Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 458/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 458/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 824/104/2014
Dosar nr._ contencios administrativ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 458/2014
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. P.
Grefier S. B.
Pe rol pronunțarea asupra rezultatelor dezbaterilor avute loc în judecarea cauzei- C. administrativ și fiscal, privind pe reclamant S. D. Administrația Publică O. "Consilium" în calitate de reprezentant al membrului de sindicat I. A., cu sediul în Slatina, ., județul O., cu adresa de corespondență în Caracal .. 8, județul O., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Caracal, cu sediul în Caracal, ..10, județul O., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 29.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.05.2014, dată la care s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S. din Administrația Publică O. ,,Consilium’’ în calitate de reprezentant al membrului de sindicat I. A., a chemat în judecată pe pârâtul P. M. Caracal, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună suspendarea executării dispozițiilor nr. 327 și nr. 370 din 28.02.2014 emise de pârât.
In motivare, se arată că reclamantul, membru de sindicat, are calitatea de funcționar public de execuție în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de Director executiv la Direcția Managementul Resurselor Umane,Informare ,Relații Publice, având menționate în fișa postului atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, potrivit legii, precum și de recuperare/încasare creanțe fiscale pentru bugetul local al unității administrativ-teritoriale.
La data de 28.02.2014, pârâtul a emis Dispozițiile nr.327 și 370, care fac obiectul acestei spețe, care intră în vigoare începând cu data de 01.03.2014, comunicate reclamantului în data de 05.03.2014, prin care în mod netemeinic și nelegal se impută reclamantului suma de 53.805 lei, cu titlu de sume încasate necuvenit rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și suma de 6145 cu titlu de „foloase nerealizate" și a dispus diminuarea în consecință a salariului de bază brut lunar, retroactiv, pentru perioada 2011-2013.
Precizează reclamanta că a formulat memoriu, adresat pârâtului ca procedură prealabilă cât și Sindicatului ca împuternicire, înregistrat anterior depunerii acestei acțiuni în care arată că cele două acte emise de pârât sunt netemeinicie și nelegale, solicitând revocarea acestora, însă pârâta nu a dat un răspuns favorabil la procedura prealabilă.
Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, hotărârea prin care se pronunță suspendarea fiind executorie de drept, iar măsura va avea ca efect încetarea oricărei forme de executare.
Reclamantul, în nume propriu –persoană fizică, titulară a drepturilor și intereselor legitime proprii, constituie persoană vătămată de autoritatea publică pârâtă prin executarea actelor administrative contestate și prin nesoluționarea cererii de revocare a acestora, iar în fapt prin paguba iminentă ce intervine în planul financiar al reclamantului și a familiei sale.
Motivele pentru care contestă actul administrativ sunt temeinice, dispozițiile fiind emise cu depășirea competenței, printr-o încălcare vădit flagrantă a legii, de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care ar trebui să se bucure cele două acte administrative întrucât prin Dispoziția nr. 1950 din 06.06.2006, emisă de pârâtă, s-a aprobat metodologia de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente, actul administrativ bucurându-se de prezumția de legalitate și operând până la finele anului 2010, pe baza căruia atât reclamantul, cât și colegii de serviciu, au beneficiat de stimulente conform prevederilor art. 227 din OG nr. 92 / 2003, privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea, efectele acestui act de-a lungul timpului - acordarea stimulentelor financiare - nu au fost constatate ca neconforme în perioada 2006 – 2010, sumele necheltuite la finele unei luni sau a unui an s-au reportat, cu aceeași destinație, în luna sau anul următor, în conformitate cu prevederile art. 5 din Metodologia aprobată.
Astfel, veniturile mai mari încasate în luna octombrie 2010 în baza executărilor silite, s-au datorat reportării, în condițiile legii,a sumelor necheltuite la finele unor luni anterioare.
De aceste drepturi financiar a beneficiat la acea vreme și reclamantul, care a încasat la începutul lunii noiembrie 2010 stimulentele aferente lunii anterioare.
