Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 561/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 6527/207/2013
Dosar nr._ Apel contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 561/2014
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. S. O.
Grefier F. F. M.
Pe rol pronunțarea apelului C. administrativ și fiscal privind pe apelanta petentă ., cu sediul în Caracal, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.1218/17.04.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, amână pronunțarea în cauză la data de 17.12.2014, având nevoie de timp pentru a observa actele și lucrările dosarului, când a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._, ., prin reprezentant legal N. Natasa N. - administrator, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/20.12.2013 emis de Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg. J., solicitând:
- în principal, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/20.12.2013 ca nelegal si netemeinic și exonerarea de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 8000 lei prevăzuta la lit.A pct 1 si a amenzii contravenționale in cuantum de 2000 lei prevăzuta la lit.A pct.2 din procesul-verbal, precum si anularea masurilor complementare privind confiscarea sumei de 818 lei si suspendarea activității societății noastre pe o perioada de 3 luni.
- în subsidiar, admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Motivând în fapt plângerea, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._/20.12.2013, inspectorii antifrauda din cadrul DGAF Tg. J. au sancționat . Caracal cu amenda contravenționala totala in cuantum de_ lei, conform art.ll alin.l) lit.a) si b) din OG nr.28/1999 R, dispunând totodată confiscarea sumei de 818 lei in baza prevederilor art. 11 alin.3 din OG nr.28/1999R si măsura complementara de suspendare a activității societății pe o perioada de 3 luni, in baza art.14 alin.2 din același act normativ.
Consideră că procesul-verbal de contravenție . nr._/20.12.2013 emis de 1 Direcția Regionala Antifrauda Fiscala Tg. J. ca fiind netemeinic si nelegal, întrucât inspectorii antifraudă au reținut în sarcina societății săvârșirea următoarelor fapte contravenționale:
- neemiterea de bonuri fiscale pentru toate produsele livrate, respectiv identificarea unei sume de 818 lei care nu a putut fi justificata prin bonuri fiscale, respectiv s-a regăsit ca diferența intre suma de pe raportul X si sumele găsite in sertarul AMEF si . a punctului de lucru (fapta prevăzuta de art. 10 lit.b din OUG nr.28/1999 R);
- emiterea de bonuri fiscale care nu conțin toate elementele minime obligatorii prevăzute de oue nr.28/1999 rep., si anume nu s-a înscris prețul unitar si cantitatea vânduta efectiv, ci doar valoarea totală (fapta prevăzuta de art.10 lit.c din OUG nr.28/1999 R).
S-a învederat instanței faptul ca sancțiunile aplicate societății sunt netemeinice, faptele reținute in sarcina societății nu există.
Astfel, a susținut petenta că sumele de bani în cuantum de 818 lei ce au fost identificate de către inspectorii antifraudă ca fiind nemarcate pe aparatele de marcat electronice fiscale, nu reprezintă încasări cu titlul de contravaloare a unor produse livrate, ci se justifica astfel:
- 500 lei reprezintă moneda divizionara, care se păstrează in casa, ca regula generala, in scopul de a fi la dispoziția vânzătoarelor pentru a da rest, suma pe care vânzătoarea a omis sa o introducă in aparatul de marcat in dimineața zilei de 20.12.2013 și care însa nu poate avea semnificația invocata de inspectorii antifraudă (contravaloare bunuri livrate pentru care nu s-a emis bon fiscal), de vreme ce, așa cum rezulta din bonurile fiscale emise pe acest punct de lucru, suma de 500 lei apare evidențiata la începutul si la sfârșitul zilei de lucru la ambele case de marcat;
- 300 lei reprezintă sume primite ca avans de la clienți pentru comenzi încă neonorate, pentru care nu s-a tăiat chitanța, deoarece marfa nu era în magazin si nu fusese vândută încă, acelor clienți li s-au înmânat însa bonuri de mână semnate și ștampilate, pe care au fost înscrise valorile comenzilor si tipul de mărfuri ce urmau a fi livrate.
