrările nu sunt finalizate, iar cele executate în anii 2005-2006 cum ar fi zugrăveli, trebuie reparate. Reclamantul susține că pârâții . în calitate de executor și . în calitate de proiectant refuză să efectueze recepția pe motiv că lucrările nu au fost finalizate. În cererea adițională depusa la data de 9 septembrie 2014 reclamantul susține că executantul este obligat să notifice și să convoace comisia de recepție la terminarea lucrării. Deși contractul de execuție lucrări a încetat prin împlinirea termenului, la data de 31.12.2012, lucrarea nu a fost finalizată și, prin urmare nu putem vorbi de o recepție la terminarea lucrărilor în sensul prevederilor HG 273/1994. Susține că această recepție este necesară având în vedere raporturile contractuale dintre părți și obligația fixării termenului de la care începe să curgă garanția de execuție.
Cu privire la capătul de cerere precizat prin care solicită obligarea pârâtei . la restituirea sumei de 3.038.255 lei reprezentând plăți nejustificate, reclamantul susține că pârâta nu si-a executat obligațiile contractuale și are obligația de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului. Se invocă prevederile art.1082 din Codul civil de la 1864 și susține că prejudiciul a fost evaluare de Curtea de Conturi a României. Se arată în acest sens că prin raportul de control din data de 17 februarie 2014 întocmit de Camera de Conturi M. s-a constatat efectuarea de plăți nejustificate în cuantumul amintit mai sus.
Reclamantul susține în continuare că pârâta . a cauzat reclamantului și un prejudiciu de imagine (imposibilitatea reclamantului de a asigura spațiul teatrului pentru desfășurarea galei premiilor UNITER), motiv pentru care solicită obligarea acesteia și la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei.
Reclamantul a anexat la cerere in copie, contractul de execuție lucrări nr.1533/2005, contractul prestări servicii nr.239/2009 încheiat cu pârâta . în calitate de proiectant, actul adițional din 22 iunie 2007, actul adițional nr.2 din 2010 la contractul execuție lucrări nr.1533/2005, decizia Camerei de Conturi M. nr.606/2014, raportul de control al Camerei de Conturi M., act adițional nr.1/2009.
Pârâta . a formulat întâmpinare(fila 229) prin care invocă următoarele excepții.
1). excepția netimbrării acțiunii, excepție pe care pârâta nu a mai susținut-o, conform celor precizate de reprezentantul convențional la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2014.
2) excepția lipsei de interes procesual al reclamantului pentru primul capăt de cerere, excepție precizată la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2014 ca fiind lipsa calității procesuale pasive a .. Pârâta invocă art.8 alin.2 din HG 273/1994 și clauzele cuprinse la pct.16.3 si 18.6 din contractul de execuție lucrări.
3) Se invocă și excepția prematurității acțiunii în ce privește primul capăt de cerere și se arată că în anul 2007 s-a încheiat actul adițional prin care părțile au convenit la sistarea lucrărilor din cauza lipsei resurselor financiare. Ulterior între părți a invervenit actul adițional nr.2 din 2010 care prevede ca executantul să efectueze lucrările rămase până la data de 31 decembrie 2012. Pârâta susține că la acel moment a presupus că beneficiarul avea îndeplinite toate condițiile privitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcție, la existența surselor financiare. Pârâta mai arată că în perioada 2011-2012 reclamantul a întârziat plata facturilor, nu a existat autorizație de construire, au lipsit detalii tehnice de execuție. Reclamantul nu a asigurat front de lucru, întrucât în sala de spectacole au avut loc spectacolele de teatru și susține față de toate aceste motive că reclamantul este cel care nu și-a executat obligațiile contractuale.
4) Pârâta invocă apoi excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului în ceea ce privește al doilea capăt de cerere astfel cum a fost precizată și susține că acele lucrări s-au finalizat în anul 2010, iar raporturile contractuale s-au născut în anul 2005. În susținerea acestei excepții pârâta invocă prevederile Decretului nr.167/1958.
5) Se invocă și excepția nulității cererii, pârâta susținând că cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată nu îndeplinește cerintele art.196 din Codul de procedură civilă. Cu ocazia aducerii în discuția contradictorie a părților a acestor excepții, pârâta a precizat că cererea de chemare în judecată precizată nu cuprinde motivele în fapt în susținerea celui de-al treilea capăt de cerere constând în obligarea pârâtei la plata de daune compensatorii în cuantum de 2.521.691,89 lei constând în diferență dintre suma totală aprobată de Ministerul Culturii prin Avizul nr.37/2005 și suma platită de reclamant pentru lucrările executate.
Pârâta . formulează și apărări pe fondul cauzei, arătând că nu poate fi obligat la recepția lucrărilor, că nu este dovedit caracterul nejustificat la plăților sumei de 3.038.255 lei, că daunele morale nu sunt dovedite întrucât nefinalizarea lucrărilor este imputabilă reclamantului care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale (redate mai sus în argumentarea excepției prematurității).
