Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 551/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 6330/311/2013
Dosar nr._ Apel contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 551/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. S. O.
Grefier F. F. M.
Pe rol judecarea apelului C. administrativ și fiscal formulat de apelanta petentă . SRL PRIN ADMINISTRATOR I. P., cu sediul în Izvoarele, ., împotriva sentinței civile nr.2660/18.03.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dsoarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca O., cu sediul în Slatina, ..1A, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. A. pentru apelanta petentă, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul apelantei depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și dosarul se află în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat M. A. pentru apelanta petentă, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței pronunțate de instanța de fond, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, cu exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul, conform concluziilor scrise depuse la dosar. Consideră nelegală și netemeinică sentința pronunțată de instanța de fond, nefiind făcută o temeinică apreciere a probelor administrate în cauză și dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale aplicabile.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2660/18.03.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dsoarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul ITM O..
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.06.2013, întocmit de către agenții constatatori din cadrul ITM O., s-a reținut că petenta . SRL, la data de 05.06.2013, a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1) din Legea nr. 53/2003 și ale art. 4 alin. 1, lit. a) din cadrul HG nr. 500/2011.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut că la data de 05.06.2013, petenta, în calitate de angajator a primit la muncă, la punctul de lucru din . (M. I., G. P., S. F. și M. G.), care, potrivit fișelor de identificare, desfășurau activitate pentru petentă din data de 15.05.2013, 05.06.2013, respectiv 31.05.2013 (ultimele două persoane de mai sus), fără a avea încheiate contracte individuale de muncă. Totodată, s-a reținut că angajatorul nu a transmis la ITM O. registrul general de evidență al salariaților în format electronic (REVISAL) în care să apară și contractele individuale de muncă ale salariatelor S. F. și M. G. cu cel puțin o zi lucrătoare anterior începerii activității. Pentru aceste motive, în temeiul art. 260 alin. 1) lit. e) din Legea 53/2003, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei și măsura avertismentului în temeiul art. 5 alin. 2, lit. a) din cadrul HG nr. 500/2011.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/ 2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza A. c. României), dreptul unei persoane de a fi considerată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin probele propuse de petentă și administrate de instanță în cursul procesului, aceasta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Așa cum rezulta din Fișele de identificare de la filele 31-33 din dosar coroborate cu constatările și masurile dispuse prin Anexa 2 la pv nr._/06.06.2013, si cu procesul-verbal de contraventie, persoanele identificate ca fiind S. F. și M. G. prestau activitate în favoarea petentei începand cu data de 31.05.2013, de când lucrau 8 ore/zi, contractele individuale de muncă fiind semnate cu data de 01.06.2013.
Or, reține instanța, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Acelasi text de lege mai prevede ca anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Potrivit Fișei de identificare de la fila 33 din dosar, numita S. F. a declarat la data de 05.06.2013 că prestează activitate în calitate de confecționer începând cu data de 31.05.2013 pentru petentă, lucrând 8 ore/zi și nu a semnat contract de muncă. Aceeași persoană, audiată de instanță în calitate de martor la data de 05.12.2013, a confirmat că semnătura de pe fișa de identificare îi aparține, dar a susținut că de fapt, la data de 31.05.2013 s-ar fi aflat în perioada de probă, o singură zi, fiindu-i încheiat contractul individual de muncă la data de 01.06.2013. Aceasta a fost susținerea martorei în fața instanței, deși în fața inspectorilor ITM a declarat la 05.06.2013 că nu a semnat un contract de muncă. În aceste condiții, contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 17/31.05.2013 apare ca fiind un înscris întocmit pro causa.
