Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 562/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1247/207/2014
Dosar nr._ Apel contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 562/2014
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător I. S. O.
Grefier F. F. M.
Pe rol pronunțarea apelului C. administrativ și fiscal formulat de apelanta petentă S.C. L. DI.., cu sediul ales la Reff & Asociații SCA din București, Șoseaua N. T., nr.4-8, Clădirea America House, Aripa Est, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.1548/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A.N.S.V.S.A. - DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O., cu sediul în Slatina, ..173, județul O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, amână pronunțarea în cauză la data de 17.12.2014, având nevoie de timp pentru a observa actele și lucrările dosarului, când a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată la data de 04.04.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._, petenta S.C. L. D.., în temeiul art.31 din OG nr.2/2001, în contradictoriu cu intimata A.N.S.V.S.A. - DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O., prin reprezentantul legal, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.03.2014 întocmit de DSV O., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal, anularea procesului-verbal ca netemeinic și nelegal și înlăturarea sancțiunii contravenționale, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că este unul dintre cei mai importanți retaileri ce operează pe piața din România magazine de tip supermarket, desfășurându-și activitatea în peste 150 de puncte de lucru din toată țara și la data de 13.03.2014, la punctul de lucru din Caracal, ., nr. 72, a avut loc un control efectuat de consilierul din cadrul DSV O., cu privire la respectarea normelor sanitar veterinare a anumitor produse.
S-a mai arătat de către petentă că, în concret, s-au verificat etichetele produselor din carne în stare congelată și refrigerată, avizele de însoțire a mărfii la achiziția respectivelor produse de la diverși producători și documentele privind stocurile urmând ca în urma verificărilor, consilierul să selecteze anumite produse, în raport cu care au informat șeful unității că nu se respectă normele sanitar veterinare.
Mai precis petenta a menționat că i-a fost imputat societății nerespectarea normelor privind trasabilitatea produselor de origine animală, considerând că nu pot fi corelate și verificate informațiile privind denumirea producătorului aflate pe etichetele produselor cu documentele de proveniență a acestora și ca urmare, a fost încheiat procesul verbal nr._ prin care s-au reținut în sarcina societății L. fapta contravențională ce constă în nerespectarea normelor privind trasabilitatea alimentelor cu privire la mai multe produse din carne în stare congelată și refrigerată — pui grill, piese tranșate de pui, organe de pui, specialități (piese tranșate de vită și porc), carne tocată de vită, mici vită-porc, cârnați groși de porc, diverse sortimente de pește (păstrăv eviscerat, file de somon preambalat, file de cod, file de pangasius).
Pentru fapta constatată și reținută în sarcina sa, Societatea L. a fost sancționată de comisarii DSV O. cu amendă contravențională în cuantum 6.000 lei pentru nerespectarea art. 6 lit. a, pct. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.
A menționat petenta că, din punctul de vedere al acesteia, societatea a fost sancționată în mod nelegal și netemeinic întrucât, prin procesul verbal nr._ comisarii DSV O. au reținut o faptă care nu corespunde realității, societatea L. respectând normele privind trasabilitatea produselor, fapt ce rezultă din analiza documentelor și etichetelor care atestă proveniența produselor.
Ca atare, petenta a înțeles să investească instanța de judecată cu prezenta plângere contravențională și să solicite în principal, anularea procesului-verbal_ ca netemeinic și nelegal, deoarece comisarii DSV O. au apreciat în mod greșit că informațiile privind producătorul produselor verificate, nu ar putea fi corelate în scopul asigurării demonstrării trasabilității produselor alimentare, iar în subsidiar, în ipoteza în care instanța nu va dispune în sensul anulării procesului-verbal_, înțelege să solicite reindividualizarea pedepsei prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât au fost respectate normele de comercializare a produselor și prin fapta reținută în condițiile arătate nu am creat o stare de pericol social concret și nici un prejudiciu consumatorilor.
În motivarea capătului de cerere privind anularea procesului-verbal, petenta a arătat că situația de fapt nu corespunde realității și documentele atestă proveniența produselor.
Prin Procesul-verbal_, comisarii DSV O. au reținut încălcarea art. 6 lit. a, pct. 10 din H.G. 984/2005 prin nerespectarea normelor privind trasabilitatea produselor, prevăzute de Regulamentul CE nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare („Regulamentul 178/2002").
Petenta a mai arătat că în realitate, raportat la obligațiile instituite de lege privind trasabilitatea produselor alimentare, societatea L. nu a încălcat normele menționate de comisarii DSV O., fiind arătată proveniența tuturor produselor verificate prin documentație și etichetare corespunzătoare.
Conform art. 6, lit. a), pct. 10 din H.G. 984/2005 pentru a cărei încălcare a fost sancționată, ,,următoarele fapte constituie contravenții la dispozițiile tehnice și la măsurile privind efectuarea acțiunilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor obligatorii și se sancționează după cum urmează:
a) cu amenda de la 1.200 lei la 2.400 lei,. în cazul faptelor săvârșite de persoanele fizice, precum și în cazurile prevăzute la pct. 3-8, respectiv cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice:
10. încălcarea normelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind demonstrarea trasabilității produselor la producerea, prelucrarea, distribuția, punerea pe piață sau comercializarea alimentelor sau a hranei pentru animale."
Normele sanitar veterinare prezumtiv încălcate sunt cele ale Regulamentului nr. 178/2002 care stabilesc cerințele generale în privința trasabilității produselor alimentare.
Potrivit art. 3 pct. 15 din Regulamentul 178/2002 ,, trasabilitatea înseamnă capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrană pentru animale".
În continuare, potrivit art. 18 din Regulamentul 178/2002 - alin. (2) ,, operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale trebuie să poată identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar, o hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau orice substanță destinată sau prevăzută să fie încorporată într-un produs alimentar sau hrană pentru animale. În acest scop, acești operatori dispun de sisteme și proceduri care permit ca aceste informații să fie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere".
A.. (4) „Produsele alimentare sau hrana pentru animale care sunt introduse pe piață sau este de așteptat să fie introduse pe piață în Comunitate sunt etichetate sau identificate în mod corespunzător pentru facilitarea transabilității lor, prin documentație sau informații adecvate, în conformitate cu cerințele relevante ale dispozițiilor mai speciale".
Astfel, din analiza textelor de lege de mai sus, rezultă că cerința pe care L. trebuia să o respecte, și pe care de altfel, a respectat-o, este aceea de a putea identifica persoana de la care au fost aprovizionați cu respectivele produse din carne și de a facilita urmărirea acestora prin documentație și informații adecvate.
Aspectul pe care comisarii DSV O. l-au considerat neconform și care în opinia acestora a imprimat caracterul contravențional al faptei a fost acela că potrivit etichetelor produselor din carne, acestea proveneau de la producătorii de mai jos, însă aceste informații nu atestau proveniența produselor.
Petenta a învederat că produsele proveneau de la următorii producători, fiind etichetate corespunzător, așa cum de altfel, au reținut și comisarii DSV O..
,,pui grill, piese tranșate de pui, organe de pui" – S.C. Agricola Internațional Bacău S.A. (Anexa I).