Pârâta . a formulat întâmpinare (fila 85), prin care invocă excepția lipsei de interes procesual al reclamantului pentru primul capăt de cerere (formulat în contradictoriu și cu această pârâtă). Pârâta arată că potrivit art.8 alin.2 din HG 273/1994, executantul și proiectantul nu pot participa la recepția lucrării decât în calitate de invitați. Se mai arată că acest lucru reiese și din contractul de execuție lucrări în care se vorbește la pct.16.3 de o „comisie de receptie” și se invocă și clauza contractuală redată la pct.18.6.
Parata invocă apoi și excepția prematurității primului capțt de cerere arătând că lucrările nu sunt terminate.
Pe fondul cauzei, pârâta . arată că și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în contractul nr.779/2005 și că pentru recepție pârâții ar trebui să întocmească un referat de specialitate. Pârâta arată nu poate întocmi un asemenea referat întrucat lucrările nu sunt finalizate, iar lucrările efectuate în anii 2006-2007 sunt folosite de reclamant fără o recepție prealabilă.
În cauză pârâta . a formulat o cerere reconvențională(fila 132) precizată ulterior la data de 23 septembrie 2014, cu privire la care instanța în baza considerentelor ce urmează a fi prezentate în continuare, dispune disjungerea și formarea unui nou dosar.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de cei doi pârâți cu privire la cererea de chemare în judecată precizată ulterior, excepții aduse în discuția contradictorie a părților la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2014, instanța are în vedere următoarele:
Cu privire la primul capăt de cerere precizat de reclamant la data de 9 septembrie 2014,
Pârâta . a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive (conform precizării de la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2014). Astfel, la termenul de judecata amintit reprezentantul convențional al acestei pârâte a precizat că își menține ca apărări argumentele în fapt cuprinse în întâmpinare în susținerea excepției lipsei interesului procesual al reclamantului, cu precizarea că le invocă în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
De asemenea pârâta . a invocat și excepția prematurității primului capăt al cererii introductive, precizată.
Pârâta . a invocat excepția lipsei interesului procesual (cu aceleași argumente redate de pârâta . în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive) și excepția prematurității cererii.
În analiza excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției prematurității cererii, invocate de pârâta ., instanța are în vedere că prin primul capăt al cererii introductive, astfel cum a fost precizat prin cererea adițională înregistrată la dosar la data de 9 septembrie 2014 (fila 42), reclamantul solicită obligarea acestei pârâte alături de pârâta . la convocarea comisiei de recepție la încetarea contractului și obligarea pârâtelor să participe la efectuarea recepției lucrării „Reparații capitale și modernizare T. Național Tg.M.”.
Din modalitatea de formulare a acestui capăt de cerere rezultă că reclamantul urmărește de fapt obligarea pârâtei . la efectuarea a două operații distincte – 1). Obligarea la convocarea comisiei de recepție la încetarea contractului și 2). Obligarea pârâtelor să participe la efectuarea recepției lucrării.
Reclamantul invocă faptul că ar fi vorba de recepția la încetarea contractului, fără a exista vreo prevedere legală sau contractuală în sensul obligării pârâtelor la convocarea comisiei de recepție.
Instanța apreciază întemeiate argumentele aduse de pârâtă în sprijinul acestei excepții și are în vedere ca și act normativ ce reglementează recepția lucrărilor, prevederile HG 273/1994.
Astfel cum reiese din art.4 din HG 273/1994 coroborat cu art.7, art.8 alin.1 si 2 din HG 273/1994, recepțiile se organizează de investitori (în speță această calitate aparține reclamantului).
De esența recepției este tocmai certificarea faptului că executantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale - ,,Recepția constituie o componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi dată în folosință. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție” – art.1 din HG 273/1994.
Prin urmare, în speță ar putea fi vorba de o recepție în prima etapă redată în art.3 din HG 273/1994 – recepția la terminarea lucrărilor.
Instanța are în vedere clauzele contractului de execuție lucrări nr.1533/15.12.2005 si ale actului adițional nr.2/20.09.2010 (filele 6 si urm. dosar).
Potrivit clauzei redată la pct.16.2 din contract, reclamantul din prezenta cauza este cel care convoacă recepția.
De asemenea, potrivit clauzelor cuprinse in art.16.3 din contractul nr.1533/2005, comisia de recepție „…are obligația de a constata stadiul îndeplinirii contractului prin corelarea prevederilor acestuia cu documentația de execuție și cu reglementările în vigoare, În funcție de constatările făcute achizitorul are dreptul de a aproba sau de a respinge recepția”.