S-a susținut că într-o situație similară celei a numitei S. F., s-a aflat și numita M. G., care ar fi lucrat pentru petentă din data de 01.06.2013 potrivit contractului de muncă încheiat la data de 31.05.2013. Or, nici nu a fost contestat faptul că aceasta ar fi declarat că lucrează din data de 31.05.2013, ci s-a susținut, prin martori, că la data de 31.05.2013 s-ar fi aflat în perioada de probă, fapt irelevant, de vreme ce această perioadă trebuia să fie prevăzută tot în contractul individual de muncă. Printr-o aproape identitate cu situația anterioară, instanța, față de aspectele contradictorii ce reies din fișele de identificare, pe de o parte, și din declarațiile martorilor, pe de altă parte, constată că situația numitei M. G., astfel cum a reieșit din procesul-verbal de contravenție, nu a fost dovedită a fi nereală.
Situatia de fapt prezentata anterior, rezultata din probele administrate in cauza, arata ca petenta nu a transmis catre ITM in format electronic si registrul general de evidenta a salariatilor cu datele privitoare la încadrarea în muncă a acestor două angajate, iar contractele nr. 17 și 18 din 31.05.2013 încheiate cu cele două persoane constituie documente incheiate pro causa, avand in vedere ca acestea nu figureaza ca fiind inregistrate in vreun document care sa indeplineasca cerintele textului de lege incident in cauza anterior începerii activității. Pentru a-și forma convingerea în acest sens, instanța a avut în vedere aspectul potrivit căruia cele două persoane identificate au semnat Fișe de identificare în sensul că lucrau pentru petentă din data de 31.05.2013, fără contract de muncă. De asemenea, instanța are în vedere că declarațiile martorilor nu vin în niciun fel în susținerea celor învederate de către petentă, de vreme ce persoanele identificate au atestat prin semnătură că prestau activitate în favoarea petentei din data de 31.05.2013 fără contract de muncă, pentru ca în fața instanței să să se pretindă că la data respectivă aveau contract individual de muncă încheiat din data de 01.06.2013.
Instanța reține că persoanele identificate nu ar putea pretinde că nu si-au dat seama ce inseamna acest lucru, caz in care depozitia martorilor este privita ca denotand un subiectivism ridicat, iar in al doilea rand denota o imprejurare care nu poate fi rezonabila, respectiv aceea ca nu ar fi inteles ce semnificatie are solicitarea inspectorilor ITM, in speta, aceea daca au incheiat contract individual de munca. Or, chiar persoanele identificate au consemnat faptul că nu au semnat un contract de muncă. În consecință, declarațiile martorelor vor fi înlăturate ca subiective, avand in vedere ca acestea nu se coroboreaza cu restul materialului probator administrat in cauza, și urmeaza a nu fi luate in considerare de catre instanta la solutia pe fond, intrucat deformeaza realitatea faptelor, asa cum aceasta a fost prezentata chiar de catre persoanele identificate de inspectorii ITM la data efectuarii controlului la punctul de lucru al societatii petente. La data de 05.06.2013, cele două persoane ar fi trebuit să știe dacă la data de 01.06.2013 au încheiat un contract de muncă și nu ar fi declarat contrariul.
Instanta mai constata ca Fișele de identificare, recunoscute de catre persoanele identificate de inspectorii ITM prin semnătură, au valoarea unei declaratii date pe propria raspundere de catre persoanele in cauza, in masura sa antreneze consecinte asupra acestora din urma, intrucat inscrisul, desi este un formular tipizat intocmit de catre inspectorul de munca, poate avea valoarea unei marturisiri depline si neechivoce a persoanelor identificate si a celor declarate de acestea din urma, intrucat cuprinde mentiuni certificate prin semnatura, care, de altfel, nici nu este contestata.
De asemenea, instanta retine ca în ciuda încheierii la 01.06.2013 a contractelor pentru numitele S. F. și M. G., acestea denota a fi contracte incheiate pro causa, in lipsa altor elemente intrinseci si extrinseci ale acestor acte care sa ateste ca au fost inregistrate in Revisal si inregistrate si transmise in evidentele ITM O..