Prin apariția în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 a Legii nr. 285 / 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stipulat că începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din autoritățile care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, așadar și pentru funcționarul public reclamant, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, reclamantul fiind reîncadrat la 01.01.2011 în conformitate cu aceste prevederi legale.
Actul administrativ emis de pârâtă, prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică la 01.01.2011, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, s-a bucurat neîncetat de prezumția de legalitate, fiind verificat și avizat favorabil de Instituția Prefectului județului O., nefiind contestat de reclamant, pârâtă sau altă entitate juridică.
Opinia pârâtei s-a schimbat însă brusc, la finele anului 2013, în urma unui control exercitat de Camera Județeană de Conturi O., care a efectuat în perioada octombrie - noiembrie 2013 o misiune de audit financiar la instituție, încheiată cu unele concluzii defavorabile net la adresa instituției pârâte și a angajaților săi, la care instituția a evitat să formuleze contestație, cel mai probabil de teama unor alte controale, dar și pentru că rezultatele priveau mandatul anterior, prin adresa nr. 433 din 15.11.2013, înregistrată la pârâtă cu nr. 18.612 din aceeași zi, cerându-se oficial pârâtei, în măsura în care în urma misiunii de audit financiar efectuate se constată situații de atragere a răspunderii financiare a salariaților din instituție, să conteste procesul-verbal de constatare încheiat în urma controlului, precum și Decizia nr. 3/2014 emisă în șnur de directorul Camerei Județene de Conturi O., pârâta însă nu a dat curs solicitării, preferând să se supună fără să conteste, în dauna intereselor salariaților.
Pârâta nu a uzat de dreptul legal la contestație pe cale administrativă la Camera de Conturi O. nici măcar spre a explica lucruri elementare, precum faptul că fondul de stimulente pe luna octombrie 2010 provenea în parte și din reportarea unor sume din lunile anterioare, aspect care nu a fost cunoscut de controlorii financiari, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat de aceștia în urma controlului și din Decizia nr. 3 / 2014 a Camerei de Conturi O., dând astfel pe deplin dovadă de rea-credință față de reclamant și colegii săi.
D. cauza neexercitării acestui drept, reclamantul a fost privat de dreptul său de apărare în fața unei instituții a statului, cu toate că reprezentantul său legal a solicitat expres pârâtei să întreprindă acest demers, iar pârâta a încălcat art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62 / 2011, rep., care prevede dreptul reclamantului de a-i fi apărate drepturile în fața organelor de jurisdicție, dispozițiile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 rep., cu modificările ulterioare art. 61 alin (2) care prevede că P. asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și Constituția, care consfințește dreptul cetățenilor la apărare și dreptul la remunerarea muncii.
Consideră reclamantul că argumentele Camere Județene de Conturi O. sunt neîntemeiate, deoarece stimulentele acordate de pârâtă în perioada 2006-2010 în baza art.227 alin.(4) cod procedură fiscală aprobat prin OG 92/2003 nu au suportat nici un fel de corecție de natură juridică sau economică din partea Instituției Prefectului sau Camerei de Conturi.
De asemenea, organele de control au verificat numai modul de constituire a fondului de stimulente pentru luna octombrie 2010, unde au constatat că acest fond nu ar fi fost ,,constituit efectiv’’, ceea ce este fals, deoarece dacă nu ar fi existat fonduri nu s-ar fi putut efectua plata acestor drepturi.
Precizează reclamantul că a beneficiat de aceste drepturi ca urmare a activității desfășurate la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate și cu aprobarea pârâtei în calitate de ordonator principal de credite, nefiindu-i imputabil reclamantului nici un viciu procedural.
Totodată, în luna octombrie 2010 procedura de utilizare a fondului lunar pentru stimulente a fost respectat întocmai, așa cum a fost prevăzută de art.2277 alin.(9) din codul de procedură fiscală, respectiv prin reportarea sumelor neutilizate în lunile anterioare, fără ca această măsură să fie susceptibilă de vreun anume interes în utilizarea fondului majorat în acea lună, cu ocazia reîncadrării din 01.01.2011, deoarece aceste sume s-au plătit la mijlocul lunii noiembrie 2010, în timp ce Legea nr.285 /2010 a apărut în 28 decembrie 2010, așadar după o lună și jumătate.