Din coroborarea prevederilor art.7, art.8(1), art.8(2) din HG 273/1994, rezultă că investitorul este cel care numește comisiile de recepție si organizează începerea recepției, comunicând data stabilită membrilor comisiei de recepție, executantului și proiectantului.
Potrivit art.8(2) ,,reprezentanții executantului și ai proiectantului nu pot face parte din comisia de recepție, aceștia având calitatea de invitați”.
Pornind de la clauzele contractului dintre părți si reținând aceste prevederi legale, instanța apreciază că reclamantul nu dovedește un raport obligațional al pârâtei . în calitate de executant, de a convoca comisia de recepție „la terminarea contractului” cum solicită reclamantul.
Faptul că potrivit art.6 din HG 273/1994 executantul trebuia să comunice investitorului data terminării lucrărilor nu justifică o calitate procesuală pasivă a executantului de a convoca comisia de recepție (la terminarea contractului) în sensul pretins de reclamant.
Cu privire la cea de-a doua operație cuprinsă în primul capăt de cerere precizat – obligarea pârâtei . în calitate de executant, la participarea la efectuarea recepției lucrării – instanța apreciază întemeiată excepția prematurității cererii, întrucât art.8 alin.2 amintit mai sus conduce la concluzia calității executantului de invitat la recepție.
În lipsa numirii unei comisii de recepție, interesul reclamantului de a urmări o obligare a executantului de a participa la efectuarea recepției, nu este născut, această solicitare fiind prin urmare prematur formulată.
Considerentele redate mai sus sunt valabile și pentru excepțiile invocate de pârâta . în calitate de proiectant.
Această pârâtă are calitatea de proiectant, care prestează pentru reclamant servicii de proiectare (conform contractului de servicii de proiectare nr.779 din 24 iunie 2005 existent la filele 24-30 dosar și contractul de prestare servicii nr.239/12.03.2009 existent la filele 19-23 dosar).
Această pârâtă invocă excepția lipsei de interes procesual cu aceleași argumente aduse de pârâta . în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive. În ambele situații este vorba de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată, astfel că instanța are în vedere considerentele reținute mai sus, urmând a admite și această excepție cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la convocarea comisiei de recepție la încetarea contractului. De asemenea, în lipsa numirii unei comisii de recepție, interesul reclamantului de a urmări o obligare a proiectantului de a participa la efectuarea recepției, nu este născut, solicitarea reclamantului de obligare a proiectantului de a participa la efectuarea recepției lucrării fiind prin urmare prematur formulată
Cu privire la al doilea capăt din cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la data de 2 iulie 2014 (fila 42), constând în obligarea pârâtei de rând 1 la restituirea sumei de 3.038.255 lei reprezentând plăți nejustificate aferente lucrărilor efectuate, conform deciziei nr.606/17.03.2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi M., pârâta . a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
În analiza acestei excepții instanța are în vedere că din raportul de control nr.466 din 17.02.2014 întocmit de Camera de Conturi M. la care reclamantul face referire, rezultă că suma de 3.038.255 lei a fost plătită de reclamant pârâtei I. SRL în perioada 2006-2010 ( filele 54-58 dosar).
Potrivit prevederilor art. 7 din Decretul 167/1958 (act normativ aplicabil raportat la momentul nașterii raportului juridic dintre părți) „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
Prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data de 25.06.2014, prin urmare după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de D 167/1958 de la momentul efectuării plății.
Reprezentanta reclamantului a susținut la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2014 că este vorba de o răspundere delictuală întrucât invocă efectuarea unor plăți nejustificate.
O asemenea apărare nu se impune a fi analizată pe fond întrucât nu schimbă elementele cauzei cu privire la termenul de prescripție.
Pentru aceasta instanța are în vedere că potrivit art.8 alin.1 din D.167/1958 o plată nedatorată trebuia invocată de la data la care reclamantul ar fi trebuit să cunoască paguba.
Ori acest moment este dat cel mai târziu de momentul efectuării plății întrucât din raportul de control nr.466 din 17.02.2014 întocmit de Camera de Conturi M. și depus de reclamant ca înscris în probațiune, rezultă că în esență, este vorba de plata unor lucrări suplimentare comandate chiar de reclamant și înscrise în note de comandă suplimentară și în note de renunțare la unele lucrări prevăzute în proiect ( filele 55-58).
Pentru aceste motive instanța va respinge acest capăt de cerere precizat, ca fiind prescris.
Cu privire la al treilea capăt de cerere precizat de reclamant la data de 2 iulie 2014 (fila 42), în analiza excepției nulității cererii întemeiată pe dispozițiile art.196 din codul de procedură civilă instanța are în vedere următoarele:
Prin cererea adițională amintită mai sus, reclamantul a precizat ordinea de formulare a pretențiilor cuprinse în petitele 2 și 3. Astfel, în subsidiar ( ca al treilea capăt de cerere) reclamantul solicită obligarea pârâtei . la plata de daune compensatorii în valoare de 2.521.691,89 lei, reprezentând diferența dintre suma totală aprobată de Ministerul Culturii pentru execuția lucrărilor de construcții-montaj prin Avizul nr.37/2005 ( 11.187.184 lei) și suma plătită de reclamant pentru lucrările executate (6.665.492,11 lei).