Precizează că, deși aceste aspecte au fost menționate de vânzătoarea gestionară in nota explicativa prezentata inspectorilor, aceștia nu au ținut cont de explicațiile respective, considerând in mod abuziv si nejustificat ca suma de 818 lei reprezintă contravaloarea unor produse livrate pentru care nu s-a emis bon fiscal, încadrând aceasta fapta in prevederile art.10 litb) din OUG nr.28/1999 R, fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale, cat si cea a confiscării si a suspendării activității punctului de lucru pe o perioada de 3 luni.
Solicită astfel să se constate că măsura confiscării, cât și cea a suspendării activității pe o perioada de 3 luni, au fost dispuse in mod netemeinic și nelegal, din conținutul textului de lege care le reglementează, raportat la situația concreta de fapt, apreciind că aceste măsuri nu sunt aplicabile în speța.
Un alt motiv pentru care solicită sa dispună anularea masurilor complementare este reprezentat de faptul ca pagina a doua a procesului-verbal de contravenție este ilizibilă, apreciind că, de vreme ce pagina a doua a procesului verbal de contravenție este ilizibilă, este lipsită practic de posibilitatea cunoașterii acestor masuri, cat si a temeiniciei si legalității aplicării lor, situație in care solicită anularea masurilor complementare aplicate.
În subsidiar, în ceea ce privește sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, consideră ca aplicarea acestei sancțiuni este una excesiva, raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei contravenționale, urmările produse, persoana contravenientului, cât și îndeplinirea scopului pentru care sancțiunea contravenționala a fost aplicata.
Astfel, arată că suma de 818 lei nu a avut semnificația unui prejudiciu grav in privința sumelor datorate bugetului de stat (impozite, taxe, etc), fiind vorba de o suma nesemnificativa în raport cu cifra de afaceri a societății, si care a fost deja recuperata prin aplicarea măsurii confiscării.
Pe de alta parte, arată că . este o societate comerciala de bună-credință, achitându-si impozitele, taxele si celelalte contribuții către bugetul de stat în termen legal, are un număr de peste 200 de salariați pentru care plătește cu regularitate salarii si contribuții aferente în valoare de peste_ lei/luna, împrejurări care conduc la concluzia ca scopul sancțiunii aplicate poate fi atins numai prin aplicarea amenzii contravenționale.
Mai apreciază că, societatea fiind sancționată de către organele de control cu amenzi contravenționale orientate către minimul special prevăzut de lege (8000 lei, respectiv 2000 lei), este de netăgăduit ca însuși agentul constatator a consimțit asupra existentei in speța a unui pericol social redus, precum si a celorlalte criterii de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001R.
Având in vedere si prevederile art.7 alin.2 si 3 din OG nr.2/2001R, consideră ca sancțiunea constând in amenda contravenționala aplicată societății este disproporționata fata de pericolul social redus al faptei contravenționale si condițiile concrete de săvârșire a faptei, motiv pentru care solicită înlocuirea acestei sancțiuni cu sancțiunea avertismentului.
În drept, a invocat prevederile art.31-32, art.5-7 si art.21 alin.3 și art.34 alin.l din O.G.nr.2/2001 cu modificările si completările ulterioare.
În susținerea plângerii, a depus la dosar, în copie, înscrisuri: rapoarte zilnice/generale, dovada achitării taxei de timbru in valoare de 20 lei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013 emis de agent constatator D.R.A.F. Tg.J., notă explicativă, chitanțe de mână, certificat de cazier fiscal, adeverință, bonuri fiscale.
A solicitat judecarea cauzei si in condițiile art.411 alin.1 pct.2 teza finala Cod proc.civ.
La data de 27.03.2014, intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala, a formulat întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentă prin care a solicitat instanței respingerea ca nefondata a acțiunii introduse de S.C. M. L. S.R.L.