Se arată că drepturile încasate atât reclamant cât și de colegii acestuia ca stimulente în luna octombrie 2010, nu au făcut și nu fac obiectul măsurilor de imputare și recuperare dispuse în urma acestui control al camerei Județene de Conturi O. sau a vreunui control anterior, iar în bugetul local pe anul 2010 a fost înregistrat chiar un excedent financiar determinat de utilizarea incompletă a fondului de stimulente.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011, reclamantul a fost reîncadrat în conformitate cu prevederile legale în vigoare – Legea 285/2010 în care se prevedea dreptul personalului care a beneficiat de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG nr.92/2003 de a i se calcula salariul de bază prin includerea în acesta a nivelului mediu a drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010.
Deoarece a beneficiat de aceste drepturi în octombrie 2010, reclamantul a avut dreptul prin efectul legii, la includerea acestor drepturi în salariu începând din anul 2011, astfel că fiind respectată legea și nefiind păgubit bugetul instituției, măsura de imputare a unor sume semnificative din salariu, nu se justifică.
Consideră reclamantul că instanța trebuie să analizeze și aspectul excepției de nelegalitate a actului administrativ de impunere, raportat la prevederile art. 85 alin.(1) din Legea 188/1999, rep., dat fiind faptul că dispoziția de imputare nu a fost emisă în termenul prevăzut de lege de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Precizează reclamantul că dispoziția de imputare este vădit nelegală, deoarece, având un caracter executoriu de drept, trebuia să prevadă în concret modalitatea de recuperare a acestor sume din salariul realizat, încălcând art. 738 cod procedură civilă, întrucât nu prevede și nu impune în condițiile legii limitele urmăririi veniturilor bănești viitoare ale reclamantului, ceea ce va putea permite pe viitor rețineri abuzive.
Așadar, actul administrativ de imputare este vădit nelegal, dat fiind că se raportează la o perioadă pentru care a intervenit prescripția, respectiv ianuarie-februarie 2011.
Astfel, dreptul conducătorului pârâtei de a emite dispoziția de impunere este prescrisă peste termenul prevăzut de lege de 3 ani de la data producerii pagubei, conform art. 85 alin.(3) din Legea 188/1999 rep. În fapt, sumele imputate, așa cum apar prevăzute în dispoziție la art.1, sunt calculate prin includerea perioadei prescrise, fiind astfel viciate, iar reclamantul prejudiciat.
La rândul său, dispoziția de reîncadrare în funcția publică a cărei suspendare o solicită reclamantul, încalcă principiul neretroactivității garantat de Constituție – art.15 al.(2) care prevede că legea dispune numai pentru viitor, în timp ce dispoziția contestată reglementează nivelul salariului reclamantului și pentru perioada anilor 2011, 2012 și 2013.
Mai mult, media venitului net al reclamantului scade de la o valoare de 1370 lei lunar, înregistrată anterior emiterii dispozițiilor contestate, la aproximativ 913 lei, după reducerea salariului lunar și aplicarea reținerii de o treime, ceea ce înseamnă o reducere cu 33% a venitului lunar realizat, în absența unei soluții definitive pe fond.
Consideră reclamantul că suspendarea executării actelor administrative contestate până la pronunțarea unei soluții pe fond, reprezintă singura măsură ce va proteja funcționarul public .
În ceea ce privește existența unei pagube iminente, reclamantul consideră că aceasta este îndeplinită, dat fiind iminența producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, urmare a pierderii bruște a unei părți semnificative a salariului, de la un net de 1370 lei, diminuându-se la 913 lei lunar, în perioada imediat următoare aplicării dispozițiilor contestate astfel că, reducerea imediată cu 33% poate conduce realmente către un colaps financiar.