,,specialități (piese tranșate de vită și porc), carne tocată de porc, carne tocată de vită, mici vită, porc, cârnați groși de porc" - S.C. Doly .. (Anexa 2).
,,diverse sortimente de pește (păstrăv eviscerat, file de somon preambalat, file de cod, file de pangasius" - S.C. Ocean Fish S.R.L. (Anexa 3).
Faptul că produsele respective proveneau de la respectivii producători rezulta atât din etichetele produselor, cât și din avizele de însoțire a mărfii și a documentelor privind stocurile societății, pe care înțelege a le depune în probatoriu.
Astfel, așa cum rezultă din Anexa I, produsele pui grill, piese tranșate de pui, organe de pui, provin de la producătorul S.C. Agricola Internațional Bacău S.A., fiind livrate de la acesta către L., la data de 12.03.2014. Același producător apare și în documentele de intrări generate de programele de evidență ale Societății.
Conform Anexei 2, produsele specialități (piese tranșate de vită și porc), carne tocată de porc, carne tocată de vită, mici vită, porc, cârnați groși de porc, provin de la producătorul S.C. Doly .. cu sediul în B., fiind livrate de la acesta către L. la data de 12.03.2014. Același producător apare și în documentele de intrări generale de programele de evidență ale societății.
Conform Anexei 3 diversele sortimente de pește (păstrăv eviscerat, file de somon preambalat, file de cod, file pangasius) provin de la producătorul S.C. Ocean Fish S.RL., cu sediul în Ilfov fiind livrate de la acesta către L. la data de 06.03.2014, 09.03.2014, respectiv 12.03.2014. Același producător apare și în documentele de intrări generate de programele de evidență ale societății.
După cum rezultă din mențiunile comisarilor DSV O., S.C. Agricola Internațional Bacău S.A., S.C. Doly .. și S.C. Ocean Fish S.R.L., sunt producătorii menționați și pe etichetele produselor verificate.
Prin urmare, cât timp numele producătorilor rezultă din etichetele produselor, din avizele de însoțire a mărfii și din documentele privind intrările și stocurile din depozit, rezultă fără nici un dubiu că respectivele produse pot fi identificate ca fiind achiziționate de la respectivii producători și urmărite mai departe, asigurându-se astfel trasabililatea acestora.
Din acest motiv, petenta consideră că etichetele produselor, documentația pe care a depus-o și în probatoriu și toate informațiile care rezultă din documente privind intrările, reprezintă documentație suficientă pentru a se asigura identificarea și urmărirea produselor.
Având în vedere cele învederate, petenta consideră că agenții constatatori au reținut o situație de fapt care nu corespunde realității, întrucât proveniența produselor din carne poate fi demonstrată prin etichete și documentație de proveniență, solicitând de asemenea a se observa că în mod greșit comisarii DSV O. au considerat că nu s-a făcut dovada provenienței produselor, întrucât documentația prezentată, este suficientă pentru asigurarea identificării și urmăririi produselor conform Regulamentului 178/2002 și pentru aceste motive, solicită instanței să constate că societatea petentă a fost sancționată în mod netemeinic și nelegal și să dispună anularea procesului verbal nr._.
În motivareacapătuluidecerereprivind reindividualizarea pedepsei prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, s-a arătat că sancțiunea amenzii este vădit disproporționată față de gradul de pericol social concret al faptei.
În ipoteza în care pentru orice motiv, instanța nu va considera documentația depusă ca fiind de natură să asigure trasabililatea produselor și nu va dispune anularea procesului verbal nr._, petenta a înțeles să solicite reindividualizarea pedepsei prin înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment întrucât este vădit disproporționată față de pericolul social concret al faptei săvârșite, invocând în susținerea solicitării prevederile art. 5 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora ,,sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” .
De asemenea, potrivit art. 7 din O.G. 2 /2001, ,,( 2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune”.
Petenta a arătat că din punctul de vedere al acesteia, cât timp proveniența produselor rezultă foarte clar din mențiunile inscripționate pe etichete, față de consumatori, s-a realizat o corectă și completă informare, proveniența produselor le era accesibilă, astfel, nefiindu-le cauzat nici un prejudiciu, iar pe de altă parte, față de autorități, societatea poate face dovada provenienței produselor, astfel încât acestea să poată fi identificate și urmărite de la etapa de producție până la oferirea spre comercializare către consumatorul final. Acest aspect reiese fără nici un dubiu din documentele depuse în probatoriu, pentru fiecare produs, ca Anexele 1, 2 și 3.
Astfel, în realitate, nu s-a creat niciun prejudiciu concret nici pentru consumatori și nici pentru autoritate și de asemenea, nu s-a creat o stare de pericol social concret, cât timp societatea, la orice moment, poate face dovada provenienței produselor la cererea autorităților.
Societatea petentă a menționat că, neexistând prejudiciu efectiv pentru consumatori, apreciază că sancțiunea amenzii este disproporționată față de gradul concret de pericol social al faptei și, pe cale de consecința, se impune o individualizare corectă a sancțiunii prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
A precizat petenta că în lumina tuturor celor de mai sus, reiterează solicitările adresate instanței de judecată, în principal, de a se constata caracterul netemeinic și nelegal al procesului-verbal_ și de a dispune, în consecință, anularea procesului –verbal_ și înlăturarea sancțiunii contravenționale, iar în subsidiar, de a reindividualiza pedeapsa aplicată, prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, sens în care a arătat că a înțeles să depună: Anexa 1 – aviz de însoțire a mărfii și documente interne privind produsele pui grill, piese tranșate de pui, organe de pui; Anexa 2 - aviz de însoțire a mărfii și documente interne privind produsele specialități (piese tranșate de vită și porc), carne tocată de porc, carne tocată de vită, mici vită, porc, cârnați groși de porc; Anexa 3 - aviz de însoțire a mărfii și documente interne privind produsele de pește ( filele 5-40 dosar).
Petenta a solicitat judecarea și în lipsă potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 din noul Cod de procedură civilă, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată potrivit art. 453 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă.
Alăturat plângerii contravenționale, petenta a mai depus copia procesului verbal contestat, copie de pe nota de control nr. 105/13.03.2014 și împuternicirea avocațială ._ din 31.03.2014.
La data de 14.04.2014, intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor O., prin reprezentantul legal, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
Prin întâmpinare, intimata prin reprezentantul legal, a arătat în fapt că prin procesul-verbal . nr._/13.03.2014 a fost aplicată amendă în cuantum de 6000 lei, reținându-se faptul că, la data controlului, petenta nu a pus la dispoziția echipei de control documentele de proveniență, procedura sau sistem de trasabilitate pentru produsele de origine animală expuse la comercializare și care să permită corelarea cu eticheta acestora, conform Reg. (CE) 178/2002, fapta constituind contravenție potrivit art. 6 lit. a pct. 10 din HG nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.
Intimata prin reprezentantul legal a mai arătat că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării in drept, și, având în vedere faptul că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, doctrina si jurisprudența, fiind unanime în a asocia prezumția de legalitate a actului administrativ cu prezumția de autenticitate si veridicitate a acestuia, au afirmat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție este o prezumție prevăzută de lege în sensul pe care instanța europeană îl dă acesteia.
