Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 447/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 447/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 943/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
Sentința nr. 447/2014
Ședința publică din data de 29.04.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier I. M. I.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. D. M., domiciliată în Caracal, .. 7, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. M. CARACAL și U. A. TERITORIALĂ -MUNICIPIUL CARACAL, cu sediul în Caracal, .. 10, județul O., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. M. pentru reclamanta B. D. M., consilier juridic V. V. – A. pentru pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentanta pârâților depune la dosar delegațiile de reprezentare.
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reprezentanții părților din litigiu, având pe rând cuvântul, apreciază că Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. A. și Fiscal este instanța competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată, în conformitate cu prevederile art. 95 Cod procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul reclamantei învederează că a formulat și cerere de anulare a actelor administrative a căror suspendare se solicită, aspect ce se poate verifica din programul Ecris. Solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar; precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâților depune la dosar decizia nr. 3 din 21.01.2014 emisă de Camera de Conturi a Județului O. și adresa de înaintare a acesteia către instituția ce o reprezintă. Solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța admite proba cu înscrisuri solicită de părți și, în temeiul art. 238 c.p.civilă estimează că prezenta cauză poate fi soluționată la termenul de astăzi.
Constatându-se administrată proba cu înscrisuri și cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe cerere.
Avocat P. M., pentru reclamanta B. D. M., având cuvântul, susținând oral motivele cererii de chemare în judecată înscrise la dosarul cauzei, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, suspendarea executării Dispozițiilor nr. 361 din 28.02.2014 și nr. 302 din 28.02.2014 emise de P. M. Caracal până la pronunțarea instanței de fond, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. În ceea ce privește existența unei pagube iminente, consideră că există iminența producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, urmare a pierderii unei părți semnificative a salariului. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic V. V. – A., pentru pârâți, având cuvântul, în sensul motivelor invocate în întâmpinare, solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. A. și Fiscal, reclamanta B. D. M. a chemat în judecată pe pârâtul P. M. Caracal și U.A.T. – Municipiul Caracal, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună suspendarea executării dispozițiilor nr. 361 și nr. 302 din 28.02.2014 emise de pârât.
In motivare, se arată că reclamanta are calitatea de funcționar public de execuție în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal, în funcția de director executiv – Direcția Economică și, conform prevederilor legale, începând cu anul 2011 au fost făcute reîncadrări succesive începând cu data de 25.01.2011 prin dispoziții ale Primarului M. Caracal fiind stabilite și drepturile salariale care au inclus și stimulentele acordate conform art. 14 din Legea nr. 285/2010 începând cu 01.01.2011.
În urma controlului Curții de Conturi a României – Camera de Conturi a Județul O., s-a constatat la punctul 6.6.1 din Decizia nr. 3/2014 că drepturile salariale au fost stabilite eronat și nu au fost raportate la nivelul, lunii octombrie 2010, așa cum prevede art. 14 din Legea - cadru nr. 285/2010.
La data de 28.02.2014, în temeiul deciziei nr. 3/2014 a Camerei de Conturi a Județului O., pârâtul a emis Dispozițiile nr. 361 și 302 care fac obiectul acestei cauze, care intră în vigoare începând cu data de 01.03.2014, prin care în mod netemeinic și nelegal se impută reclamantei suma de 18.963 lei, cu titlu de sume încasate necuvenit rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și cu titlu de „foloase nerealizate".
Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, hotărârea prin care se pronunță suspendarea fiind executorie de drept, iar măsura va avea ca efect încetarea oricărei forme de executare.
Se arată că împotriva celor două acte administrative a formulat contestație în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalul plătit din fonduri publice și plângerea prealabilă în temeiul art.7 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 al. 1 din Legea nr.554/2004 cu privire la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, astfel:
Cu privire la condiția cazului bine justificat, se arată că actele administrative susmenționate au capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, întrucât dispoziția nr. 302/28.02.2014 a dispus corecția drepturilor salariale începând cu 01.01.2011 și, conform indicațiilor Curții de Conturi, s-au stabilit retroactiv salariile de bază începând cu 01.01.2011, astfel că dispoziția în cauză are efecte retroactive, fiind emisă cu nesocotirea principiului conform căruia actele administrative produc efecte numai pentru viitor.
