Obligaţia de a face. Sentința nr. 93/2014. Tribunalul OLT

Sentința nr. 93/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 3833/104/2013

Dosar nr._

C. administrativ și fiscal,

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința Nr. 93/2014

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE E. D. S.

Grefier I. I.

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta C. L., cu domiciliul în Piatra-O., ., județul O., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, sector 3, .. 13, chemat în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, sector 1, General Berthelot, nr. 28-30, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința au fost lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea apărătoarei reclamantei, avocat G. M. S. și partea pârâtei U. „S. Haret” concluzii scrise.

Instanța admite, în principiu, cererea de chemare în garanție, având în vedere raportul de subordonare existent între cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție.

Instanța încuviințează, pentru reclamanta, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, conform art. 258 C.p.c.

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând dosarul în stare de soluționare, rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active, invocată de chematul în garanție și în subsidiar, pe fondul cauzei.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta C. L. a chemat în judecată pe pârâta U. S. Haret București solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei U. S. Haret București să elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.

În motivarea cererii reclamanta arată că este absolventă a Universității „ S. Haret,, București, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din București, Specializarea Sociologie, Promoția 2009, forma de invatamânt ID si cu toate ca a promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009 cu nota 10, parata nu si-a executat obligația de a emite diploma de licența .

Aceasta situație de fapt este dovedită cu Adeverința nr. 507/23.07.2009 emisa de U. „S. Haret”, din care rezulta ca reclamanta este licențiata in Sociologie, ca urmare a absolvirii studiilor universitare de licența si a promovării examenului de licența.

Arată reclamanta că desi forma de invatamant ID a fost autorizata potrivit legii, M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nu a aprobat tipărirea formularelor tipizate necesare pentru eliberarea respectivei diplome de licența si astfel, U. „S. Haret” s-a aflat in imposibilitatea de a-i elibera diploma de licența cuvenita .

Consideră reclamanta că M. Educației, Cercetării Tineretului si Sportului(MEN) urmează a fi chemat in garanției de către parata U. „ S. Haret,,.

Totodată, reclamata a menționat faptul că a repectat procedura prealabilă cu adresa nr. 201/23.07.2013, arătând faptul ca la data susținerii si promovării examenului de licenta, iulie 2009, au trecut 3 ani, timp in care nu i-a fost eliberata diploma de licență,, potrivit Regulamentului privind regimului actelor de studii in sistemul de învățământ superior.

Arată reclamanta că în urma tuturor demersurilor efectuate fără rezultat, s-a adresat cu o cerere scrisa in mod direct Rectorului Universității S. Haret înregistrata sub nr. 201/ 23.07.2013.

Adeverința nr. 507/23.07.2009, depusa la dosarul cauzei atesta faptul ca reclamanta a absolvit studiile universitare de licența,in sistem Bologna, ale Universității „S. Haret” Facultatea de Sociologie din București, Specialitatea Sociologie, promoție 2009, forma de invatamant ID si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009 cu nota 10, obținând titlul de licențiată in Sociologie.

Prin urmare, pârâta are obligația eliberării diplomei de licența, câtă vreme actele prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat nu au fost anulate ori revocate, de către nici o autoritate administrativa sau instanța judecătoreasca, bucurându-se de prezumția de legalitate si veridicitate a oricărui act administrativ .

Potrivit prevederilor art. 67 al 3 lg. 84 / 1995, „ absolvenții care au promovat examenul de licența primesc titlul de licențiat in profilul si specializarea urmate, absolvirea studiilor si promovarea examenului de licența de către reclamantă, implica dobândirea titlului de licențiat, iar testarea acestuia reprezentând un drept dobândit in urma finalizării studiilor, are consecința fireasca a eliberării diplomei de licența.

Deși a făcut numeroase demersuri, pârâta nu a eliberat diplomele de absolvire conform regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ 2007, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 716 din_, art. 11(1) completarea formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art.1 și 18 din Legea 554/2004, art.60,67 din Legea 84/1995, Ordinul 2284/2007.

Pentru dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar adeverință privind promovarea examenului de licență și rezultatele obținute pe perioada școlarizării, cererea adresată rectorului de eliberare a diplomei de licență, acte de stare civilă.

La data de 07.10.2013 pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare și cerere de chemare in garanție a MECTS solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, cu cheltuieli de judecată, inclusiv cele solicitate de către reclamantă.

În motivarea întâmpinării pârâta a susținut că a făcut toate demersurile legale către MEN și a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009 însă, datorită refuzului MECTS ,se află în imposibilitatea de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate ,aprobarea făcându-se doar în parte iar acest fapt echivalând cu recunoașterea faptului că a funcționat într-un cadru legal și care a permis organizarea formelor de învățământ cu frecvența redusă sau învățământ la distanță.

În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că a fost înființată prin Legea 443/2002 ca persoană juridică de drept privat iar prin HG 693/2003 și HG 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învătământ la zi mai multe domenii.

Prin Ordinul 3404/2006, pârâta a stabilit că formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi.

Specializarea urmată de către reclamant a fost confirmată de MEN prin emiterea formularelor cu sigla ministerului până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea acestora.

Pârâta a mai arătat că prin adresele formulate au solicitat tipărirea formularelor cu regim special necesare pentru completarea și eliberarea diplomelor, însă chematul în garanție manifestă un refuz neîntemeiat și nesusținut legal.

A mai menționat pârâta că jurisprudența ICCJ este în sensul admiterii cererilor de chemare în garanție.

În drept au fost invocate prevederile art.72-74 C., art.18 din Legea 554/2004 coroborat cu art.28 alin.1.

S-au depus la dosar acte referitoare la solicitarea formularelor tipizate și la corespondența purtată între părți precum și jurisprudența ICCJ în materie.