Motivând în fapt, a arătat că la data de 20.12.2013 s-a efectuat controlul operativ inopinat cu obiectiv - verificarea modului de utilizare a aparatelor de marcat electronice fiscale din dotarea magazinului aparținând reclamantei, menționând faptul că societatea reclamantă, la punctul de lucru utilizează pentru încasarea contravalorii produselor vândute, doua case de marcat, fiind autorizată pentru comerț cu amănuntul și că în urma inventarierii monetarului ambelor case de marcat, amplasate in incinta societății si comparării sumelor rezultate cu raportul X emis de acestea, a rezultat o diferența in plus de 518 lei identificata la gestiunea mezeluri.
Mai arată că suma de 518 lei în plus identificată la casa de marcat aferenta gestiunii mezeluri a fost justificata de gestionara ca fiind bani pentru rest, pe care a uitat sa-i evidențieze in casa de marcat la deschiderea magazinului și că, s-a constatat, că la una din cele doua case de marcat utilizate de reclamanta, suma de 500 lei a fost evidențiată, în timp ce la casa de marcat aferentă gestiunii mezeluri suma nu mai este evidențiata așa cum reiese din raportul X.
Învederează instanței de judecata, ca la punctul 3 din nota explicativa, gestionara recunoaște faptul ca nici cu o zi anterior datei controlului nu a fost evidențiata o suma de bani (fondul de casa/bani pt rest) pe casa de marcat aferenta gestiunii "mezeluri iar în ceea ce privește suma de 300 lei găsita in magazia punctului de lucru, că societatea reclamanta avea obligația sa încaseze contravaloarea bunurilor sau serviciilor prestate doar prin intermediul casei de marcat prin emiterea de bon fiscal pentru suma încasata, încasarea neputându-se face decât in momentul prestării serviciilor sau livrării bunurilor.
În acest sens invocă disp. art. 67 alin. 3 din O.G. nr. 99/2000 și art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999.
În ceea ce privește ceea de-a doua sancțiune aplicata reclamantei, pentru fapta prevăzuta de art. 10 alin. 1 lit. c din OUG nr. 28/1999 („emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta sa conțină toate datele prevăzute la art 4 alin.(1)”), arată că anexează în xerocopie un număr de cinci bonuri fiscale emise de societatea petentă, prin intermediul aparatului de marcat electronic fiscal din dotarea punctului de lucru, bonuri pe care nu este evidențiata cantitatea de produse livrate ori prețul unitar.
Mai susține intimata că, din simpla lecturare a procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor se poate constata că acesta îndeplinește toate condițiile de fond si forma prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și că motivele invocate de reclamanta nu se regăsesc intre cazurile de nulitate prevăzute de legiuitor la art.17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, a solicitat instanței să constate că reclamanta nu a justificat nici o vătămare de natura a impune cu necesitate anularea procesului verbal analizat, motiv pentru care nu se justifica anularea procesului verbal contestat, anulare ce ar reprezenta un formalism excesiv pentru relațiile juridice protejate prin O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la solicitarea reclamantei de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, apreciază intimata că sancțiunea aplicata de organul de control este justificata de imperativul protejării interesului social si al ordinii de drept, fapta putând genera fenomene economice negative, norma juridica incidența in cauza fiind una coercitiva, prevederile OUG nr. nr 28/1999 fiind in concordanta si cu art. 44 alin. 9 din Constituția României potrivit căruia " Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai in condițiile legii” și că transformarea amenzii contravenționala, in avertisment, se aplica ope legis si nu este lăsata la latitudinea agentului constatator de a le aplica sau nu, invocând astfel Decizia nr. 1096/2009 a Curții Constituționale care a reținut ca, "stabilirea unei contravenții si sancționarea acesteia cu amenda reprezintă o opțiune legitima a legiuitorului, care da expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție de asemenea Curtea a constatat ca dispozițiilor legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respecta dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând agenților economice. Consecința încalcarii acestor dispoziții legale o constituie confiscarea sumelor a căror proveniența nu poate fi justificata.