Se arată de asemenea că reclamantul este grav prejudiciat în drepturile și interesele sale legitime, întrucât pe întreaga perioadă a judecării cauzei va obține un venit diminuat substanțial, salariul fiind unica sursă de venit pe care o realizează, fiind căsătorit și fiind diagnosticat cu boli cronice care îi agravează situația financiară a familiei .
În drept, au fost invocate, dispozițiile art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, rep., art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 85 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, rep.
Au fost depuse la dosar, în copie, CI reclamant, memoriu adresat pârâtei cât și sindicatului, dispoziția nr.327 din 28.02.2014, situația recalculării drepturilor salariale pentru perioada 01.01._14 conform deciziei nr.3/2014 a Camerei de Conturi O., dispoziția nr.3370 din 28.02.2014 cu anexă, decizia nr.03/2014, adresa nr.4331 din 15.11._ emisă de S. din Administrația Publică O. ,,CONSILIUM’’, referat nr.9002 din 05.10.2010, centralizator fond stimulente din executare silită pe conturi bugetare perioada 01.07._10, referat nr.9002 din 05.10.2010, referat 9002 din 05.10.2010, referat nr._ din 04.11.2010, centralizator fond stimulente din executare silită pe conturi bugetare perioada 01.10._10, referat_ din 04.11.2010, dispoziția nr.1950 din 06.06.2006, anexa 1 – Metodologica de constituire și utilizare a fondului pentru acordarea de stimulente de către unitățile administrativ teritoriale reglementat prin ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, dispoziția nr.1157/20.04.2010, dispoziția nr.189/_, fișa postului, atribuții și responsabilități ce revin angajatului – inspector recuperare creanțe persoane juridice înregistrate sub nr.3852/12.05.2010, fișa postului nr.122.
P. M. Caracal - Instituția Primarului, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, ca fiind neîntemeiată arătându-se că reclamantul, membru de sindicat are raport de serviciu cu instituția publică, ca funcționar public de execuție în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de Director executiv la Direcția Managementul Resurselor Umane,Infirmare,Relații Publice,iar ca urmare a acțiunii de audit financiar a contului anual de execuție bugetară și al bilanțului contabil încheiat pe anul 2012 desfășurată la UAT Municipiul Caracal, Camera de Conturi a județului O. din cadrul Curții de Conturi a României a emis Decizia nr.3/21.01.2014, la punctul 6.6, Curtea de Conturi a reținut stabilirea eronată a drepturilor salariale inclusiv a sporurilor, premiilor și altor drepturi acordate unor funcționari publici și personalului contractual din cadrul instituției.
La data de 28.02.2014, Primăria M. Caracal a emis Dispozițiile nr. 327 și 370, ce fac obiectul acestei cereri, care intră în vigoare începând cu data de 01.03.2014, comunicate reclamantei în data de 05.03.2014, prin care se impută acestuia suma de 53.805 lei, cu titlu de sume încasate necuvenit rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și suma de 6145 lei cu titlu de "foloase nerealizate" și s-a dispus diminuarea în consecință a salariului de bază brut lunar, începând cu data de 01.03.2014 la valoarea de 1370 lei brut, precum și retroactiv, pentru perioada 2011-2013.
In urma acțiunii de verificare cu tema ,,audit financiar al contului de execuție încheiat pe anul 2012’’ la Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Caracal de către Camera de Conturi a județului O. cu privire la reîncadrarea conform legii - cadru nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a constatat că la un număr de 55 de salariați, salariul de bază a fost majorat nelegal ca urmare a includerii în acesta a unor drepturi bănești, reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.
Conform art. 14 din Legea-cadru nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011, pentru personalul din cadrul compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, beneficiare de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
Astfel, în baza dispozițiilor emise de ordonatorul de credite, s-a majorat salariul de bază pentru un număr de 44 de persoane, începând cu data de 01.01.2011 și pentru un număr de 11 persoane începând cu data de 01.02.2011. prin includerea în acesta a unor drepturi bănești reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.