Nici în cererea introductivă (filele 1-5) și nici în cererea adițională (fila 42) reclamantul nu dezvoltă motivele în fapt ale acestor pretenții. Reprezentanta reclamantului a precizat oral la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2014 în combaterea excepției nulității invocată de pârât, că este vorba de o răspundere delictuală. Prin aceasta nu se acoperă însă neregularitatea amintită.
În aceste condiții, instanța reține cu privire la acest capăt de cerere că este incidentă sancțiunea prevăzută de art.196 din Codul de procedură civilă potrivit căreia nerespectarea elementelor cererii de chemare în judecată, inclusiv motivele în fapt, este sancționată cu nulitatea.
Nu se mai impune analiza excepției netimbrării acțiunii introductive întrucât pârâta . a renunțat la susținerea acestei excepții.
Întrucât reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtului . la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei, instanța apreciază că este necesară disjungerea și soluționarea separată a acestei cereri.
De asemenea, în dosarul nou format, în vederea soluționării unitare a pretențiilor formulate de reclamantul reconvențional . prin cererea reconvențională și a excepțiilor și apărărilor invocate de pârâtul reconvențional T. Național Tg.M., instanța dispune disjungerea și a cererii reconvenționale și prorogarea pronunțării asupra excepțiilor invocate de pârâtul reconvențional T. Național Tg.M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Cu privire la primul capăt de cerere precizat la data de 9 septembrie 2014 de reclamantul T. Național Târgu M. (cu sediul social în mun. Tîrgu-M., P-ța Teatrului, nr:1v județul M., CUI RO ;_,: tel/_, fax._) în contradictoriu cu pârâtele . (cu sediul ales la adresa Tg, M., ..8, jud. M., înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_ și având CUI_) și . (cu sediul la adresa Tg. M., ..47/A, jud. M., înregistrată în Registrul comerțului sub nr. J_ și având CUI_), având ca obiect: obligarea pârâtelor la convocarea comisiei de recepție la încetarea contractului și obligarea pârâtelor să participe la efectuarea recepției lucrării „Reparații capitale și modernizare T. Național Tg.M.”,
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . invocată de această pârâtă, cu privire la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la convocarea comisiei de recepție la încetarea contractului și, pe cale de consecință, respinge acest capăt de cerere formulat și precizat de reclamant în contradictoriu cu pârâta . fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
Admite excepția lipsei de interes invocată de pârâta . cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei . la cererea reclamantului de obligare a pârâtei la convocarea comisiei de recepție la încetarea contractului și, pe cale de consecință, respinge această cerere formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SA A. SRL;
Admite excepția prematurității cererii formulată și precizată de reclamant, de obligare a celor două pârâte să participe la comisia de recepție – excepție invocată de ambele pârâte - și, pe cale de consecință, respinge această cerere ca fiind prematur formulată.
Cu privire la al doilea capăt de cerere precizat la data de 2 iulie 2014 de reclamantul T. Național Tg.M. în contradictoriu cu pârâta . ca obiect: obligarea pârâtei . restituirea sumei de 3.038.255 lei reprezentând plăți nejustificate aferente lucrărilor efectuate, conform deciziei nr.606/17.03.2014 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi M.,
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâta ., pe cale de consecință, respinge ca prescrisă cererea precizată de reclamantul T. Național Tg.M. în contradictoriu cu pârâta . obligare a pârâtei . restituirea sumei de 3.038.255 lei;
Cu privire la al treilea capăt de cerere precizat, admite excepția nulității cererii și, pe cale de consecință, declară nulă cerere precizată, formulată de reclamantul T. Național Târgu M. în contradictoriu cu pârâtele . de obligare la plata de daune compensatorii în valoare de 2.521.691,89 lei;
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare;
Cererea de recurs se depune la Tribunalul M.;
Disjunge soluționarea capătului din cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul T. Național Tg.M. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect obligarea pârâtei . plata de daune morale în valoare de 100.000 lei și cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional . în contradictoriu cu pârâtul reconvențional T. Național Tg.M.;
Dispune formarea unui nou dosar;
Prorogă pronunțarea asupra excepțiilor invocate de pârâtul reconvențional T. Național Tg.M. în dosarul nou format;
Stabilește termen de judecată pentru data de 17 noiembrie 2014;
Dispune citarea reclamantului T. Național Tg.M. și a pârâtului (reclamant reconvențional) ..
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 15 Octombrie 2014
Red.I.O./ 21.10.2014/ 5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3076/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 185/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