Mai arată că, la momentul stabilirii sancțiunii, organul de control a avut in vedere toate cauzele si împrejurările care au determinat modul de individualizare a pedepsei si de aplicare a sancțiunii, motiv pentru care a stabilit amenda de 10.000 lei și că actele normative în baza cărora a fost sancționată reclamanta nu fac referire la gravitatea faptei săvârșite ci doar la fapta săvârșita si sancțiunile care se aplica in cazul încălcărilor prevederilor actului normativ respectiv.
Totodată, indică faptul ca amenda prevăzuta de legiuitor nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte si sancționarea contravenientului.
Menționează ca agentul constatator, la efectuarea controlului a aplicat, in mod corect, prevederile legale ale OG nr. 28/1999, motivele invocate de reclamanta nefiind relevante si nici susținute de acte doveditoare.
În ceea ce privește măsura complementara prin care s-a dispus suspendarea pe o perioada de 3 luni a activității societății reclamante, intimata învederează prevederile art. 14 alin. 2 din OG nr. 28/1999, potrivit cărora „Nerespectarea de catre operatorii economici a prevederilor art. 10 Ut. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor înscrise pe rola-iurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnica pana in momentul ștergerii memoriei operative, atrape si suspendarea activității unității pe o perioada de 3 luni" și arată că sancțiunea complementara a suspendării activității unității, urmărește de asemenea protejarea ordinii de drept si a interesului social, in acest sens pronunțându-se si Curtea Constituționala prin Decizia nr 308/2013 publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr461 din 25.07.2013.
Susține că în Decizia nr.1096/2009, Curtea Constituționala a reținut ca suspendarea pe o perioada de 3 luni a activității unității care nu respecta obligațiile prevăzute in textul de lege criticat, nu este o măsura de natura a restrânge libertatea comerțului sau de a afecta obligațiile statului de a asigura protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale in activitatea economica, financiara si valutara sau crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsura prin care statul da expresie tuturor acestor obligații constituționale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.
Intimata a depus la dosar: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013 emis de agent constatator D.R.A.F. Tg.J., bonuri fiscale, nota explicativă, contract individual de muncă.
În cauză, la termenele din 18.03.2014 și 15.04.2014 au fost audiați martorii L. S. și M. Sinica R., ale căror declarații se află consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.1218/17.04.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, s-a respins plângerea privind pe petenta . și pe intimata AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.12.2013 emis de agent constatator din cadrul D.R.A.F. Tg.J., petenta a fost sancționată cu amenzi contravenționale în cuantum de 8000 lei și 2000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.10 alin.1 lit.b și respectiv c din O.U.G. nr.28/1999.
S-a reținut, în sarcina petentei că în urma controlului operativ și inopinat, cu obiectiv: verificarea modului de utilizare a aparatului de marcat electronic fiscal din dotarea magazinului de vânzare cu amănuntul aparținând firmei situate în Slatina .” s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate mărfurile livrate prin magazin respectiv la gestiunea „mezeluri” logotip AMEF – OT_ s-a constatat o diferență în plus de 518 lei calculată ca diferență între monetarul întocmit la momentul controlului și și raportul general emis la același moment; în magazia din spatele magazinului s-a găsit suma de 300 lei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, fapta fiind săvârșită și constatată în 20.12.2013 și menționându-se că pentru suma totală de 818 lei nu au fost emise bonuri fiscale, nu s-au întocmit facturi sau chitanțe și nu s-au înscris în registrele speciale ale aparatelor de marcat care au fost prezentate organelor de control.
