Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 109/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 1859/184/2013
Dosar nr._ apel contencios
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 109/2014
Ședința publică de la 27 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. S.
Judecător Nuți F. O. M.
Grefier T. A. S.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul intimat I. DE J. JUDEȚEAN O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței nr.1484/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. D., domiciliat în B., ..5, ., ., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic S. I.-C. pentru apelantul intimat și intimatul petent B. D. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este nelegal îndeplinită cu intimatul petent B. D. pentru acest termen de judecată, confirmarea de predare a actelor de procedură fiind restituită fără întocmirea procesului verbal de către factorul poștal și prin serviciul registratură s-au depus note scrise formulate de apelantul intimat.
Instanța constată că s-a acoperit lisa de procedură cu intimatul petent B. D. prin prezența acestuia în ședința de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel părților.
Consilier juridic S. I.-C., având cuvântul pentru apelantul intimat I. DE J. JUDEȚEAN O., solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind temeinic și legal.
Intimatul petent B. D., având cuvântul, solicită respingerea apelului întrucât, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, nu a adus injurii acestei instituții.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința nr. 1484/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petentul B.
D., în contradictoriu cu intimatul I. DE J. JUDEȚEAN O. și a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._ emis de intimat la data de 05.07.2013, fiind exonerat petentul de plata amenzii contravenționale de 800 lei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.07.2013, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 800 lei, reținându-se că în ziua de 05.07.2013, aflându-se în B., .. M2, județul O., a proferat expresii jignitoare la adresa instituțiilor Poliției și Jandarmeriei Române, fapta fiind încadrată în drept în dispozițiile art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată. Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului, dar în prezența martorului asistent Coșerin D. care a confirmat acest fapt în fața instanței.
Procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.
În speță, a fost răsturnată prezumția de legalitate a procesului verbal.
Astfel, instanța a constatat din examinarea conținutului procesului verbal, faptul că acesta a fost încheiat cu nesocotirea prevederilor art. 19 din OG. 2/2001, conform cărora, în ipoteza în care procesul verbal se încheie în absența contravenientului, sau dacă acesta nu poate ori refuză să semneze, atunci împrejurarea se impune a fi confirmată de un martor, ale cărui date de identificare trebuie să se regăsească în cuprinsul procesului verbal, care va fi semnat și de acest martor.
În speță, procesul verbal este semnat de un martor, însă, nu rezultă motivul exact pentru care nu a fost semnat de contravenientul însuși, câtă vreme există contradicții în acest sens.
Astfel, deși agentul constatator a operat la rubrica „contravenient ” faptul că acesta ,,nu este de față … nu poate să semneze ”, ceea ce conduce la concluzia că a existat totuși un dialog între agentul constatator și contravenient, în contextul căruia acesta din urmă ar fi putut să-și exprime poziția față de fapta reținută în sarcina sa, din declarația martorului asistent Coșerin D. D. și inclusiv din procesul –verbal rezultă că la întocmirea procesului verbal de contravenție,petentul nu a fost prezent.
Caracterul lacunar al modului de întocmire a procesului verbal reprezintă un element de nelegalitate ce nu poate fi complinit prin mijloace de probă extrinseci, întrucât mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal reprezintă cerințe de formă ad validitatem, a căror îndeplinire trebuie să decurgă din însuși cuprinsul procesului verbal, iar nu din elemente exterioare.
În aceste condiții, instanța a apreciat că procesul verbal nu a fost încheiat în condiții de legalitate, nerezultând cauzele exacte (respectiv lipsa petentului la momentul întocmirii procesului – verbal sau neputința acestuia de a semna actul respectiv) care au condus la nesemnarea procesului verbal de către petent, cauzându-i acestuia o vătămare - respectiv dreptul la apărare - care nu poate să fie înlăturată altfel decât prin anularea actului de sancționare viciat, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.175 alin.1 Cod procedură civilă potrivit căruia ,,actul de procedură este lovit de nulitate, dacă prin nerespectarea cerinței legale, s-a adus părții o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia ".