Cât o privește pe numita G. P., s-a pretins că l-a data controlului, aceasta s-ar fi aflat în perioada de probă, fiindu-i încheiat contract de muncă la data de 10.06.2013. Potrivit Fișei de identificare de la fila 32 din dosar, în fața inspectorilor ITM O., numita G. P. a declarat că se află în perioada de probă, începând chiar cu data de 05.06.2013. Aspectul este apreciat de instanță ca irelevant întrucât conform art. 31 din Legea 53/2003, perioada de probă se stabilește prin contractul individual de muncă. Or, acesta a fost încheiat abia la data de 10.06.2013, ulterior controlului ITM.
În privința numitei M. I., s-a pretins că s-ar fi aflat la punctul de lucru al petentei doar spre a deprinde meseria, neavând pretenții de natură bănească. Aceeași situație a fost susținută și de martorele audiate în cauză, martore ale căror depoziții s-au dovedit a fi însă subiective, fiind în contradicție chiar cu cele declarate de către numita M. I. în cuprinsul fișei de identificare. Astfel, la data de 05.06.2013, numita M. I. menționa că prestează pentru petentă activitate din data de 15.05.2013, lucrând 8 ore/zi, fără a avea încheiat contract de muncă. Or, chiar dacă s-ar fi aflat în perioada de probă, chiar dacă ar fi muncit doar pentru a învăța fără a fi remunerată, instanța reține că această persoană a avut o situație incertă o perioadă de peste două săptămâni. În această perioadă, potrivit propriei declarații, M. I. a muncit 8 ore/zi, ceea ce, indiferent de scopul în vederea căruia a prestat această activitate, constituie o formă de primire la muncă a unei persoane fără a i se fi reglementat în vreun fel situația în cadrul societății petente. O asemenea situație, astfel cum a fost prezentată de petentă, constituie o încălcare a dispozițiilor Legii 53/2003, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul Fișei de identificare, persoana identificată nu a pretins că se află acolo doar pentru a învăța, ci că prestează activitate în calitate de muncitor necalificat pentru petentă.
Avand in vedere aceasta situatie de fapt reiesita din probele administrate in cauza, in temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanta urmeaza a constata ca procesul verbal contestat este temeinic si legal intocmit, astfel ca va fi mentinut, cu consecinta respingerii plangerii formulate, ca neintemeiată.
Instanța apreciază că agenții constatatori au aplicat și individualizat în mod corect sancțiunile contravenționale, având în vedere că pentru faptele contravenționale reținute în cauză s-a aplicat cuantumul minim al amenzii prevăzute de lege (pentru prima faptă) și avertisment (pentru cea de-a doua), sancțiunile aplicate fiind deci proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta . SRL prin administrator I. P., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond, nu a avut in vedere întregul material probator administrat in cauza si numai in baza fiselor de identificare, a tras concluzia eronata ca cele 4 salariate, au desfășurat activitate, fara a avea contracte de munca întocmite.
Declarațiile martorilor audiați in cauza, au fost înlăturate ca subiective, deoarece nu s-ar fi coroborat cu restul materialului probator administrat in cauza, respectiv cu fisele de identificare, care ar avea valoarea unor declarații pe propria răspundere, întrucât cuprind mențiuni certificate prin semnătura.
Fisele de identificare, reținute de instanța ca proba hotărâtoare. nu poate fi asimilate unor declarații. Nu se poate da relevanta probatorie declarațiilor luate de inspectorii de munca, in momentul efectuării controlului la firma, deoarece regimul probelor este reglementat de Codul de procedura civila, iar printre mijloacele de proba, nu se reglementează si declarațiile de martori date in fata altor instituții sau autorități, in afara declarațiilor date in fata instanței (in acest sens s-a pronunțat si Tribunalul Goii, prin decizia nr.116/1.02.2012).
Cele doua salariate S. F. si M. G., in instanța, sub prestare de jurământ, au declarat ca la data controlului, respectiv 05.06.2013, aveau încheiate contracte de munca, începând cu data de 01.06.2013, iar la firma, s-au prezentat in data de 31.05.2013, când au dat o proba de lucru.