Agentul constatator a perceput în mod direct împrejurările de fapt în care s-au produs faptele și constatarea acestora, astfel că, procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de forța probantă a unui proces-verbal de constatare asemănător procesului-verbal de constatare a infracțiunii în flagrant în procedura penală sau a procesului-verbal de cercetare la fața locului, având în vedere aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale. În acest caz, simpla negare a petentului in sensul că aspectele reținute nu corespund realității nu este suficientă, atâta timp cat din probele prezentate nu se infirmă situația de fapt reținută.
Situația de fapt a fost corect reținută în procesul-verbal contestat, fiind probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și în nota de control nr. 105/13.03.2014 au fost consemnate rezultatele controlului, respectiv faptul că, la data controlului, petenta nu a putut demonstra trasabilitatea produselor de origine animală expuse la comercializare și care să permită corelarea cu eticheta acestora, conform Reg. (CE) 178/2002.
S-a precizat că potrivit art. 6 lit. a pct. 10 din HG nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, constituie contravenție încălcarea normelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind demonstrarea trasabilității produselor la producerea, prelucrarea, distribuția, punerea pe piață sau comercializarea alimentelor sau a hranei pentru animale.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, trasabilitatea produselor alimentare și a oricărei alte substanțe destinată sau prevăzută a fi încorporată într-un produs alimentar se stabilește pentru toate etapele producției, prelucrării și distribuției. Operatorul economic trebuie să cunoască în orice moment cantitățile, originea și categoria materiilor prime intrate în unitate. În vederea monitorizării tuturor rezultatelor controalelor materiilor prime sunt necesare registre, dosare, cititoare de bare. Toate datele referitoare la materiile prime care se înregistrează trebuie să asigure trasabilitatea. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar sau orice substanță destinată sau prevăzută să fie încorporată într-un produs alimentar, iar aceste informații trebuie să fie puse la dispoziția autorităților competente la efectuarea controalelor. Pe lângă aspectele menționate anterior, controlul are în vedere: destinația finală, capacitatea de arie și de distribuție, categoria produsului, etapele procesului de producție, astfel încât să se poată asigura ca un produs nesigur pentru sănătatea consumatorului nu poate fi pus pe piață. Trasabilitatea este definită în Secțiunea 2 (art. 9 pct. 15) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, ca fiind capacitatea de a depista și urmări a unor produse alimentare, hrana pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrana pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de producție, prelucrare, si distribuție. Etapele de producție, prelucrare și distribuție înseamnă orice etapă, inclusiv importul, începând cu și incluzând producția primară a unui produs alimentar și terminând cu și incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furnizarea sa către consumatorul final și, atunci când este cazul, importul, producția, fabricarea, depozitarea, transportul, distribuția, vânzarea și furnizarea hranei pentru animale, definiție prevăzută în Secțiunea 2 (art. 9 pct. 16) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare.
A susținut intimata prin reprezentantul legal că petenta avea obligația întocmirii tuturor evidențelor privind demonstrarea trasabilității produselor în etapa de procesare, de prelucrare, de distribuție, de punere în piața sau de comercializare a alimentelor, să întocmească caiet de recepție, registru recepții materii prime și materiale de consum și registre de producție, însă la control nu a putut prezenta nici unul dintre aceste documente, nu a pus la dispoziția organelor de control înscrisuri cu care să facă dovada trasabilității, acte pe care era obligată să le întocmească în baza Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
Astfel, nu se pot reține criticile petentei sub aspectul nelegalității și netemeiniciei procesului procesului-verbal . nr._/13.03.2014.
În raport cu dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, amenda aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social, ținând seama de împrejurările, de modul și de mijloacele de săvârșire, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei, iar procesul-verbal . nr._/13.03.2014 a fost întocmit cu respectarea art.16 alin.1 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrunind cerințele de legalitate prevăzute imperativ de textele legale anterior amintite.
A menționat intimata prin reprezentantul legal că în cauză nu este incident nici un motiv de nulitate absolută, procesul-verbal fiind întocmit cu respectarea art.16 alin.1 și art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, întrunind cerințele de legalitate prevăzute imperativ de textele legale anterior amintite, iar sancțiunea contravențională a fost aplicată și individualizată în mod corect, fiind cea prevăzută de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social, ținând seama de împrejurările, de modul și de mijloacele de săvârșire, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
Principalul obiectiv al normelor generale și speciale de igienă este asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorului din punct de vedere al siguranței alimentare, a măsurilor, condițiilor necesare pentru a combate riscurile și de a asigura adecvarea pentru consumul uman a unui produs alimentar, iar apărarea sănătății oamenilor și prevenirea transmiterii de boli, siguranța alimentelor de origine animală și nonanimală destinate consumului uman constituie o problemă de stat și o îndatorire pentru toți locuitorii țării
Intimata prin reprezentantul legal a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse alăturat întâmpinării, și anume copie de pe nota de control nr. 105/13.03.2014 ( filele 47-52 dosar), precum și judecata în lipsă în baza art. 223 alin. 3 C.pr.civ..
Petenta a depus la data de 29.04.2014 răspuns la întâmpinare, potrivit art. 201 alin. 2 C.pr.civ., prin care a solicitat, respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimata Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor O. (în continuare „DSV O.") și admiterea plângerii așa cum a fost formulată, pentru motivele de fapt și de drept dezvoltate.
Referitor la netemeinicia susținerilor cu privire la prezumția de veridicitate a procesului –verbal, petenta a menționat că prin plângerea introductivă a arătat că situația de fapt nu corespunde realității, iar documentele prezentate de societatea L. atestă proveniența produselor verificate, asigurându-se astfel urmărirea și identificarea acestora.
În întâmpinarea depusă, intimata DSV O. își întemeiază apărările pe ,,prezumția de veridicitate și autenticitate" a procesului-verbal susținând că „Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept", iar situația de fapt a fost corect reținută cât timp agentul constatator a perceput în mod direct împrejurările de fapt în care s-au produs faptele, asimilându-l procesului verbal de constatare a infracțiunii în flagrant.
Petenta a precizat, în primul rând, că sub nici o formă procesul verbal încheiat de inspectorii DSV O. nu ar putea face o dovadă deplină a situației de fapt și a încadrării în drept așa cum susține intimata, cât timp natura prezumției de care s-ar putea bucura actul constatator ar fi aceea a unei prezumții relative, care ar face dovada până la proba contrară.
Astfel, constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator pot face dovada veridicității numai cât timp nu sunt răsturnate prin proba contrară, însă în speță, L. a contestat situația de fapt reținută și a arătat prin înscrisurile depuse la dosar că în realitate, documentele privitoare la produsele verificate, asigură identificarea provenienței și urmărirea acestora.
În plus, în sprijinul susținerilor sale, intimata a precizat că prezumția de legalitate și temeinicie este o prezumție prevăzută de lege, în sensul în care instanța europeană îl dă acestuia.
Petenta învederează în legătură cu această susținere, că în realitate, chiar intimata este cea care ignoră considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului („Curtea") asupra prezumțiilor în materie contravențională, și cu precădere asupra prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dar și a prezumției de nevinovăție ce funcționează în favoarea prezumtivului contravenient.