Pentru a beneficia de prezumția de adevăr, cu care este creditat în virtutea prevederilor OG. nr. 2/2001, procesul verbal trebuie întocmit cu respectarea tuturor exigențelor legale și care au menirea de constitui tot atâtea garanții pentru respectarea drepturilor celor sancționați contravențional, numai astfel putând-se pretinde acestora din urmă să producă dovada contrară situației de fapt reținute în cadrul procesului verbal.
S-a constatat, de asemenea, că la rubrica dedicată menționării motivului pentru care procesul verbal a fost întocmit în prezența martorului, s-a reținut ,,fiind cunoscut ca o persoană violentă, persoanele de față au refuzat calitatea de martor’’, ceea ce denotă faptul că petentul ar fi fost prezent la întocmirea procesului verbal, fapt însă contrazis de martorul asistent Coșerin D. care a declarat sub prestare de jurământ religios.
Pe de altă parte, din procesul –verbal de sancționare nu rezultă dacă pretinsa faptă ar fi provocat indignarea a cel puțin două sau trei persoane și totodată numele acestor persoane trebuiau menționate în chiar cuprinsul actului constatator pentru ca instanța în baza rolului activ să procedeze la audierea nemijlocită a acestora.
Or, sub acest aspect procesul verbal nu poate să fie dovedit cu probe extrinseci, în speță cu declarația numiților B. I. și B. F., numele acestora nefiind menționat în chiar cuprinsul procesului – verbal de contravenție.
Or, este de neadmis, ca intimatul să vină ulterior în combaterea prezumției de nevinovăție a petentului cu declarațiile unor persoane care nu au fost menționate în procesul verbal și mai mult cu care s-a dovedit că anterior petentul ar fi avut unele discuții legate de prestarea unor servicii față de acestea, fiind astfel subiectivi.
Instanța a apreciat că nu se poate considera ca fiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
Chiar dacă cele consemnate în procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de adevăr, această prezumție operează până la limita la care contravenientul este pus în imposibilitatea obiectivă de a se putea apăra efectiv, situație în care se află și petentul, acesta neputând propune nicio probă, cu atât mai puțin să-și permită să propună eventuali martori („mincinoși”) pentru că ar risca să fie cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a făcut trimitere la jurisprudența CEDO din cauza Salabiaku c. Franței, subliniind că: “(…)CEDO reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției, în acest sens prin hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, în acest sens prezumția de veridicitate operând până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal de contravenție.“, or din interogatoriul administrat în fața instanței, petentul a arătat că se afla în imposibilitatea obiectivă de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de vreme ce se afla singur la locul faptei, în momentul în care a fost sancționat de către agentul constatator, astfel că nu poate propune nicio probă în apărare.
Trebuie acceptat totuși că este posibil ca o persoană care a sesizat instanța cu o plângere contravențională să fie nevinovată, și este impardonabil ca, în lipsa unor probe, un judecător să (re)confirme “vinovăția” unei persoane reținută într-un act
administrativ, câtă vreme, după formularea plângerii contravenționale (și nu numai), judecătorul este singurul în măsură să stabilească printr-o hotărâre judecătorească – definitivă, și numai după ce în prealabil au fost administrate probe indubitabile, că o persoană se face vinovată de săvârșirea unei fapte de natură contravențională.
Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta nu a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile, în sensul celor arătate anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I. de J. Județean O., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 5.07.2013 privind pe contravenientul B. D. ca fiind temeinic și legal întocmit.
Apelantul consideră că nu există motive pentru răsturnarea prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție contestat, având în vedere că au fost completate corect rubricile din conținutul actului sancționator.
Astfel, la rubrica,,alte mențiuni’’ scrie că, contravenientul B. D. este cunoscut ca fiind o persoană violentă și persoanele de față au refuzat calitatea de martori.
Acestuia i s-a adus la cunoștință că va fi sancționat contravențional.
Scrie, de asemenea, și faptul că acesta refuză să discute cu patrula de ordine publică pe motiv că sunt comuniști.
În acest context, agentul constatator a aplicat prevederile art.13 din OG 2/2001 și a întocmit procesul verbal de contravenție la o oră ulterioară săvârșirii faptei contravenționale. Agentul constatator chiar a specificat faptul că acesta nu este de față.
În ceea ce privește obiecțiile contravenientului, acestea au fost arătate în cadrul plângerii contravenționale.