De asemenea, s-a reținut, că în timpul controlului s-a constatat că, prin intermediul celor două aparate de marcat, în perioada 01.12._13, au fost emise bonuri fiscale care nu conțin toate elementele minime obligatorii prevăzute de art. 4 alin (1) din OUG 28/1999 R, respectiv pe toate bunurile emise s-a înscris invariabil cantitatea „1” în locul cantității de marfă efectiv vândută, rezultată în urma cântăririi și nu s-a înscris în nici un caz prețul unitar ci doar valoarea totală a mărfii, iar în unele cazuri, s-au înscris date eronate, la denumirea bunurilor neexistând coduri pentru astfel de produse: ex.BF 114, 111, 131, 134, 135 etc./20.12.2013.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, instanta de fond a verificat legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța a apreciat că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia (art.17 din OG 2/2001).
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, instanta de fond a retinut ca acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdictional, ce face dovada situatiei de fapt pâna la proba contrara.
Sub aspectul temeiniciei, instanta a reținut ca, în conformitate cu dispozitiile art.10 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.28/1999, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative” și că în conformitate cu dispozitiile art.10 alin.1 lit.c din O.U.G. nr.28/1999, constituie contravenție „emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin.(1)”.
Analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, susținerile petentei, declarațiile martorilor L. S. și M. Sinica R., instanța a constatat că prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată de către petent.
Astfel, instanța de fond a constatat că deși martorele L. S. cât și M. Sinica R. au declarat că în ziua controlului casiera a uitat să înregistreze în casa de marcat suma de 500 lei, reprezentând fond de casă, din nota explicativă dată de L. Ș. în fața inspectorilor antifraudă care au efectuat controlul, a rezultat că nici în ziua anterioară controlului nu fusese introdusă în casă suma de 500 lei, reprezentând fond de casă, invocându-se aceeași cauză: omisiunea involuntară a vânzătoarei (vânzătoarea a uitat… ).
Astfel instanța a constatat că omisiunea involuntară de a marca suma de bani invocată de petentă reprezenta o practică la una dintre casele de marcat ale societății, apreciind că în realitate această sumă de bani provenea din bunurile comercializate și față de care nu se emiteau bonuri fiscale și în consecință fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.b din O.U.G.nr.28/1999. Totodată, instanța a constatat că și primirea sumei de 318 lei fără a se emite bon fiscal, chiar și în condițiile în care această sumă ar fi reprezentat un avans, întrunește de asemenea elementele constitutive ale aceleiași contravenții.
Totodată, instanța, analizând declarațiile martorilor și bonurile fiscale emise de petentă (filele 47-48), a constatat că acestea nu cuprindeau la data controlului elementele obligatorii prevăzute la art.4 alin.1 din O.U.G.nr.28/1999, neînscriindu-se prețul sau tariful unitar și nici cantitatea, fapta petentei întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.10 alin.1 lit.c din O.U.G.nr.28/1999, bonurile fiind emise în mod corespunzător după data controlului.
Față de cele expuse, instanța de fond a constatat că procesul verbal este în mod legal întocmit și situația de fapt expusă corespunde realității, fiind analizată proporționalitatea dintre amenzile de 8000 lei și 2000 lei, aplicate contravenientei și fapta săvârșită.
Analizând sancțiunea aplicată și proporționalitatea acesteia cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora aceasta este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care procesul verbal de constatare a contravenției ar fi legal și temeinic întocmit.
Totodată instanța a constatat că devin incidente în cauză și dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001 care prevede că sancțiune aplicată trebuie să fie „proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” și art. 21 alin. 3 din același act normativ arătându-se că sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
Analizând în prezenta cauză gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite, instanța de fond a considerat că amenzile în cuantum de 8000 lei și respective 2000 lei sunt corect proporționate față de periculozitatea faptelor săvârșite, fiind aplicate în cuantumul minim.
Instanța a apreciat că prin aplicarea sancțiunilor contravenționale trebuie să se realizeze nu numai sancționarea petentului pentru fapta săvârșită dar și atenționarea acestuia asupra periculozității sociale a faptei comise. O astfel de funcție a aplicării sancțiunilor contravenționale se poate realiza inclusiv prin aplicarea unor amenzi în cuantum ridicat având în vedere că faptele petentului au o periculozitate ridicată afectând colectarea contribuțiilor obligatorii către bugetul de stat cu efecte în funcționarea întregului sistem social.