D. verificarea efectuată de Camera de Conturi O. cu privire la modul de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia pe luna octombrie 2010, s-a constatat că acest fond nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15% din valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, concomitent cu diminuarea conturilor corespunzătoare de venituri ale bugetului local și virarea acestor sume într-un cont distinct, cu destinație specială, deschis la Trezoreria Caracal.
Prin Decizia nr.3/21.01.2014 Camera de Conturi O. în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a dispus efectuarea corecțiilor salariale privind încadrarea personalului pe funcții-grade și trepte de salarizare începând cu 01.01.2011, conform Legii cadru nr. 285/2010.
De asemenea, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.94/1992, Camera de Conturi a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestora și a foloaselor nerealizate pentru un număr de 55 de salariați prin includerea în salariul de bază a nivelului mediu a drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010, reprezentând stimulente, din materialul probator existent la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La dosar au fost depuse dispozițiile a căror suspendare se solicită, actele care au stat la baza emiterii acestora, dovezi privind corespondența purtată între părți, acte medicale, copie facturi consum energie electrică.
Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale, tribunalul apreciază că cererea este neîntemeiată.
Reclamantul solicită suspendarea dispoziției nr. 320/28.02.2014 prin care s-a dispus ca începând cu 01.03.2014 reclamantul să beneficieze de un salariu de bază brut lunar de 1370 lei și a dispoziției nr. 370/28.02.2014 prin care s-a dispus ca începând cu aceeași dată 01.03.2014 se impută reclamantului suma de 53.805 lei, din care 6245 sumă încasată necuvenit din includerea în salariul de bază a unor sume reprezentând nivelul mediu al stimulentelor pentru perioada 01.01._14.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cererii, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar art. 85 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevede posibilitatea contestării măsurilor luate față de aceștia, la instanța de contencios administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
D. interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, solicitată prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, acte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin caracterul lor restrictiv – imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat și care să fie de natură a argumenta atât existența cazului bine justificat cât și a iminenței producerii pagubei.
Cele două condiții prev. de art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi considerate a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ iar susținerea că prin diminuarea salariului de încadrare și reținerea sumelor încasate nelegal sar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul funcționarului public, nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube care să constea într-o consecință a executării.
Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea într-o împrejurare determinată de diminuarea salariului și plata sumelor încasate nelegal iar nu în suma de bani ce constituie diferența de salariu, altfel sar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ și care ar contraveni caracterului de excepție al in situației suspendării executării actelor administrative așa cum este reglementată de lege.
Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează în cazul acțiunii în anulare, în cauza de față neputându-se reține că ar exista o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrate, atât dispoziția de stabilire a salariului cuvenit reclamantului cât și dispoziția privind recuperarea sumelor încasate nelegal, având la bază constatările Camerei de Conturi O. cu privire la modul de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia, decizia nr. 3/21.01.2014 a Camerei de Conturi O. dispunând asupra efectuări corecțiilor salariale privind încadrarea personalului.
În ceea ce privește condiția referitoare la „paguba iminentă”, se constată de asemenea, că nu este îndeplinită, aceasta presupunând existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, situație nedovedită în cauză întrucât, în cazul anulării respectivelor dispoziții reclamantul poate primi drepturile bănești anterioare, susținerile referitoare la faptul că paguba constă în pierderea unei părți a salariului nefiind suficiente și concludente pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării, astfel de susțineri nefiind de natură a răsturna prin ele însele prezumția de legalitate a actelor contestate.
Având în vedere considerentele expuse și ținând cont de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, se va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. D. Administrația Publică O. "Consilium" în calitate de reprezentant al membrului de sindicat I. A.,, cu sediul în Slatina, ., județul O., cu adresa de corespondență în Caracal .. 8, județul O., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Caracal, cu sediul în Caracal, ..10, județul O. ca neîntemeiată .
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2014.
Președinte, M. C. P. | ||
Grefier, S. B. |
Tehnored MS
Ex.4/09.05.2014
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 382/2014.... → |
|---|