Prin intermediul cauzei A. contra României (pct. 60), Curtea a statuat că prezumțiile se regăsesc în orice sistem de drept, iar în principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului („Convenția") nu derogă de la acestea, însă impune statelor să le aibă în vedere în limite rezonabile ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Astfel, nu numai că prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal nu are caracter absolut, ci funcționarea acesteia este limitată de existența îndoielii rezonabile că petenta a săvârșit fapta contravențională imputată.
Mai mult decât atât, în Decizia nr. 70 din 21 februarie 2013 (în M. Of. nr. 204 din 10 aprilie 2013), Curtea Constituțională a României a subliniat, din nou, faptul că, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură și, în acest caz, instanța de judecată a administrat probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.
În speță, prezumția de veridicitate nu mai poate funcționa cât timp L. contestă vehement aprecierile eronate cu privire la situația de fapt și în plus, face dovada contrară prin înscrisuri, așa cum sunt reiterate în cele ce urmează.
Petenta a precizat, referitor la dovada contrară celor consemnate în procesul - verbal_, că prin plângerea introductivă a arătat că raportat la obligațiile instituite de lege privind trasabilitatea produselor alimentare, societatea L. nu a încălcat normele menționate de comisarii DSV O., fiind arătată proveniența tuturor produselor verificate prin documentație și etichetare corespunzătoare.
Față de cele arătate de petentă, intimata înțelege să se apere invocând în susținerea prezumției de veridicitate a procesului verbal textele legale care definesc trasabilitatea produselor și afirmă că societatea nu și-a îndeplinit obligația de a demonstra că produsele comercializate pot fi identificate și urmărite.
A susținut petenta că, deși intimata insistă pe definiția trasabilității și pe obligațiile care revin Societății în acest sens, apreciază într-un mod cu totul greșit asupra documentelor ce trebuiau prezentate de societatea L. conform legii și în consecință, a consemnat în procesul-verbal nr._ o concluzie care nu corespunde realității.
Potrivit art. 3 pct. 15 din Regulamentul 178/2002 trasabilitatea înseamnă capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare, iar potrivit art. 18 alin. (2) din același act normativ, obligația operatorilor din sectorul alimentar este aceea de a putea identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar.
Astfel, rezultă că cerința pe care L. trebuia să o respecte, și pe care de altfel, a respectat-o, este aceea de a putea identifica persoana de la care au fost aprovizionați cu respectivele produse din carne și de a facilita urmărirea acestora prin documentație și informații adecvate, în acest context învederând petenta că rezultă foarte clar de unde proveneau produsele din avizele de însoțire a mărfii și a documentelor privind stocurile societății, pe care le-a depus în probatoriu.
Astfel, așa cum rezultă din Anexa 1, produsele pui grill, piese tranșate de pui, organe de pui, provin de la producătorul S.C. Agricola Internațional Bacău S.A., fiind livrate de la acesta către L., la data de 11.03.2014. Același producător apare și în documentele de intrări generate de programele de evidență ale Societății.
Conform Anexei 2, produsele specialități (piese tranșate de vită și porc), carne tocată de porc, carne tocată de vită, mici vită, porc, carnați groși de porc, provin de la producătorul S.C. Doly .. cu sediul în B., fiind livrate de la acesta către L. la data de 12.03.2014. Același producător apare și în documentele de intrări generate de programele de evidență ale Societății.
A mai susținut petenta că, potrivit Anexei 3 diversele sortimente de pește (păstrăv eviscerat, file de somon preambalat, file de cod, file de pangasius) provin de la producătorul S.C. Ocean Fish S.RL. cu sediul în Ilfov, fiind livrate de la acesta către L. la data de 06.03.2014, 09.03.2014, respectiv 12.03.2014 și, același producător apare și în documentele de intrări generate de programele de evidență ale Societății.
După cum rezultă din mențiunile comisarilor DSV O., S.C. Agricola Internațional Bacău S.A., S.C. Doly . și S.C. Ocean Fish S.R.L. sunt producătorii menționați și pe etichetele produselor verificate.
Prin urmare, pentru fiecare dintre produsele menționate reies din documentele depuse la dosar și detaliate anterior următoarele informații: numele producătorului respectivului produse furnizat către L.; datele care atestă transportul și livrarea produselor către depozitul societății L. din Chiajna, județul Ilfov; stocurile din depozit generate pentru perioadele în care s-au făcut livrările.
Astfel, cât timp pe baza acestor informații, pot fi identificate persoanele de la care au fost achiziționate produsele și urmărit traseul acestora de la producător până la oferirea către consumatorul final, rezultă fără nici un dubiu că este asigurată trasabilitatea acestora.
Petenta a considerat necesar să precizeze că, prin întâmpinarea depusă, intimata consideră în mod greșit că L. avea obligații suplimentare față de cele prevăzute de lege, mai precis, în pagina a doua a întâmpinării, teza finală, intimata precizează că L. avea obligația de a „întocmi caiet de recepție, registru recepții materii prime și materii de consum și registre de producție. La control nu a putut prezenta niciunul dintre aceste documente, nu a pus la dispoziția organelor de control înscrisuri cu care să facă dovada trasabilității, acte pe care era obligată să le întocmească în baza Regulamentului CE nr. 178/2002".
Față de această susținere a intimatei, citată mai sus, s-a învederat de către petentă că în primul rând, sunt aprecieri pur subiective din partea DSV O., deoarece nu există un text de lege care să prevadă expres tipurile de documente numite pe care comerciantul are obligația să le prezinte la momentul controlului.
Din analiza prevederilor art. 3 pct. 15 și art. 18 alin. (2) din Regulamentul 178/2002 rezultă doar că trasabilitatea înseamnă capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare, iar obligația operatorilor din sectorul alimentar este aceea de a putea identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar. Conform art. 18 alin. 2) pentru realizarea acestui scop, operatorii dispun de sisteme și proceduri care permit ca aceste informații să fie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere.
Prin urmare, obligația prevăzută de lege a fost respectată prin deținerea și prezentarea devizelor de însoțire a mărfii care atestă livrarea de la producător către depozitul L., informație care a fost centralizată prin evidențele generate de societate cu privire la intrările în depozit și la stocurile privitoare la fiecare produs.
Așadar, dintre documentele menționate de intimată, singurele prevăzute de lege erau cele privitoare la recepția produselor, documente pe care de altfel, L. le-a prezentat (avizele de însoțire a mărfii poartă ștampila de recepție, iar documentele de intrare relevă evidența stocurilor).
Celelalte documente - „registru recepții materii prime și materii de consum și registre de producție", nu ar putea fi furnizate în nicio situație de un operator economic care nu are calitatea de producător, ci numai aceea de vânzător.
Potrivit legii, este necesar ca produsele oferite consumatorilor să poată fi identificate în fiecare etapă - producție, prelucrare și distribuție, însă aceste etape nu se verifică simultan și cumulativ, ci în funcție de faza în care se găsește respectivul operator economic. În acest context, ar fi fost imposibil ca L. să fi deținut și prezentat registre de intrare a materiilor prime și de producție, cât timp respectivele produse nu erau produse de Societate.
Singurele evidențe pe care L. avea obligația să le prezinte, erau cele referitoare la proveniența produselor și la recepția acestora, respectiv intrările în depozitele L..