În ceea ce privește Dispoziția nr. 361/28.02.2014 prin care s-a dispus imputarea sumei de 18.963 lei reprezentând sume încasate necuvenite și foloase nerealizate, se arată că aceasta încalcă răspunderea civilă a funcționarului public, reclamanta neavând atribuții în stabilirea drepturilor salariale și modalitatea de plată a acestor drepturi, sumele respective reprezentând plata pentru funcția exercitată de acesta, însăși Curtea de Conturi reținând că abaterea s-a datorat unei activități necorespunzătoare desfășurată de către Managementul entității și a funcționării defectuoase a formelor de control intern.
De asemenea, dispoziția nr. 361/2014 stabilește întinderea prejudiciului începând cu 01.01.2011, situație în care este evidentă prescripția dreptului la acțiune pentru o parte din sumele imputate.
În ceea ce privește existența unei pagube iminente, reclamanta consideră că aceasta este îndeplinită, fiind iminentă producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, urmare a pierderii bruște a unei părți semnificative a salariului, care a fost redus la 2948 lei/lună, aceasta fiind prejudiciată în drepturile și interesele sale legitime întrucât este grav afectat în plan social și economic, nivelul actual al cheltuielilor reprezentând mai mult de jumătate din valoarea venitului lunar.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a depus la dosar dispozițiile nr. 99/2011, nr. 2121/2012, nr. 399/2013, 302/2014 și 361/2014, copia fișa postului și copie contestație/ plângere prealabilă.
Pârâtul P. M. Caracal a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative, ca fiind neîntemeiată, arătându-se că reclamanta are raport de serviciu cu instituția publică, ca funcționar public de execuție în cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului municipiului Caracal, în funcția publică de director executiv, iar ca urmare a acțiunii de audit financiar a contului anual de execuție bugetară și al bilanțului contabil încheiat pe anul 2012 desfășurată la UAT Municipiul Caracal, Camera de Conturi a județului O. din cadrul Curții de Conturi a României a emis Decizia nr.3/21.01.2014 prin care, la punctul 6.6, a reținut stabilirea eronată a drepturilor salariale inclusiv a sporurilor, premiilor și altor drepturi acordate unor funcționari publici și personalului contractual din cadrul instituției.
La data de 28.02.2014, Primăria M. Caracal a emis Dispozițiile nr. 361 și 302 ce fac obiectul acestei cereri, care intră în vigoare începând cu data de 01.03.2014, comunicate reclamantei în data de 05.03.2014, prin care se impută acesteia suma de 17.019 lei, cu titlu de sume încasate necuvenit rezultate din salariul net pe perioada 01.01._14 și suma de 1.944 lei cu titlu de "foloase nerealizate" și s-a dispus diminuarea în consecință a salariului de bază brut lunar pentru perioada 2011-2014.
In urma acțiunii de verificare cu tema „audit financiar al contului de execuție încheiat pe anul 2012” la U. A. - Teritorială Municipiul Caracal de către Camera de Conturi a județului O. cu privire la reîncadrarea conform Legii - cadru nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a constatat că la un număr de 55 de salariați, salariul de bază a fost majorat nelegal ca urmare a includerii în acesta a unor drepturi bănești, reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.
Conform art. 14 din Legea-cadru nr. 285/2010, începând cu data de 01.01.2011, pentru personalul din cadrul compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, beneficiare de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul OG 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, salariile de bază se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu al acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010.
Astfel, în baza dispozițiilor emise de ordonatorul de credite, s-a majorat salariul de bază pentru un număr de 44 de persoane, începând cu data de 01.01.2011, și pentru un număr de 11 persoane începând cu data de 01.02.2011, prin includerea în acesta a unor drepturi bănești reprezentând nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, care nu pot fi justificate legal.
