Obligaţia de a face. Sentința nr. 1996/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1996/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 3375/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1996/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul F. P. S. A., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chemata în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul F. P. S. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se identifică reclamantul F. P. S. A. cu C.I. . nr._, CNP_.
Se constată depuse la dosar prin fax la registratura instanței la data de 22 mai 2014 note de concluzii din partea pârâtei U. „S. Haret”, într-un singur exemplar.
De asemenea, se constată că în acest dosar s-a fixat termen pentru soluționarea cererii de repunere pe rol formulată de reclamant și înregistrată la data de 08.04.2014.
Se constată că o cerere similară a fost anulată la data de 18.03.2014 și a fost timbrată doar cu timbru judiciar.
Reclamantul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei pentru cererea de repunere pe rol.
Instanța va lăsa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reclamantul F. P. S. A., lipsă fiind restul părților.
Reclamantul depune la dosar originalul chitanței prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei pentru cererea de repunere pe rol.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol a prezentei cauze.
Reclamantul solicită admiterea cererii de repunere pe rol.
Instanța constată că această cauză a fost suspendată, având în vedere că la termenul din 05 noiembrie 2013 reclamantului i s-a pus în vedere să depună la dosar contractul de studii sau foile matricole, înscrisuri din care să rezulte forma de învățământ absolvită, precum și să certifice pentru conformitate cu originalul înscrisurile în probațiune depuse la filele 6,7 și 8 dosar.
La termenul din 17 decembrie 2013 văzând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, s-a dispus în baza art. 242 din Noul Cod de procedură civilă suspendarea judecării acțiunii, până la îndeplinirea obligațiilor procesuale stabilite în sarcina reclamantului. Ulterior, reclamantul la data de 06.02.2014 a formulat cerere de repunere pe rol la care a atașat adeverința și contractele de studii aferente anului I, II și III de studii cu documentele aferente și înscrisurile aflate la filele 6,7 și 8 dosar în copii certificate pentru conformitate cu originalul li originalul chitanței prin care face dovada achitării taxei timbrului judiciar în valoare de 5 lei.
Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de repunere pe rol a prezentei cauze pentru care cererea a fost suspendată, ca urmare va dispune în acest sens.
La întrebarea instanței, reclamantul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța constată că pârâta U. „ S. Haret” precum și chemata în garanție M. Educației Naționale au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că se presupune că sunt de acord cu admiterea acțiunii.
În baza art.244 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În baza art. 244 alin. 2 Noul Cod procedură civilă instanța pune în discuția reclamantului acordarea unui termen pentru dezbaterea fondului și depunerea de note scrise.
Reclamantul arată că solicită ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată și nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile legale amintite respectiv art. 244 alin. 2 Noul Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în baza art. 392 Noul Cod procedură civilă acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamantul având cuvântul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă de licență.
La întrebarea instanței, reclamantul își precizează poziția cu privire la chemata în garanție, în sensul că este de acord cu admiterea cererii de chemare în garanție.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.05.2013, la nr._, reclamantul F. S. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
În motivarea cererii reclamantul arată că este absolvent al facultății de management din cadrul Universității S. Haret, că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Se mai arată că urma să îi fie eliberată diploma de licență în termen de 12 luni de la finalizarea studiilor, în temeiul art. 20 din ordinul nr. 2284/2007, dar aceasta nu i-a fost eliberată.
Se susține că s-a adresat pârâtei pentru eliberarea diplomei, dar iu s-a comunicat că M. Educației Naționale nu a onorat cererea de tipărire a formularelor de lucrare de diplomă.
În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004.
În probațiune s-au depus la dosar, în copie, adresa nr._/09.04.2013 - răspunsul Universității S. Haret la cererea de eliberare a diplomei de licență, adeverința de licență nr. 687 din data de 23.07.2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta U. S. Haret a solicitat să se constate că și-a îndeplinit obligațiile, susținând că a fost eliberată o adeverință de studiu și au fost făcute demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate, pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. Romdidac SA aceste formulare, în scopul livrării lor, însă nu a primit nici un răspuns de la această instituție.
Au fost detaliate toate apărările de această pârâtă, fiind arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamanți, a arătat care au fost demersurile pe care le-a făcut, afirmând că sunt puși în imposibilitatea de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomei în favoarea reclamanților, datorită refuzului Ministerului.