Așa cum a arătat atât prin plângerea introductivă cât și prin argumentele dezvoltate mai sus, L. a susținut că a prezentat informațiile și evidențele care asigura urmărirea produselor sub aspectul provenienței acestora, respectând astfel obligația impusă de normele privind trasabilitatea alimentelor.
Petenta a arătat cu privire la prezumția de nevinovăție că prin întâmpinarea depusă, intimata a facut trimitere la garanțiile procesual penale aplicabile răspunderii contravenționale, continuând prin a preciza că „simpla negare a petentului în sensul că aspectele reținute nu corespund realității, nu este suficientă, atâta timp cât din probele prezentate, nu se infirmă situația de fapt reținută".
S-a menționat de către petentă că, în primul rând, intimata se află într-o gravă eroare, întrucât conduita L. nu a constat într-o simplă negare, ci a dezvoltat argumente de fapt și de drept prin care a arătat că situația de fapt consemnată nu corespunde realității, făcând dovada contrară celor reținute prin înscrisurile de la dosar.
În al doilea rând, petenta a învederat că, pe lângă proba contrară făcută de L., în favoarea societății petente funcționează și prezumția de nevinovăție recunoscută de practica Curții în materie contravențională și de o însemnată parte a jurisprudenței naționale.
Deși în dreptul intern prezumția de nevinovăție este reglementată numai în dreptul procesual penal, aceasta este reglementată expres de art. 6 paragraful 2/1 Convenție, suplimentar precizând petenta că, deși art. 6 paragraful 2 se referă la infracțiune, iar în conținutul articolului se face referire la acuzațiile din materie penală, practica Curții a tranșat deja acest aspect începând cu cauza Óztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984.
Tot în sprijinul prezumției de nevinovăție a societății L., s-a menționat de către petentă și cauza G. contra României și cauza A. contra României. Conform pct. 58 al cauzei G. contra României, deși statele au posibilitatea de a scoate în afara legii penale unele infracțiuni și de a le sancționa mai degrabă pe cale contravențională decât penală, autorii infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă prin simplul motiv că regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală.
Curtea a statuat prin intermediul cauzei A. contra României, că în materie penală (în sensul Convenției, incluzând și contravențiile n.n.) problema administrării probelor trebuie analizată în temeiul paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 care consacră principiului prezumției de nevinovăție și impune instanței ca, în îndeplinirea rolului său, aceasta să nu pornească de la ideea preconcepută că cel căruia i se impută faptă, a săvârșit-o în realitate.
În sprijinul argumentelor invocate, petenta a menționat că înțelege să depună și jurisprudență națională, ce concordă cu jurisprudența Curții, susținându-se în continuare că în speța depusă, s-a reținut că în privința probațiunii, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, nu numai că mențiunile făcute de agenții constatatori nu conving instanța dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar L. a făcut proba contrarie, arătând că din analiza avizelor de însoțire a mărfii și a documentelor de recepție poate fi identificată proveniența produselor.
Prin urmare, prezumția de veridicitate a procesului verbal ar fi putut funcționa dacă din mențiunile acestuia consemnate de agenții constatatori ar fi rezultat dincolo de orice îndoială rezonabilă că Societatea a săvârșit fapta imputată, iar aceasta nu ar fi dovedit contrariul, dar în acest context, în care prezumția de veridicitate a procesului verbal este răsturnată, prezumția de nevinovăție este cu atât mai puternică.
Având în vedere argumentele dezvoltate mai sus, petenta a concluzionat că se află în situația în care au fost invocate două prezumții relative, în favoarea L., respectiv în favoarea DSV O..
Dintre acestea, prezumția de veridicitate a Procesului verbal_, invocată de DSV O., nu poate funcționa cât timp actul constatator cuprinde doar niște aprecieri subiective conform cărora documentele prezentate nu ar demonstra trasabilitatea produselor verificate, nefiind niște elemente de fapt care să convingă instanța de judecată dincolo de orice îndoială rezonabilă. Cel mai important însă, este că prezumția de veridicitate a fost răsturnată de L. prin dovada contrară, arătând că proveniența produselor poate fi verificată atât din analiza etichetelor cât și din documentele depuse în probatoriu.
Pe de altă parte, a mai concluzionat petenta că prezumția de nevinovăție a contravenientului, este susținută atât de jurisprudența Curții Europene cât și de jurisprudența instanțelor naționale și a venit în completarea probelor administrate (i.e. avizele de însoțire a mărfii și documentele de recepție), în timp ce DSV O. a înțeles să combată cele dovedite de L. prin înscrisuri, invocând prezumția de veridicitate a actului constatator.
Luând în considerare cele învederate anterior, societatea petentă a apreciat că în plus fața de prezumția de nevinovăție pe care a invocat-o, a răsturnat și prezumția de veridicitate invocată de DSV O. întrucât rezultă fără dubiu că agenții constatatori au reținut o situație de fapt care nu corespunde realității, deoarece proveniența produselor putea fi demonstrată atât prin etichete și documentație de proveniență și de recepție.
Petenta a susținut că, având în vedere că prin toate argumentele prezentate, a arătat netemeinicia apărării intimatei, consideră că nu există nici un motiv pentru a fi menținut Procesul - verbal_, iar drept urmare reiterează solicitările adresate instanței de a respinge apărările formulate prin întâmpinare de către intimata DSV O. și de a admite plângerea așa cum a fost formulată.
S-au anexat în copii, alăturat răspunsului la întâmpinare, practică judiciară, și anume sentința civila nr. 4828/05.12.2008 a Tribunalului Harghita și decizia Curții Constituționale nr.70/21.02.2013.
Prin sentința civilă nr.1548/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de S.C. L. DI.. Prahova, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitare veterinare pentru siguranța alimentelor ., nr._ din 13 martie 2014, întocmit de Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor O., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor O..
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitare veterinare pentru siguranța alimentelor . nr._ din 13 martie 2014, întocmit de Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor O., a fost aplicată petentei S.C. L. DI.. Prahova, cu punct de lucru în municipiul Caracal, o amendă în valoare de 6000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.6 lit.a pct.10 din HG nr.985/2005.
S-a retinut în sarcina petentei că la controlul efectuat în data de 13 martie 2014, nu a pus la dispoziția echipei de control documentele de proveniență, procedură sau sistem de trasabilitate pentru produsele de origine animală expuse la comercializare care să permită corelarea cu etichetarea acestora, conform Regulamentului (CE) 178/2002 și aspectelor menționate în nota de control nr.105 din 13.03.2014 încheiată în prezența șef adjunct departament D. R..
În nota de control nr.105 din 13.03.2014 încheiată de reprezentanții intimatei în prezența șef adjunct departament D. R., reprezentanta societății petente, s-a constatat nu numai că societatea petentă, comercializând produse alimentare de origine animală, preambalate, în stare congelată și refrigerată, nu a putut prezenta și documente de proveniență a acestor produse (declarații de conformitate) pentru corelare, proveniența rezultând numai conform mențiunilor, specificațiilor de pe etichete, însă s-a mai constatat prin aceeași notă că toate sortimentele refrigerate/congelate sunt expuse la vânzare în spații frigorifice separate în funcție de sortiment, dar nu sunt depozitate și în spațiul de depozitare.