Salariata Galbenuse P., a declarat ca a fost la firma in data de 05.06.2013, când a dat o proba de lucru si apoi s-a prezentat la lucru in data de 10.06.2013, data cu care I s-a încheiat si contract.
Conform declarațiilor martorilor audiați la instanța, numita M. I., începând cu data de 06.06.2013, adică a doua zi după control, nu s-a mai prezentat la firma si deci nu i s-a mai putut întocmit contract.
Instanța a considerat fara temei, ca mențiunile din fisele de identificare, ar avea prioritate, in fata declarațiilor luate la instanța.
In condițiile in care asimilează fisele de identificare cu o declarație pe proprie răspundere, certificate prin semnătura, cum se poate considera ca au forța probanta mai mare, decât declarațiile date in fata instanței, sub prestare de jurământ.
Instanța de fond, confunda, perioada de proba, cu proba de lucru. Cele doua salariate, S. F. si M. G., s-au prezentat la firma in data de 31.05.2013 (contractele de munca s-au întocmit in data de 01.06.2013), pentru a da o proba de lucru, care reprezintă testarea anterioara angajării, in baza căreia angajatorul decide daca sunt îndeplinite cerințele necesare angajării. Pentru testarea angajatului anterior angajării, nu este necesara încheierea unui contract de munca, este pur si simplu o proba.
Conform art.29. din Codul Muncii, contractul individual de munca se încheie după verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea. Informațiile cerute, sub orice forma (poate include si proba de lucru), de către angajator persoanei care solicita angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor, nu pot avea alt SCOP decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum si aptitudinile profesionale.
De asemenea, numita Galbenuse P., s-a prezentat in data de 05.06.2013, pentru a da proba de lucru si trecând peste aceasta verificare, a mai venit in data de 10.06.2013, cu actele necesare, data la care i s-a întocmit si contract.
Firma noastră are ca obiect de activitate, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte si nu își poate permite, ca orice angajator de altfel, sa încheie contracte salariaților, fara măcar sa dea o proba de lucru.
Asa s-a întâmplat si in cazul celor 3 salariate mai sus menționate, deci după ce au dat proba de lucru, li s-a încheiat contract individual de munca.
Instanța de fond, mai retine fara temei, faptul ca pentru salariatele S. F. si M. G., contractele ar fi fost întocmite pro causa.
La aceasta concluzie, instanța a ajuns fara sa aibă in vedere mențiunea din procesul verbal de constatare si sancționarea contravenției, respectiv faptul ca am fost sancționați cu avertisment, deoarece nu am comunicat la REVISAL in termen, contractele de munca ale celor doua salariate. Pentru a constata o astfel de contravenție si a aplica sancțiunea, rezulta clar ca cele doua contracte au fost încheiate la data de 01.06.2013.
Menționam ca societatea noastră, nu a fost si nu este de rea credința, a respectat întotdeauna prevederile legale in domeniul relațiilor de munca, a încheiat in termen salariaților sai contracte, si Ie-a virat in termenul prevăzut de lege, obligațiile la bugetul consolidat al statului.
Funcționa din anul 2010, si niciodată nu a mai fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor legale in materia relațiilor de munca.
La aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 40.000 lei, s-au avut in vedere doar fisele de identificare completate de salariații găsiți la firma, fara a se avea in vedere înscrisurile de la dosarul cauzei si declarațiile martorilor audiați in cauza.
Neexistând urmări grave ale abaterii (salariaților li s-au întocmit contracte de munca), consideram ca scopul preventiv al sancțiunii contravenționale, putea fi atins si fara aplicarea unei amenzi (in acest sens este si practica instanțelor - ex. Judecătoria Caracal prin sentința nr.1053/2013, pronunțata in soluționarea dosarului nr._, hotărâre irevocabila prin respingere recursului).