În drept, au fost invocate prevederile art.466 al.1, art. 468 al.1 și 2, art. 470 și art. 471 al.1 cod procedură civilă.
Apelantul a depus la dosar note scrise, arătând că intimatul petent a fost sancționat contravențional în repetate rânduri pentru fapte contravenționale prevăzute în OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În acest sens, a atașat adresa IPJ O. nr._ din 17.03.2014, din care rezultă că intimatul petent figurează în evidența Poliției oraș B. ca fiind sancționat contravențional prin două procese verbale de constatare a contravenției, fiindu-i aplicată sancțiunea avertisment.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele invocate, cu actele dosarului și dispozițiile art. 466 și următoarele cod procedură civilă, se constată că apelul este nefondat.
Se reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.07.2013, întocmit la ora 16,20, intimatului petent B. D. i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 800 lei, întrucât în ziua de 05.07.2013, ora 15,30, aflându-se în B., .. M2, județul O., a proferat expresii jignitoare la adresa instituțiilor Poliției și Jandarmeriei Române, fapt care a provocat indignarea trecătorilor din zonă, fapta fiind încadrată în drept în dispozițiile art.3 pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată. Procesul verbal a fost întocmit
în lipsa petentului, dar în prezența martorului asistent Coșerin D. care a confirmat în fața instanței, faptul că petentul nu era prezent la întocmirea procesului verbal și nu cunoaște detalii cu privire la săvârșirea faptei de către petent.
În același proces verbal, s-a făcut mențiunea că nu a fost de față niciun martor, deoarece, fiind cunoscut ca o persoană violentă, persoanele de față au refuzat calitatea de martor, iar la rubrica ,,alte mențiuni’’, organul constatator scrie că i-a adus la cunoștință că va fi sancționat, dar refuză să discute cu jandarmii pe motiv că sunt corupți.
Criticile apelantului în ceea ce privește răsturnarea prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție, sunt neîntemeiate, constatând că judecătorul fondului a verificat în mod corect, în temeiul art.34 al.1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, reținând caracterul lacunar al modului de întocmire a procesului verbal de contravenție, ceea ce reprezintă un element de nelegalitate ce nu poate fi complinit prin mijloace de probe extrinseci, întrucât mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal reprezintă cerințe de formă ad validitatem, a căror îndeplinire trebuie să decurgă din însuși cuprinsul procesului verbal, iar nu din elemente exterioare.
Astfel, analiza acestor cerințe a condus la concluzia că nu au fost indicate cauzele exacte, respectiv lipsa petentului la momentul întocmirii procesului verbal sau neputința acestuia de a semna actul sancționator, care au determinat nesemnarea procesului verbal de către intimatul petent.
Totodată, mențiunea agentului constatator ,,fiind cunoscut ca o persoană violentă, persoanele de față au refuzat calitatea de martor’’, denotă faptul că petentul ar fi fost prezent la întocmirea procesului verbal, fapt însă contrazis de martorul asistent Coșerin D..
Mai mult, pentru susținerea procesului verbal de sancționare, intimatul a depus la dosar declarația numitei B. F. care nu a fost menționată în procesul verbal, persoană cu care s-a dovedit că anterior petentul ar fi avut unele discuții legate de prestarea unor servicii față de aceasta.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că, deși cele consemnate în procesul verbal de bucură de o prezumție relativă de adevăr, această prezumție operează până la limita la care contravenientul este pus în imposibilitatea obiectivă de a se putea apăra efectiv, situație în care se află petentul care a arătat la interogatoriu că se afla singur la locul faptei în momentul în care a fost sancționat de către agentul constatator.
Sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează ca în baza art. 480 al.1 cod procedură civilă, apelul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat I. DE J. JUDEȚEAN O., cu sediul în Slatina, ., județul O.,
împotriva sentinței nr.1484/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent B. D., domiciliat în B., ..5, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Martie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, T. S. | Judecător, Nuți F. O. M. | |
Grefier, T. A. S. |
Red;N.Fl.O.M/SM
JF.L.D.P.
Ex.4/ 30 aprilie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 125/2014. Tribunalul OLT | Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Sentința nr.... → |
|---|