Totodată, s-a constatat că sectorul produse de panificație și patiserie nu este deservit la data efectuării controlului de personal propriu (aceeași persoană efectuează și alte operațiuni); nu se asigură protecția corespunzătoare a produselor, precum și asigurarea personalului în funcție de sectorul de activitate astfel încât să se respecte regulile de igienă pentru fiecare domeniu și manipularea corespunzătoare a produselor alimentare (sector bake off).
Însăși societatea petentă a menționat prin răspunsul la întâmpinare că din analiza prevederilor art. 3 pct. 15 și art. 18 alin. (2) din Regulamentul 178/2002 rezultă doar că trasabilitatea înseamnă capacitatea de a depista și a urmării anumite produse alimentare, iar obligația operatorilor din sectorul alimentar este aceea de a putea identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar și conform art. 18 alin. 2) pentru realizarea acestui scop, operatorii dispun de sisteme și proceduri care permit ca aceste informații să fie puse la dispoziția autorităților competente, la cerere.
Petenta prin susținerile din plângerea contravențională formulată dar și prin mențiunile din răspunsul la întâmpinare a recunoscut săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată, astfel arătând societatea petentă că obligația prevăzută de lege a fost respectată prin deținerea și prezentarea devizelor de însoțire a mărfii care atestă livrarea de la producător către depozitul L., informație care a fost centralizată prin evidențele generate de societate cu privire la intrările în depozit și la stocurile privitoare la fiecare produs, în concluzie instanța a reținut că documentele prezentate de petentă au constat numai în avize de însoțire a mărfii.
Chiar la formularea plângerii contravenționale și, ulterior prin răspunsul la întâmpinare, societatea petentă nu a înțeles modul corect în care trebuie să-și desfășoare activitatea de comercializare a produselor alimentare de origine animală, preambalate, în stare congelată și refrigerată, susținând că, dintre documentele menționate de intimată, singurele prevăzute de lege erau cele privitoare la recepția produselor, documente pe care de altfel, L. le-a prezentat (avizele de însoțire a mărfii poartă ștampila de recepție, iar documentele de intrare relevă evidența stocurilor), însă celelalte documente - „registru recepții materii prime și materii de consum și registre de producție", nu ar putea fi furnizate în nicio situație de un operator economic care nu are calitatea de producător, ci numai aceea de vânzător.
Potrivit legii, este necesar ca produsele oferite consumatorilor să poată fi identificate în fiecare etapă - producție, prelucrare și distribuție, însă petenta a susținut că aceste etape nu se verifică simultan și cumulativ, ci în funcție de faza în care se găsește respectivul operator economic și, în acest context, ar fi fost imposibil ca L. să fi deținut și prezentat registre de intrare a materiilor prime și de producție, cât timp respectivele produse nu erau produse de societate, astfel că singurele evidențe pe care L. avea obligația să le prezinte, erau cele referitoare la proveniența produselor și la recepția acestora, respectiv intrările în depozitele L..
S-a mai arătat de către petentă că, constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator pot face dovada veridicității numai cât timp nu sunt răsturnate prin proba contrară, însă în speță, L. a contestat situația de fapt reținută și a arătat prin înscrisurile depuse la dosar că în realitate, documentele privitoare la produsele verificate, asigură identificarea provenienței și urmărirea acestora.
Cu toate că societatea petentă a menționat că, potrivit art. 3 pct. 15 din Regulamentul 178/2002 trasabilitatea înseamnă capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare iar potrivit art. 18 alin. (2) din același act normativ, obligația operatorilor din sectorul alimentar este aceea de a putea identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar, în continuare petenta a susținut că cerința pe care L. trebuia să o respecte, și pe care de altfel, a respectat-o, este aceea de a putea identifica persoana de la care au fost aprovizionați cu respectivele produse din carne și de a facilita urmărirea acestora prin documentație și informații adecvate, în acest context învederând petenta că rezultă foarte clar de unde proveneau produsele din avizele de însoțire a mărfii și a documentelor privind stocurile societății, pe care le-a depus în probatoriu.
Într-adevăr, după cum rezultă din mențiunile comisarilor DSV O., S.C. Agricola Internațional Bacău S.A., S.C. Doly . și S.C. Ocean Fish S.R.L. sunt producătorii menționați pe etichetele produselor verificate, dar petenta consideră că, pentru fiecare dintre produsele menționate reies din documentele depuse la dosar și detaliate, următoarele informații: numele producătorului respectivului produse furnizat către L.; datele care atestă transportul și livrarea produselor către depozitul societății L. din Chiajna, județul Ilfov; stocurile din depozit generate pentru perioadele în care s-au făcut livrările.
A concluzionat societatea petentă că, atâta timp cât pe baza acestor informații, pot fi identificate persoanele de la care au fost achiziționate produsele și urmărit traseul acestora de la producător până la oferirea către consumatorul final, rezultă fără nici un dubiu că este asigurată trasabilitatea acestora.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, trasabilitatea produselor alimentare și a oricărei alte substanțe destinată sau prevăzută a fi încorporată într-un produs alimentar se stabilește pentru toate etapele producției, prelucrării și distribuției. Operatorul economic trebuie să cunoască în orice moment cantitățile, originea și categoria materiilor prime intrate în unitate. În vederea monitorizării tuturor rezultatelor controalelor materiilor prime sunt necesare registre, dosare, cititoare de bare. Toate datele referitoare la materiile prime care se înregistrează trebuie să asigure trasabilitatea. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar sau orice substanță destinată sau prevăzută să fie încorporată într-un produs alimentar, iar aceste informații trebuie să fie puse la dispoziția autorităților competente la efectuarea controalelor.
Societatea petentă avea obligația întocmirii tuturor evidențelor privind demonstrarea trasabilității produselor în etapa de procesare, de prelucrare, de distribuție, de punere în piața sau de comercializare a alimentelor, să întocmească caiet de recepție, registru recepții materii prime și materiale de consum și registre de producție, însă la control nu a putut prezenta nici unul dintre aceste documente, nu a pus la dispoziția organelor de control înscrisuri cu care să facă dovada trasabilității, acte pe care era obligată să le întocmească în baza Regulamentuluis (CE) nr. 178/2002.
Potrivit art. 6 lit.a pct.10 din HG nr.984/2005, cu modificările și completările ulterioare - Următoarele fapte constituie contravenții la dispozițiile tehnice și la măsurile privind efectuarea acțiunilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor obligatorii și se sancționează după cum urmează: cu amendă de la 1.200 lei la 2.400 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele fizice, precum și în cazurile prevăzute la pct. 3 - 8, respectiv cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei, în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice - încălcarea normelor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind demonstrarea trasabilității produselor la producerea, prelucrarea, distribuția, punerea pe piață sau comercializarea alimentelor sau a hranei pentru animale.
Libera circulație a produselor alimentare sigure și sănătoase reprezintă un aspect esențial al pieței interne și contribuie substanțial la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele lor sociale si economice.