La data de 28.10.2013, M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A menționat că nu s-a făcut dovada existenței unui act de subrogare între U. S. Haret și MEN, neexistând un raport juridic care să determine admiterea acetei cereri.

cu motivarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației in vigoare la momentul înscrierii in anul I de facultate, neputând fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale .

Arată pârâta că solicitarea de aprobare a emiterii de diplome care atestă studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, studiile urmate în afara acestui cadru fiind nule și neputând avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile, neputându-se opune contractul încheiat de reclamant cu USH atâta timp cât au fost încălcate prevederile legale imperative cu privire la organizarea formei de învățământ pe care a urmat-o reclamanta.

Se mai arată că U. S. Haret a organizat programe de studii „la distanță” fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoz.legii 288/2004 și OUG 75/2005,Legii 84/1995, și fără a fi autorizată pentru specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă.

MEN a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât nu a făcut dovada existenței vreunei obligații de ordin contractual.

Instanța a admis in principiu cererea de chemare în garanție pentru considerentele reținute în practicaua hotărârii.

Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul a urmat cursurile Facultății de Sociologie și Asistență Socială București din cadrul Universității S. Haret, în perioada 2006-2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iunie-iulie 2009, obținând titlul de licențiat în sociologie. În acest sens, U. pârâtă a eliberat adeverința cu nr. 507/23.07.2009, prin care i-a atestat titlul de licențiat în sociologie, obținând la proba –evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate rezultatul de 10, adeverința respectivă având termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență.

Recunoscând promovarea studiilor și examenului de licență, pârâta USH nu a eliberat și diploma de licență motivat de faptul că formularul tipizat necesar completării acesteia, nu a fost aprobat și eliberat de către pârâtul –chematul în garanție MECTS.

În temeiul contractelor de studii încheiate între reclamanta și pârâta USH s-a născut și obligația eliberării diplomei de licență care aparține acestei pârâte și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea reclamantului, să organizeze la finalizarea studiilor - examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență, îndeplinirea acestei obligații depinzând și de aprobarea și eliberarea documentelor tipizate de către MECTS.

Este adevărat că art.2 din Legea 288/2004 dispune că organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, actele de studii putând fi eliberate doar pentru absolvenții care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației in vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, neputând fi recunoscute acte de studii eliberate nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale, însă calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a USH vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acesteia

și nu poate prejudicia pe reclamant, „aparența dreptului” fiind de partea reclamantei, acesta in nici un caz neputând fi sancționat pentru eventuala lipsă de acreditare a USH.

Chiar dacă există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (art. 17 alin l lit b din OUG 75/2005) aceasta se derulează în raporturile universității cu MECTS iar nu in raporturile pe care universitatea le are cu reclamanta căreia nu îi poate fi imputată eroarea comună în privința legalității formei de învățământ absolvite.

Pe de altă parte, se constată că adeverinta eliberată reclamantei este valabilă, nefiind revocată sau anulată de vreo autoritate administrativă sau instanță judecătorească așa încât, produce în continuare efecte juridice în sensul recunoașterii drepturilor conferite de lege pe baza acesteia.

Astfel, nu poate fi reținut faptul invocat de chematul în garanție, respectiv lipsa raporturilor contractuale dintre reclamantă și pârâtă, întrucât reclamantei i-a fost eliberată adeverința tocmai în baza acestor raporturi, motiv pentru care excepția invocată de acesta este neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MECTS referitoare la obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, se constată că adresele nr. 385/6.04.2009, 769/25.08.2009, 3l/21.06.2010, 278/05.08.2010, 569/18.10.2010, 573/26.l0.2010, 1054/3.02.2011, emise de USH către MECTS vizează actele de studii pentru anul 2009, acestea fiind aprobate în parte fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate, iar din adresa nr. 278 /5.08.2010 rezultă faptul că din_ buc. formulare tipizate solicitate de USH s-au primit numai l0325 bucăți, situație în care MECTS nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de U. S. Haret.

Întrucât obligația pârâtei USH referitoare la eliberarea diplomei de licență este corelativă obligației pârâtului chemat în garanție de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă ,pârâta chemată în garanție fiind obligată să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență către reclamantă, neputând fi reținute susținerile MECTS referitoare la neacreditarea Universității S. Haret și la faptul că aceasta nu avea dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor forme de învățământ neacreditate întrucât acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanțe iar instanța nu este investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fiind de necontestat faptul că s-a solicitat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea diplomei de licență.

Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 1 și art.18 alin. l și 5 din Legea 554/2004, se va admite cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și se va dispune obligarea acesteia să emită și să elibereze diplomă de licență și suplimentul la diplomă, urmând a fi admisă și cererea de chemare în garanție formulată de U. S. Haret in sensul obligării chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanti.

În ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la eliberarea diplomei în termen de 30 de zile de la pronunțare, instanța arată că indeplinirea obligației de către pârâtă depinde de îndeplinirea obligației chematului în garanție, iar art.24 din Legea 554/2004 prevede un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru executarea acesteia.

În temeiul art.453 C. va obliga chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 670 cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocat și taxă timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de catre chematul in garanție M. Educației Naționale, ca neintemeiată.

Admite acțiunea reclamantei Chineața L. cu domiciliul în Piatra-O., ., județul O., împotriva pârâtei U. ” S. Haret” București și obligă pârâta U. “S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă.

Admite cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerului Educației formulată de pârâta U. ” S. Haret” și obligă pârâtul să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamantă.

Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale la plata către pârâtă a sumei de 670 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul O..

Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2014

Președinte,

E. D. S.

Grefier,

I. I.

Red.ES

Tehn.ES

5ex/17.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 93/2014. Tribunalul OLT