Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 717/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 50/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 717/2014
Ședința publică din data de 24.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. G.
Grefier: I. M. I.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții M. T. și M. F., domiciliați în comuna O., ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL COMUNEI O., cu sediul în ., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. D. pentru reclamanți, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul convențional al reclamanților precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța invocă din oficiu excepția dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2004 - 9 ianuarie 2011 și pune în discuție excepția invocată.
Cu privire la excepția invocată din oficiu, reprezentantul convențional al reclamanților, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Instanța unește excepția cu fondul și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. D., pentru reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea cererii, obligarea pârâtului la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada ianuarie 2004 – decembrie 2013, sumă ce solicită să fie actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și înscrierea sporului de vechime în muncă în Carnetul de muncă, reclamanții fiind renumerați numai cu suma prevăzută pentru funcția de primar, respectiv viceprimar, dar nu și cu plata sporului de vechime în muncă potrivit Legii nr. 40/1991, reclamanții fiind îndreptățiți să beneficieze și de sporul de vechime în muncă potrivit dispozițiilor art. 39 din legea nr. 393/2004. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamanții M. T. și M. F., au chemat în judecată pârâtul C. local al Comunei O., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada ianuarie 2004 – decembrie 2013, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație, până la data plății efective si la înscrierea sporului de vechime în muncă, în carnetul de muncă.
În fapt, reclamanții arată că din luna ianuarie 2004 și până în prezent au deținut și dețin funcția de primar – M. T. și cea de viceprimar – M. F..
În această perioadă, au primit ca și drepturi bănești numai remunerația prevăzută pentru această funcție, cu toate că erau îndreptățiți și la plata sporului de vechime în muncă, potrivit Legii nr. 40/1991 și art. 39 din Legea nr. 393/2004.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 154/1998, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație lunară stabilită în conformitate cu prevederile Anexei 11.
Articolul 20 din aceeași lege, a stabilit că această indemnizație reprezintă baza de calcul pentru drepturile și obligațiile ce se determină în raport cu venitul salarial, și, astfel, sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale care includ sporul de vechime în muncă, dispoziții ce nu au fost abrogate expres de către legiuitor prin Anexa nr. 10 a Legii nr. 154/1998, iar durata mandatului constituie vechime în muncă și în specialitatea studiilor absolvite.
De asemenea, potrivit art. 39 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleșilor locali, „durata exercitării mandatului de Primar și Viceprimar cât și de Președinte și de Vicepreședinte al Consiliului Județean constituie vechime în muncă și în specialitate și se ia în calcul la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea și recalcularea pensiei”.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 154/1998 și ale Legii nr. 393/2004.
Reclamanții au depus la dosar adeverințe eliberate de Primăria comunei O. privind salariile de bază ale acestora în perioada solicitată și ștate de plată pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul C. L. al comunei O. s-a arătat că este întemeiată cererea formulată de reclamați întrucât sunt îndreptăți să beneficieze pe durata exercitării mandatului de sporul de vechime în muncă potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 393/2004 raportat la art. 18 din Legea nr. 54/1998.
Instanța, la termenul din 24.06.2014, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada ianuarie 2004 -9 ianuarie 2011, pe care a unit-o cu fondul.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu prevederile art.248 C.pr. civilă, instanța reține că în cauză, prin cererea formulată, deși se tinde la apărarea unor drepturi personale nepatrimoniale, aceasta are insa un obiect evaluabil in bani, in condițiile in care reclamanții cer obligarea paratului la plata sporului de vechime pentru perioada ianuarie 2004 – decembrie 2013.
Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 1/2014 dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției, în orice fază procesuală, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
In aceste condiții, pentru perioada ianuarie 2004 - 9 ianuarie 2011, tribunalul constata ca in speța dedusa judecății sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, conform cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, precum si ale art. 3 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, din care rezulta ca termenul prescripției dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită este de trei ani, care începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cat si pe cel care răspunde de ea.
In consecință, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2004 - 9 ianuarie 2011, invocată din oficiu, și se va respinge cererea formulată de reclamanți pentru această perioadă, ca prescrisă.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Funcțiile de primar, respectiv viceprimar, exercitate de reclamanți în perioada 2004 – decembrie 2013 in ., sunt funcții de demnitate publică, distincte nu numai față de raporturile de muncă de drept comun, reglementate de Codul Muncii, cât și de cele ale funcționarilor publici, la care se referă Legea nr. 188/1998.