Deasemenea, pârâta U. S. Haret a formulat o cerere de chemare în garanție a M. Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului (actualmente M. Educației Naționale), solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularea tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte necesare pentru eliberarea lor în favoarea reclamanților, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, se arată că s-a adresat acestei instituții cu mai multe cereri pentru obținerea aprobării și tipărirea de formulare tipizate necesare eliberării diplomei de licență, însă nu s-au dat curs acestor solicitări.
Se susține că potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 84/1995, republicată, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi cu frecvența redusă și la distanță. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. U. S. Haret are învățământ de zi fără frecvență și învățământ la distanță acreditat prin H.G. nr. 940/2004.
Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ a fost confirmată de M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister, până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Apreciază că instituția nu se află în culpă pentru neeliberarea diplomei de licență în favoarea reclamanților atâta timp cât chematul în garanție refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților.
M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Se susține în cuprinsul întâmpinării, că actele care se află în posesia reclamantului nu sunt acte de studii, ci acte unilaterale ale universității eliberate în baza contractelor, iar instanța trebuie să verifice dacă acesta este îndreptățit la eliberarea diplomelor în funcție de forma de învățământ urmată.
Au fost invocate hotărâri judecătorești și au fost citate prevederi legale privitoare la modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior.
M. Educației Naționale a dezvoltat apărările sale, întemeiate pe actele normative indicate și textele de lege citate.
Analizând actele din dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul a urmat cursurile facultății de management din B., specializarea management din cadrul Universității S. Haret, ceea ce este dovedit cu adeverința depusă la dosar la fila 6 din dosar.
Deasemenea, reclamantul a promovat examenul de licență, promoția 2009, în sesiunea iulie 2009.
Se constată deasemenea că forma de învățământ urmată este învățământ la distanță, iar adeverința i-a fost eliberată până la eliberarea diplomei de licență, dar pârâta U. S. Haret recunoaște că aceasta nu au fost emisă.
Pentru a analiza conduita pârâtei, respectiv dacă refuzul său este sau nu nejustificat, este necesară analizarea actelor normative care reglementează în această materie și se constată că potrivit dispozițiilor art. 15 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 295/2007 și art. 2 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenului de licență, are obligația emiterii diplomelor de licență într-un interval de maximul 12 luni de la finalizarea studiilor.
Deasemenea, în conformitate cu art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv rectorului instituției.
Instanța constată, față de cele reținute, că refuzul pârâtei manifestat prin răspunsul la plângerea prealabilă, precum și prin neemiterea diplomei se constituie în unul nejustificat, în înțelesul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004, prin care este vătămat dreptul reclamantului.
Examinând apărările pârâtei, în sensul că M. Educației Naționale este gestionarul materialelor tipizate necesare pentru a se elibera diplomele, se constată că această afirmație este valabilă exclusiv între raporturile dintre pârâta U. S. Haret și acest minister. Deci, această afirmație nu se constituie în cauză de respingere a pretențiilor reclamantului față de universitate, pentru că anterior au fost citate textele de lege care instituie în sarcina sa obligația la a cărei executare se cere prin acțiune.
Mai mult decât atât, chiar pârâta a dovedit că U. a cerut tipărirea unui anumit număr de tipizate, care au fost aprobate, respectiv cu nr._ din 21 iunie 2010,_,_/F din 25 octombrie 2010,_ din 29 noiembrie 2010,_,_,_ din 13 octombrie 2010, deci aceasta nu a individualizat corect tipizatele avizate, ceea ce face ca printre cei cărora nu li se eliberează diplome să se numere și reclamantul.
În concluzie, văzând și normele generale din legea învățământului, se apreciază că diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru promoția 2009 nu au fost eliberate cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 85/1995, conform căreia diplomele și cererile de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului este întemeiată, se va dispune admiterea în temeiul art. 8 raportat la art.1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, se constată că a fost invocată excepția inadmisibilității, dar fără a se aduce argumente referitoare la existența unui fine de neprimire a acestei cereri. Instanța constată că prin întâmpinarea formulată, M. Educației Naționale în calitate de pârât a susținut că actele în posesia reclamantului nu sunt acte de studii, ci acte unilaterale și a criticat îndreptățirea acestuia la eliberarea diplomei, pentru neautorizarea și neacreditarea formei de învățământ urmată, ori toate acestea sunt apărări de fond și nu se identifică motive de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, astfel că se va avea în vedere la soluționarea cererii întemeiate pe art. 64 din codul de procedură civilă.