Pentru realizarea politicilor Comunității ar trebui asigurat un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, iar libera circulație a produselor alimentare și hranei pentru animale în Comunitate poate fi realizată numai în cazul în care cerințele privind siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale nu diferă semnificativ de la un stat membru la altul.
Operatorii din sectorul alimentar sunt cel mai bine plasați pentru a concepe un sistem sigur de furnizare a produselor alimentare și pentru a se asigura că produsele alimentare furnizate de ei sunt sigure; astfel, ei ar trebui să aibă responsabilitatea legală principală pentru siguranța produselor alimentare. Deși acest principiu există în unele state membre și în unele componente ale legislației alimentare, în alte componente el fie nu este explicit, fie responsabilitatea este asumată de autoritățile competente ale statului membru prin activitățile de control pe care le efectuează. Aceste neconcordanțe pot crea bariere în calea comerțului și pot distorsiona concurența dintre operatorii economici implicați în activități în domeniul produselor alimentare din diferite state membre.
În conformitate cu art.1 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002, prezentul regulament reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sanătății umane și a intereselor consumatorilor în legătură cu produsele alimentare, luând în considerare, în special, diversitatea aprovizionării cu produse alimentare, inclusiv produse tradiționale, asigurând, în același timp, funcționarea eficientă a pieței interne. El stabilește principii și responsabilități comune, mijloacele de asigurare a unei baze științifice solide, măsuri și proceduri organizatorice eficiente care să stea la baza luării deciziilor în problemele de siguranță a produselor alimentare și hranei pentru animale.
Potrivit prevederilor din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002, "trasabilitate" înseamnă capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare, hrana pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrana pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuție.
Tot conform prevederilor din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002, nu sunt introduse pe piață produsele alimentare care nu prezintă siguranță. Se spune despre produse alimentare că nu prezintă siguranță atunci când se consideră că acestea:sunt dăunătoare sănătții; nu sunt adecvate consumului uman.
Atunci când se determină dacă un produs alimentar prezintă sau nu siguranță, trebuie să se aibă în vedere: condițiile normale de folosire a produsului alimentar de către consumator și în fiecare etapă de producție, prelucrare și distribuție; informațiile furnizate consumatorului, inclusiv informațiile de pe etichetă sau alte informații general disponibile pentru consumator în privința evitării unor anumite efecte negative asupra sănătății ale unui anumit produs alimentar sau ale unei anumite categorii de produse alimentare.
De asemenea, atunci când se determină dacă un produs alimentar dăuneaza sănătății, trebuie să se aibă în vedere nu numai efectele probabile imediate și/sau pe termen scurt sau lung ale acelui produs alimentar asupra sănătății unei persoane care îl consumă, dar și asupra generațiilor următoare; efectele toxice cumulative probabile; sensibilitatea deosebită, din punct de vedere al sănătății, a unei categorii specifice de consumatori, atunci când produsul alimentar este destinat acelei categorii de consumatori.
Totodată, atunci când se determină dacă un produs alimentar nu este adecvat consumului uman, trebuie să se aibă în vedere dacă produsul alimentar este inacceptabil pentru consumul uman potrivit utilizării căreia îi era destinat, din motive de contaminare, indiferent dacă aceasta se face printr-o substanță străina sau în alt mod sau prin putrefacție, deteriorare sau descompunere.
În cazurile în care un produs alimentar care nu prezintă siguranță face parte dintr-un transport, dintr-un lot sau dintr-o șarjă de mărfuri alimentare din aceeași clasă sau având aceeași descriere, se presupune că toate produsele alimentare din respectivul transport, lot sau șarjă nu prezintă nici ele siguranță, în afara cazurilor în care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nici o dovadă ca restul transportului, lotului sau șarjei nu prezintă siguranță.
Conformitatea unui produs alimentar cu dispozițiile speciale aplicabile acelui produs alimentar nu împiedică autoritățile competente să ia masuri adecvate de impunere a restricțiilor privind introducerea sa pe piață sau să solicite retragerea sa de pe piață, în cazurile în care exista motive să se suspecteze că, în ciuda acestei conformități, produsul alimentar respectiv prezintă riscuri din punct de vedere al siguranței produselor alimentare.
În contextul legislației alimentare, ar trebui să se includă cerințe pentru hrana pentru animale, inclusiv producerea și utilizarea acesteia, în cazul în care este destinată animalelor de la care se obțin produse alimentare. Aceasta nu trebuie să aducă atingere cerințelor similare care au fost aplicate până în prezent și care vor fi aplicate în viitor în legislația alimentară aplicabilă tuturor animalelor, inclusiv animalelor de companie.
Comunitatea a ales un nivel ridicat de protecție a sănătății, adecvat dezvoltării legislației alimentare, pe care îl aplică în mod nediscriminatoriu, indiferent dacă produsele alimentare sau hrana pentru animale sunt comercializate pe piața internă sau pe cea internațională.
Procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită, respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG nr.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În conformitate cu dispozițiile art.269 alin.1 C.pr.civ., ,, Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului”, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.
De asemenea, potrivit cu dispozițiile art.270 alin.1 C.pr.civ., ,, înscrisul autentic face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv, iar în conformitate cu dispozițiile art.249 C.pr..civ. ,, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească., în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, prin urmare petenta avea obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanței de judecată.
A constatat astfel instanța că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, respectiv art. 16, care la pct.7. prevede că agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire al conținutul actului de constatare, obiecțiuni care sunt consemnate distinct la rubrica – alte mențiuni – sub sancțiunea nulității procesului –verbal.
În speță, procesul – verbal este semnat de un reprezentant al societății petente, și anume de către șef adjunct departament D. R., menționându-se în cuprinsul actului constatator al contravenției că ,, Eventualele obiecțiuni vor fi formulate de către Departamentul juridic”.
În lipsa probelor care să dovedească apărările petentei, aceste apărări nu pot produce efectele juridice urmărite în sensul anulării procesului –verbal pentru netemeinicie.
Prezumția relativă de adevăr de care se bucură actul contestat ca act de natură administrativ jurisdicțională nu poate fi înlăturată.
În plus, procesul-verbal nu este afectat de vreo altă cauză de nulitate absolută pe care instanța este obligată să o verifice din oficiu, iar sancțiunea este corect individualizată de agentul constatator.
Este unanim admis în privința constatărilor personale ale agentului constatator privind descrierea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită,că procesul – verbal are forța probantă a unui înscris sub semnătură privată, făcând dovada până la proba contrarie.
Din chiar motivele pe care se întemeiază plângerea contravențională rezultă că petenta a și recunoscut săvârșirea contravenției, mai mult a solicitat în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Totodată, cu înscrisurile depuse la dosar, probă solicitată de petentă și încuviințată de instanță, nu s-a făcut dovada nevinovăției acesteia în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și CEDO (Salabiaku c. Franței, Telfner c. Austriei, A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 6000 lei ) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Este unanim admis în privința constatărilor personale ale agentului constatator privind descrierea faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, că procesul – verbal are forța probantă a unui înscris sub semnătură privată, făcând dovada până la proba contrarie.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G.nr.2 din 2001, cu modificările și completările ulterioare, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentă.
Impotriva sentinței a declarat apel petenta S.C. L. DI.., considerând-o netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale împotriva procesului verbal nr._.