În acest sens sunt prevederile art. 2, art. 4, art. 20 – art. 23 ale Legii nr. 393/2004, dar și din cele ale art. 57 – art. 72 ale Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, norme legale care statuează asupra particularităților ce țin de modul de dobândire și exercitare a acestor funcții, protecția legală și drepturile de care se bucură aleșii locali, inclusiv cele legate de remunerare pentru perioada mandatului.
Statutul special al aleșilor locali, care pe durata îndeplinirii mandatului nu leagă raporturi individuale de muncă cu autoritățile administrației publice locale, este atestat și de prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar, se suspendă contractul de muncă sau actul de numire al acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ – teritoriale.
Instanța retine că, potrivit art.57 alin.5 din Legea nr.215/2001, pe durata mandatului primarul si viceprimarul primesc o îndemnizație lunara ca unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar.
Aceeași modalitate de reglementare a remunerației este prevăzută de OG nr.10/2008 care statuează ca "pentru personale care ocupa funcții de demnitate publica alese sau numite indemnizațiile reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției, iar potrivit alin.(5) în aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupa funcții de demnitate publica alese sau numite nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în munca si nici de alte sporuri prevăzute de lege".
OG nr.10/2008 prin alin. (4) a statuat următoarele: "Pentru personale care se ocupa de demnitate publica, alese si numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VII/1a, VII/2a, VII/1b, VII/2b, VII/3b reprezintă unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției si, de asemenea, reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligațiilor care se determina în raport cu venitul salarial".
Iar prin alin. (5). reglementează ca: "În aplicarea prevederilor alin. (4) personalele care ocupa funcții de demnitate publica, alese si numitele, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în munca si nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Aceste dispoziții au fost preluate prin Legea nr.329/2009 si ulterior prin Legea nr.284/2010 si Legea nr.285/2010.
Se constată că Legea nr. 393/2004 si Legea nr. 215/2001 nu conțin prevederi distincte în materia modului de stabilire al drepturilor bănești cuvenite reclamanților pentru exercitarea funcțiilor de demnitate publică în perioada 2004 – 2013, așa încât nu se pune problema aplicării cu prioritate a normei speciale.
Împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 393/2004, invocate de reclamanți, durata exercitării mandatului de primar și de viceprimar, constituie vechime în muncă și în specialitate și se ia în calcul la promovare și la acordarea tuturor drepturilor bănești rezultate din aceasta, inclusiv la calcularea și la recalcularea pensiei, nu este de natură să conducă la concluzia că la indemnizația specială plătită pe durata mandatului s-ar putea adăuga sporuri și alte drepturi cuvenite salariaților potrivit Codului Muncii. Textul are în vedere, în mod evident, situația în care, după expirarea mandatului de primar, respectiv viceprimar, sunt reluate raporturile de muncă ale persoanelor care au îndeplinit aceste funcții, context în care durata mandatului este asimilată vechimii în muncă și specialitate, respectiv stagiului de cotizare, în privința celor care se pensionează, pentru ca foștii aleși să beneficieze ulterior de aceste drepturi.
Pe de altă parte, art. 35 din legea specială care reglementează statutul aleșilor locali dispune că primarii și viceprimarii au dreptul la o indemnizație lunară, stabilită potrivit Legii.
Or, în situația în care norma specială nu dispune, ea se completează cu cea generală, reprezentată, în speță, de prevederile art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001R, care exclud aplicarea sporului de vechime și a celorlalte sporuri prevăzute de lege la îndemnizația cuvenită primarilor și viceprimarilor.
Pentru aceste considerente,se va respinge cererea formulată de reclamanți,ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2004 - 9 ianuarie 2011, invocată din oficiu, și respinge cererea formulată de reclamanții M. T. și M. F. pentru această perioadă, ca prescrisă.
Respinge cererea formulată de reclamanții M. T. și M. F., domiciliați în comuna O., ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL COMUNEI O., cu sediul în ., pentru perioada 10.01.2011 - decembrie 2013, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședința publică din 24.06.2014.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, I. M. I. |
Red. M.G.
5ex./08.07.2014
| ← Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 67/2014. Tribunalul OLT | Obligaţia de a face. Sentința nr. 353/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