Anterior instanța a reținut că pârâta a și dovedit că au fost aprobate cererile adresate ministerului cu nr._ din 21 iunie 2010,_,_/F din 25 octombrie 2010,_ din 29 noiembrie 2010,_,_,_ din 13 octombrie 2010, pentru eliberarea de formulare tipizate.
Instanța a avut în vedere la soluționarea acțiunii și această împrejurare și culpa pârâtei, însă este de constatat și că, în condițiile în care numărul de formulare tipizate nu a fost suficient pentru eliberarea diplomelor tuturor absolvenților cursurilor universitare organizate în mod legal de pârâta U. S. Haret, acestea trebuie asigurate absolvenților.
Referitor la refuzul de aprobare a cererilor de avizare a actelor de studii și eliberarea de formulare tipizate, justificat prin aceea că actele de studii pot fi eliberare doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare în momentul înscrierii în anul I de facultate, iar reclamanții au urmat o formă de învățământ neautorizată, se apreciază că este neîntemeiată.
Prin HG nr. 940/2004, pârâta U. S. Haret a obținut acreditarea pentru cursurile facultății de învățământ urmate de către reclamant, așa cum rezultă din anexa 2 pct. 6 din acest act normativ, respectiv din enumerarea facultăților acreditate a specializărilor acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu și a formelor de învățământ: durată - la zi (Zi), la distanță (ID), cu frecvență redusă (FR).
Astfel, facultatea de management este indicată la nr. 9, din anexa anterior menționată.
Prin urmare, susținerile pârâtului M. Educației și în calitate de chemat în garanție sunt nefondate legat de lipsa acreditării.
Reglementarea procedurii de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, iar potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea de studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Se constată din interpretarea acestor norme juridice că nu este necesară acreditarea sau autorizarea distinctă pentru fiecare formă de învățământ, ci pentru fiecare program din ciclul de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Deasemenea, potrivit art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.
Potrivit art. 4 din H.G. nr. 535/1999 „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditare se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”. Potrivit art. 5 din același act normativ, „învățământul deschis la distanță similar cu învățământul fără frecvență se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
Astfel, s-a impus obligativitatea autorității de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea de redactare a textului de lege în care se prevede că acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la art. 5, întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul la distanță”. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege, nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel de formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă, deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la încetul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Tribunalul din aceste prevederi legale este că obligația acreditării/autorizării provizorii este impusă doar pentru forma de învățământ la zi, pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță.
Astfel, Tribunalul va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanți.
Pentru a soluționa astfel cererea de chemare în garanție, instanța are în vedere că admiterea nu este determinată de valabilitatea sau lipsa de efecte a adeverințelor eliberate, ci a valabilității studiilor la forma de învățământ la distanță, pentru că nu este necesară o acreditare distinctă pentru această formă și astfel sunt nefondate apărările formulate care tind la respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă.
În legătură cu cererea pârâtei de a aplica împotriva chematei în garanție sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, constând în aplicarea unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere începând cu a 30 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului unității pârâte sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Rezultă astfel că pentru aplicarea acestor sancțiuni este necesar ca hotărârea să fie definitivă și irevocabilă iar neexecutarea ei în termen de 30 de zile să fie din culpa conducătorului autorității sau instituției.
În speță, hotărârea nu este irevocabilă, pârâta nu a solicitat sancționarea conducătorului instituției și nici nu se poate pune în discuție neexecutarea culpabilă atâta timp cât hotărârea nu este irevocabilă și nici nu a trecut termenul de 30 de zile pentru executarea acesteia.
Această sancțiune, în raport de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004, se poate aplica de către instanța de executare, la cererea reclamantului, ocazie cu care se va verifica în ce măsură se poate reține o culpă în neexecutarea hotărârii irevocabile și care sunt sancțiunile ce se impun a fi aplicate în raport de atitudinea conducătorului autorității sau instituției obligate prin hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ.
Pe cale de consecință se va respinge cererea de sancționare a chematei în garanție, în condițiile prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. P. S. A. (cu domiciliul în Tg. M., ., ., C.I. . nr._, CNP_) în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret (cu sediul în București, .. 13, sector 3) și în consecință:
Obligă pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul diplomei de licență.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret împotriva Ministerului Educației Naționale (cu sediul în București, General Berthelot, nr. 28-30, sector 1).
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licență pentru reclamantă.
Respinge cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata amenzii conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 Mai 2014
Președinte, M. R. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red. R.M.
Tehnored B.A.M.
5 exemplare/2.10.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1658/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