Instanța de fond, nu a ținut cont de faptul ca la întocmirea procesul verbal de constatare si sancționare, inspectorii de munca din cadrul ITM O., nu a avut in vedere prevederile art.5, alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol al faptei săvârșite si art.21, alin. 3, din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In calitate de administrator al firmei, nu a putut sa respect cu strictețe anumite termene, deoarece in prima parte a anului 2013. era necesar sa rezolv si alte probleme familiale. A fost nevoita sa se ocup de soțul său, care suferea de o boala incurabila si care la sfârșitul lunii iunie 2013, a decedat ( depun in copie la dosar, certificatul de deces).
Concluzionând, fata de cele mai sus arătate, solicită admiterea apelului anularea sentinței nr.2660/18.03.2014, emisa de Judecătoria Slatina, in soluționarea dosarului nr._ si pe fond admiterea plângeri și anularea procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ., nr._/06.06.2013, si exonerarea de amenda aplicata, iar in subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.480, din Codul de procedura civila, Codului muncii si O.G. 2/2001.
I. T. de Muncă O., a formulat întâmpinare împotriva apelului formulat de petent la sentința civilă nr. 2660/18.03.2014, pronunțată de către Judecătoria Slatina în cadrul dosarului nr._, solicitându-vă să respingeți apelul ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele
în motivare se arată că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0O0O65/O6.O6.2O13 petentul a fost sancționat după cum urmează: cu amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei deoarece angajatorul a primit la muncă 4 persoane (M. I., G. P., S. F., M. G.) fără a întocmi pentru acestea contracte individuale de muncă, încălcând astfel dispozițiile art. 16 alin. 1) din cadrul Legii nr. 53/2003. Fapta contravențională a fost sancționată potrivit art. 260 alin. 1) lit e) din cadrul aceluiași act normativ.
-cu avertisment întrucât angajatorul nu a respectat prevederile art 4 alin. 1 lit.
a) din cadrul HG nr. 500/2011 în sensul că nu a transmis la ITM O. registrele generale de evidență a salariaților în format electronic (REVISAL) cu datele referitoare la încadrarea în muncă a salariatelor S. F. și M. G. cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității.
În ceea ce privește situația de fapt, facem următoarele precizări: Astfel, în data de 05,06.2013, inspectorii de muncă au efectuat un control la punctul de lucru al petentului situat în ., unde au identificat la lucru următoarele persoane:
- M. I. ce a menționat în cuprinsul fișei de identificare faptul că desfășura activitate din data de 15.05.2013 la societatea petentă, în calitate de muncitor necalificat, fără contract individual de muncă, menționând la rubrica program de lucru faptul că lucrează 8 ore pe zi.
- G. P. ce a menționat în cuprinsul fișei de identificare faptul că desfășura activitate din data de 05.06.2013 la societatea petentă, în calitate de muncitor necalificat, fără contract individual de muncă, menționând faptul că venit la lucru în data de 05.06.2013, ora 11:30 și că lucrează la mașina de cusut aplicând agățători la bluze.
- S. F. ce a menționat în cuprinsul fișei de identificare faptul că desfășura activitate din data de 31.05.2013 la societatea petentă, în calitate de confecționer, fără contract individual de muncă, menționând la rubrica program de lucru faptul că lucrează 8 ore pe zi,
- M. G. ce a menționat în cuprinsul fișei de identificare faptul că desfășura activitate din data de 31.05.2013 la societatea petentă, în calitate de confecționer, fără contract individual de muncă, menționând la rubrica program de lucru faptul că lucrează 8 ore pe zi.
Inspectorii de muncă au lăsat înștiințarea nr._/05.06.2013 prin care solicitau conducerii societății controlate să se prezinte în data de 06.06,2013 la sediul ITM O. cu mai multe documente necesare definitivării acțiunii de control.