Se arată că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra prevederilor Regulamentului nr. 178/2002 privind trasabilitatea produselor alimentare (art.18 și art.3 pct.15) și a considerat că societatea avea alte obligații decât cele prevăzute de lege.
Instanța de fond a apreciat în mod eronat că procesul verbal nr._ din 13.03.2014 face proba până la înscrierea sa în fals, considerentele instanței fiind contradictorii.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat că în speță nu s-a făcut proba celor susținute prin plângerea contravențională și că nu răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie prin proba contrară.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat că apelanta a recunoscut fapta contravențională.
Instanța de fond în contextul jurisprudenței CEDO a încălcat principiul „in dubio pro reo”.
Analizând motivele de apel invocate și hotărârea instanței de fond în ansamblu, instanța de apel constată că motivele de apel sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului s-a reținut că la controlul efectuat de către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor O. la sediul SC L. DI. Prahova cu punct de lucru municipiul Caracal, la data de 13.03.2014 petenta nu a pus la dispoziția echipei de control documentele de proveniență, procedură sau sistem de trasabilitate pentru produsele de origine animală expuse la comercializare care să permită corelarea cu etichetarea acestora conform Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a aspectelor menționate în nota de control nr. 105 din 13.03.2014 încheiată în prezența șefului adjunct al societății.
Din nota de control încheiată de reprezentanții intimatei în prezența șefului adjunct departament, reprezentanta societății petente, s-a constatat nu numai că societatea petenta comercializa produse alimentare de origine animală preambalate în stare congelată și refrigerată, nu a prezentat și documente de proveniență a acestor produse (declarații de conformitate) pentru corelare, proveniența rezultând numai conform mențiunilor specificațiilor de pe etichete, constatându-se prin aceeași notă că toate sortimentele refrigerate/congelate sunt expuse la vânzare în spații frigorifice separate în funcție de sortiment dar nu sunt depozitate și în spațiul de depozitare.
Cu ocazia controlului s-a constatat că la sectorul produse de panificație și patiserie nu este deservit la data efectuării controlului de personal propriu (aceeași persoană efectuează și alte operațiuni) ; nu se asigură protecția corespunzătoare a produselor, precum și asigurarea personalului în funcție de sectorul de activitate încât să se respecte reguli de igienă pentru fiecare domeniu și manipularea corespunzătoare a produselor alimentare.
Apelanta a recunoscut prin contestația formulată cât și prin motivele de apel că din analiza prevederilor art. 5 pct. 15 și art. 18 alin. 2 din regulamentul nr. 178/2002 rezultă doar că trasabilitatea înseamnă capacitatea de a depista și a urmări anumite produse alimentare, iar obligația operatorilor din sectorul alimentar este aceea de a putea identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar și conform art. 18 alin. 2 pentru realizarea acestui scop operatorii dispun de sisteme și proceduri care permit ca aceste informații să fie puse la dispoziția autorităților competente la cerere.
Motivele de apel invocate de apelantă urmează a fi înlăturate, acestea vin în contradicție chiar cu susținerile formulate de apelantă n contestația depusă la instanța de fond, prin aceea că aceasta a recunoscut săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată, astfel arătând că obligația prevăzută de lege a fost respectată prin deținerea și prezentarea devizelor de însoțire a mărfii care atestă livrarea de la producător către depozitul L., informație care a fost centralizată prin evidențele generate de societate cu privire la intrările în depozit și la stocurile privitoare la fiecare produs, concluzionând că documentele prezentate au constat numai în avize de însoțire a mărfii.
In mod corect instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că societatea petentă apelantă nu a înțeles modul corect în care trebuie să-și desfășoare activitatea de comercializare a produselor alimentare de origine animală, preambalate, în stare congelată și refrigerată, susținând că din documentele menționate de intimată singurele prevăzute de lege erau cele privitoare la recepția produselor, documente pe care de altfel L. le-a prezentat (avizele de însoțire a mărfii, poartă ștampila de recepție, iar documentele de intrare relevă evidența stocurilor) însă celelalte documente „registrul recepții materii prime și materii de consum și registre de producție” nu ar putea fi furnizate în nicio situație de un operator economic care nu are calitate de producător ci numai aceea de vânzător.
Cu privire la dispoz. art. 18 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28.01.2002 ce stabilește principiile și cerințele generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, se reține că trasabilitatea produselor alimentare și a oricărei alte substanțe destinată sau prevăzută a fi încorporată într-un produs alimentar se stabilește pentru toate etapele producției, prelucrării și distribuției.
Operatorul economic trebuie să cunoască în orice moment cantitățile, originea și categoria materiilor prime intrate în unitate.
In vederea monitorizării tuturor rezultatelor controalelor materiilor prime sunt necesare registre, dosare, cititoare de bare și toate datele referitoare la materiile prime care se înregistrează și care trebuie să asigura trasabilitatea.
Mai mult decât atât, operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată identifica orice persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar sau orice substanță destinată sau prevăzută să fie încorporată într-un produs alimentar, iar aceste informații trebuie să fie puse la dispoziția autorităților competente la efectuarea controalelor.
In cauza de față, societatea petentă apelantă avea obligația întocmirii tuturor evidențelor privind demonstrarea trasabilității produselor în etapa de procesare, de prelucrare, de distribuție, de punere în piață sau de comercializare a alimentelor, să întocmească caiete de recepție, registrul recepții materii prime și materiale de consum și registre de producție, ceea ce la controlul efectuat nu a putut prezenta niciunul dintre aceste documente, nefiind puse la dispoziția organelor de control nici un înscris cu care să facă dovada trasabilității, acte pe care era obligată să le întocmească în baza Regulamentului nr. 178/2002.
In raport de aceste abateri, în mod corect organul de control potrivit art. 6 lit. pct. 10 din HG nr. 984/2005, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că următoarele fapte constituie contravenții la dispozițiile tehnice și la măsurile privind efectuarea acțiunilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor obligatorii, stabilindu-se sancțiuni cu amendă de la 1200 lei la 2400 lei pentru faptele săvârșite în cazurile prev. la pct. 3-8 și respectiv amendă de la 6000 lei la_ lei în cazul faptelor săvârșite de persoanele juridice pentru încălcarea normelor sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor.
In mod corect instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie, cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals sau până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul, respectiv și în conformitate cu dispoz. art. 249 C.p.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege” în sensul ca petenta apelantă avea obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională.
In baza considerentelor expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal de constatare și constatare a contravenției este apărat de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care deși nu este consacrată legislativ, este unanim acceptată atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Astfel fiind, instanța constată că apelul declarat de către apelanta petentă este nefondat, urmând a fi respins în baza dispoz. art. 480 alin. 1 C.p.civ. și a se menține sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta petentă S.C. L. DI.., cu sediul ales la Reff & Asociații SCA din București, Șoseaua N. T., nr.4-8, Clădirea America House, Aripa Est, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.1548/26.05.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A.N.S.V.S.A. - DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR O., cu sediul în Slatina, ..173, județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 17.12.2014.
Președinte, G. I. | Judecător, I. S. O. | |
Grefier, F. F. M. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf: D.S.
Ex.4/16.01.2015.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 153/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 563/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