Instanța, având în vedere considerentele anterior expuse apreciază că sancțiunile au fost corect aplicate de agentul constatator și a respins plângerea petentului ca neîntemeiată.
Impotriva sentinței a declarat apel apelanta petentă ., criticând sentința ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța în mod greșit a apreciat că sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, sancțiunea este temeinică și că a fost aplicată în mod corect.
In realitate apelanta motivează că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică pentru faptul că în mod eronat s-a reținut că suma de 818 lei ar reprezenta contravaloarea unor produse livrate pentru care Nu s-a emis bon fiscal iar prima instanță a apreciat greșit că omisiunea angajatei de a introduce în casa de marcat ar fi o practică și că în realitate această sumă de bani provenea din comercializarea de produse.
Tot eronată este și interpretarea dată de instanță cu privire la suma de 318 lei reprezentând avans primit de la client și care nu reprezintă încasare cu titlul de contravaloare a unor produse livrate.
In acest context sunt relevante prevederile art. 67 alin. 3 din OG nr. 99/2000, reglementare care permite evidențierea sumelor primite cu titlul de avans printr-un contract scris sau printr-un document fiscal, în cazul de față eliberându-se bon de mână semnat și ștampilat.
In continuare, apelanta menționează că niciuna din sumele menționate în procesul verbal de contravenție și pentru care s-a dispus măsura complementară a confiscării, nu reprezintă contravaloarea unor bunuri livrate, situație în care nu sunt incidente prevederile art. 10 lit. g din OUG 28/1999 R.
In subsidiar, apelanta solicită să se constate că sancțiunile aplicate nu a respectat raportul de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții greu de îndeplinit și gradul de pericol social al faptei, prin analizarea atât a împrejurărilor de săvârșire, a modului și mijloacelor de săvârșire, a scopului urmărit, a urmăririi produse cât și a circumstanțelor personale ale contravenientului așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, solicitându-se pe calea apelului modificarea sentinței și aplicarea unei sancțiuni cu avertisment.
Analizând motivele de apel și în ansamblu sentința apelată, instanța de apel constată că motivele invocate sunt nefondate și în consecință va respinge apelul pentru urătoarele considerente:
Sub aspectul primului motiv de apel în sensul că sumele de bani n cuantum total de 818 lei ce au fost identificate de către inspectorii antifraudă ca fiind nemarcate pe aparatele de marcat electronice fiscale, nu reprezintă încasări cu titlul de contravaloare a unor produse livrate ci sumele de bani au fost omise de către vânzătoare a fi introduse în aparatul de marcat, acestea reprezentând de altfel sume primite ca avans de la clienți pentru comenzile încă neonorate și pentru care s-au tăiat chitanțe iar marfa nu fusese vândută, clienții primind numai bonuri de mână semnate și ștampilate.
Acest motive de apel urmează a fi înlăturat motivat de faptul că în urma controlului operative ce a avut ca obiectiv verificarea modului de utilizare a aparatului de marcat electronic fiscal din dotarea magazinului, s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate mărfurile livrate prin magazin, respectiv la gestiunea „mezeluri”, constatându-se o diferență în plus de 518 lei calculată ca diferență între monetarul întocmit la momentul controlului și raportul general emis la același moment; totodată, în magazia din spatele magazinului s-a găsit suma de 300 lei pentru care nu s-a emis bonuri fiscale, fapta fiind săvârșită și constatată în data de 20.12.2013, data încheierii procesului verbal de contravenție, menționându-se că pentru suma totală de 818 lei nu au fost emise bonuri fiscale, nu s-au întocmit facturi sau chitanțe și nu s-au înscris în registrele speciale ale aparatelor de marcat care au fost prezentate organelor de control.