La momentul definitivării controlului, inspectorii de muncă au constatat faptul că pentru angajatele S. F. și M. G. angajatorul a încheiat contracte individuale de muncă, însă cu începerea activității din data de 01.06.2013, în condițiile în care, în cuprinsul fișelor de identificare cele două salariate au menționat faptul că își desfășoară activitate din data de 31.05.2013,
astfel încât în cadrul perioadei cuprinse între 31.05.2013 și 01.06.2013, S. F. și M. G. au desfășurat activitate în cadrul societății petente fără a avea încheiate contracte individuale de munca în formă scrisă.
Pentru salariatele M. I. și G. P. angajatorul nu a întocmit contracte individuale de muncă.
De asemenea, angajatorul nu a respectat prevederile art. 4 alin. 1 lit. a) din cadrul HG nr. 500/2011 în sensul că nu a transmis la ITM O. registrele generale de evidență a salariaților în format electronic (REVISAL) cu datele referitoare la încadrarea în muncă a salariatelor S. F. și M. G. cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității (data începerii raportului de muncă pentru cele două salariate menționate este 01.06.2013, iar data transmiterii în REVISAL este 06.06.2013).
Referitor la argumentele aduse prin intermediul apelului, facem următoarele precizări:
Apelantul susține faptul ca nu se poate da relevantă probatorie fiselor de identificare deoarece codul de procedură civilă nu ar reglementa printre mijloacele de probă și declarațiile de martori date în fața altor instituții.
Facem însă precizăm că, potrivit art. 19 lit, b) din cadrul Legii nr, 108/1999 privind organizarea și înființarea Inspecției Muncii, "Inspectorii de muncă, purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lese, au următoarele drepturi:
b) să identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate în locurile de muncă sau în alte locuri supuse controlului sau cercetării evenimentelor și să impună completarea fisei de identificare;"
Considerăm faptul ca, atâta timp cât fișele de identificare au un regim stabilit în cadrul unui act normativ (Legea nr. 108/1999) și au stat la baza aplicării sancțiunii contravenționale, considerăm că instanța ar trebui să acorde eficiență juridică acestor înscrisuri.
Apelantul susține faptul că instanța de fond ar fi trebuit să dea eficienta juridica doar depozițiilor martorilor audiați, nu fișelor de identificare prezentate la dosar.
Considerăm însă că, instanța de fond, potrivit intimei sale convingeri, este în măsură de a aprecia sinceritatea persoanelor audiate în calitate de martori în contrapondere cu cele consemnate de aceleași persoane în cuprinsul fișelor de identificare. Menționăm și că, inspectorii de muncă nu au posibilitatea de a obliga o persoană să completeze anumite mențiuni în cuprinsul fișei de identificare. Mai mult, există posibilitatea refuzului de a semna fișa de identificare în situația în care cele consemnate în cadrul său nu corespund realității.
Apelantul menționează faptul că viitoarele angajate s-ar fi aflat în cadrul procedurii de verificare prealabilă, arătând apoi faptul că aceasta procedură ar include și proba de lucru. Totuși, precizăm faptul ca nu se confundă perioada de probă, reglementată în cadrul art. 31 din cadrul Legii nr. 53/2003 și care trebuie expres prevăzută în contract, cu procedura verificării prealabile, reglementată de art. 29 din cadrul Legii nr. 53/2003 și care presupune stabilirea în mod clar în cadrul regulamentului intern, a contractului colectiv sau al statutul de personal a felului în care va decurge verificarea, întrucât aceasta nu poate presupune prestarea de către viitorul salariat a muncii efective, ci doar o verificare a aptitudinilor și a cunoștințelor.
În ceea ce privește înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, precizează faptul că, inspectorii de muncă au aplicat cuantumul minim prevăzut de lege pentru faptele contravenționale săvârșite de către petent.
În aceste condiții solicită respingerea apelului formulat de . SRL ca neîntemeiat și să mențineți procesul verbal contravențional atacat.
În drept, au fost invocate dispozițiilor O.G. 2/2001, precum și art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.06.2013, întocmit de către agenții constatatori din cadrul ITM O., s-a reținut că petenta . SRL, la data de 05.06.2013, a încălcat dispozițiile art. 16 alin. 1) din Legea nr. 53/2003 și ale art. 4 alin. 1, lit. a) din cadrul HG nr. 500/2011, reținând că la data de 05.06.2013, petenta, în calitate de angajator a primit la muncă, la punctul de lucru din . (M. I., G. P., S. F. și M. G.), care, potrivit fișelor de identificare, desfășurau activitate pentru petentă din data de 15.05.2013, 05.06.2013, respectiv 31.05.2013 (ultimele două persoane de mai sus), fără a avea încheiate contracte individuale de muncă. Totodată, s-a reținut că angajatorul nu a transmis la ITM O. registrul general de evidență al salariaților în format electronic (REVISAL) în care să apară și contractele individuale de muncă ale salariatelor S. F. și M. G. cu cel puțin o zi lucrătoare anterior începerii activității. Pentru aceste motive, în temeiul art. 260 alin. 1) lit. e) din Legea 53/2003, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 40.000 lei și măsura avertismentului în temeiul art. 5 alin. 2, lit. a) din cadrul HG nr. 500/2011.
Motivele de apel invocate de apelanta petentă . SRL prin administrator I. P., în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză și numai în baza fișelor de identificare a concluzionat că cele patru salariate au desfășurat activitate fără a avea contracte de muncă întocmite, și că în mod eronat a apreciat că aceste fișe de identificare ar avea prioritate în fața declarațiilor luate la instanță, urmează a fi înlăturate pentru următoarele considerente:
În urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 05.07.2013 la punctul de lucru al petentei situat în ., au identificat că patru persoane respectiv M. I., G. P., S. F. și M. G., care activau în această societate fără contract individual de muncă, deși erau cuprinși în fișele de identificare în sensul că desfășurau activitatea din 15.05.2013, 05.05.2013, 31.05.2013 și 31.05.2013.
După efectuarea și definitivarea controlului, petenta pentru angajatele S. F. și M. G. a încheiat contracte individuale de muncă însă cu data începerii activității din 01.06.2013, în condițiile în care în cuprinsul fișelor de identificare cele două salariate au menționat faptul că își desfășoară activitatea din data de 31.05.2013.
Cu privire la celelalte salariate respectiv M. I. și G. P. angajatorul nu a încheiat contractele individuale de muncă.
Motivul de apel invocat de petenta contravenientă în sensul că nu se pot da relevanță probatorie fișelor de identificare, instanța constată că acest motiv este neîntemeiat atâta timp cât potrivit dispoz. art. 19 lit. b din Legea 108/1999 privind organizarea și înființare Inspecției Muncii unde se prevede „inspectorii de muncă purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege au următoarele drepturi:
b. să identifice pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate la locurile de muncă sau în alte locuri supuse controlului sa cercetării evenimentelor și să impună completarea fișei de identificare”.
Potrivit temeiului legal mai sus enunțat, fișele de identificare au un regim stabilit prin act normativ și pot să stea la baza aplicări sancțiunii contravenționale.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, în sensul că în cauză ar trebui înlocuită sancțiunea amenzi cu avertismentul prin aceea că pericolul social este mult redus iar amenda aplicată este disproporționată față de acest pericol, instanța de apel urmează a înlătura și acest motiv atâta timp cât inspectorii de muncă au aplicat amenda orientată spre minimul textului incriminatoriu la care instanța de fond în mod corect a apreciat că, amenda orientată spre minim este proporțională cu faptele săvârșite fiind vorba de patru persoane găsite la locul de muncă fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta petentă . SRL PRIN ADMINISTRATOR I. P., cu sediul în Izvoarele, ., împotriva sentinței civile nr. 2660/18.03.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA O., cu sediul în Slatina, ..1A, județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 decembrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, G. I. | Judecător, I. S. O. | |
Grefier, F. F. M. |
Red. ISO
Tehnored.BA
J.f. M.D.C.
Ex. 4
23.12.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 469/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1164/2014.... → |
|---|