Apărarea formulată de către apelantă că aceste sume de bani erau socotite ca avansuri date de clienți pentru mărfurile care nu fuseseră încă vândute, nu are nicio relevanță atâta timp cât în timpul controlului aceste sume nu au fost evidențiate în casele de marcat.
In mod corect organele de control au reținut așa cum de altfel și instanța de fond că în timpul controlului s-a constatat că prin intermediul celor două aparate de marcat în perioada 1.12.2013 – 20.12.2013 au fost emise bonuri fiscale care nu conțin toate elementele minime obligatorii prev. de art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999/R., respectiv pe toate bonurile emise s-a înscris invariabil cantitatea „1” în locul cantității de marfă efectiv vândută, rezultată în urma cântăririi și nu s-a înscris în nici un caz prețul unitar ci doar valoarea totală a mărfii iar în unele cazuri s-au înscris date eronate la denumirea bunurilor, neexistând coduri pentru astfel de produse.
Instanța de fond a analizat în mod corect legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție conform prevederilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 și sub aspectul legalității a apreciat că în cauză nu există motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente referitoare la condițiile de fond și de formă a acestuia conform art. 17 din OG nr.2/2001.
Și sub aspectul temeiniciei instanța de apel constată că instanța de fond a reținut în mod corect în conformitate cu dispoz. art. 10 alin. 1 lit. d din OUG nr. 28/1999 situația de fapt care constituie contravenție prin aceea că nu s-a „îndeplinit obligația operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prev. la art. 1 alin. 4, neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și neintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative” și că în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. c din aceeași ordonanță constituie contravenție „emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prev. la art. 4 alin. 1”.
Mai mult decât atât, motivele de apel invocate de către apelantă sunt combătute prin probatoriile din dosar, respectiv din depozițiile martorelor L. Ș. și M. Simica R., care au declarat că n ziua controlului casiera a uitat să înregistreze în casa de marcat suma de 500 lei, reprezentând fond de casă.
In mod corect instanța de fond a reținut și a constatat că omisiunea involuntară de marcat suma de bani invocată de petentă reprezenta o practică la una din casele de marcat ale societății, apreciind că în realitate această sumă de bani provenea din bunurile comercializate și față de care nu se emiteau bonuri fiscale, această faptă întrunind elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 10 alin. 1 lit.b din OUG nr. 28/1999.
Și sub aspectul sumei de 318 lei care se pretinde că a fost primită ca avans nu este de natură a o exonera pe apelanta petentă de răspundere și de a nu se emite bon fiscal, împrejurare care de asemenea întrunește elementele constitutive ale aceleași contravenții.
In ceea ce privește motivul de apel în sensul că instanța de fond nu a analizat individualizarea pedepsei sub aspectul gradului de pericol social al faptelor, instanța a dat o corectă interpretare a acestei individualizări a sancțiunilor conform dispoz. art. 34 din OG nr. 2/2001 corob. cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora aceasta este competentă să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care procesul verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic întocmit.
Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că sunt incidente în cauză dispoz. art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 care prevăd că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și această sancțiune se aplică în limitele prevăzute de lege și conform art. 21 alin. 3 din același act normativ să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție.
Instanța de apel apreciază că în cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului avându-se în vedere că amenzile aplicate au fost orientate spre minimul textelor incriminatorii și față de împrejurările și faptele săvârșite sunt proporționale cu gravitatea acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge, în baza dispoz. art. 480 alin. 1 C.p.civ., apelul declarat ca nefondat și a menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta petentă ., cu sediul în Caracal, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.1218/17.04.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 17.12.2014.
Președinte, G. I. | Judecător, I. S. O. | |
Grefier, F. F. M. |
Red.I.S.O.
Tehnored.IM
Jf:F.C.V..
Ex.4/16.01.2015.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 87/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 196/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