Din verificarea efectuată de Camera de Conturi O. cu privire la modul de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia pe luna octombrie 2010, s-a constatat că acest fond nu a fost constituit efectiv prin reținerea cotei de 15% din valoarea creanțelor fiscale stinse prin executare silită, concomitent cu diminuarea conturilor corespunzătoare de venituri ale bugetului local și virarea acestor sume într-un cont distinct, cu destinație specială, deschis la Trezoreria Caracal.
Prin Decizia nr.3/21.01.2014, Camera de Conturi O., în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a dispus efectuarea corecțiilor salariale privind încadrarea personalului pe funcții-grade și trepte de salarizare începând cu 01.01.2011, conform Legii cadru nr. 285/2010.
De asemenea, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.94/1992, Camera de Conturi a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestora și a foloaselor nerealizate pentru un număr de 55 de salariați, prin includerea în salariul de bază a nivelului mediu a drepturilor bănești aferente lunii octombrie 2010, reprezentând stimulente, din materialul probator existent la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, pârâtul solicită respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205-208 cod pr civilă.
Pârâtul a depus la dosar decizia nr. 3/2014 emisă de Camera de Conturi a Județului O. și adresa de înaintare a acesteia înregistrată la Primăria M. Caracal.
Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta a solicitat suspendarea dispoziției nr. 302/28.02.2014 prin care s-a dispus ca dispozițiile Primarului M. Caracal emise începând cu data de 01.02.2011 prin care au fost stabilite cuantumurile salariilor de bază lunare brute ale reclamantei, având funcția publică de director executiv în cadrul instituției pârâte, să se modifice în conformitate cu anexa la această dispoziție, precum și a dispoziției nr. 361/28.02.2014 prin care s-a dispus ca, începând cu data 01.03.2014, să se impute reclamantei suma de 18.963 lei din care 17.019 lei reprezintă suma încasată necuvenit din includerea în salariul de bază a unor sume reprezentând nivelul mediu al stimulentelor pentru perioada 01.01._14, și suma de 1.944 lei reprezentând foloase nerealizate.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cererii, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar în art. 85 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se prevede posibilitatea contestării măsurilor luate față de aceștia la instanța de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispozitia instantei de judecata in vederea respectarii principiului legalitatii. Pe de alta parte, se impune a fi făcuta precizarea ca actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, care la rândul sau, se bazează pe prezumția de autenticitate si pe prezumția de veridicitate De aici, rezulta principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care instanța poate sa recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr.554/2004.
In alta ordine de idei, din lecturarea art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 modificata, rezulta ca, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existenta unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezenta unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
De asemenea, cele două condiții, prin caracterul lor restrictiv – imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat și care să fie de natură a argumenta atât existența cazului bine justificat, cât și a iminenței producerii pagubei.
Instanța constată că nu pot fi considerate a fi îndeplinite cele două condiții prev. de art.14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ, iar susținerea potrivit căreia, prin executarea obligațiilor stabilite prin dispozițiile emise de pârât s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu iminent și greu de recuperat în patrimoniul angajatului instituției pârâte, nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care trebuie să fie consecința executării, și nu executarea însăși a actului administrativ atacat.
Paguba ar trebui să constea într-o împrejurare determinată de diminuarea salariului și de plata sumelor încasate nelegal, iar nu în suma de bani ce constituie diferența de salariu, întrucât, altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ și ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative, așa cum este reglementată de lege.
Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează în cazul acțiunii în anulare, în cauza dedusă judecății neputându-se reține că ar exista o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrate, atât dispoziția de stabilire a salariului cuvenit reclamantei, cât și dispoziția privind recuperarea sumelor încasate nelegal, având la bază constatările Camerei de Conturi O. cu privire la modul de constituire al fondului de stimulente și utilizarea acestuia, decizia nr. 3/21.01.2014 a Camerei de Conturi O. dispunând asupra efectuări corecțiilor salariale privind încadrarea personalului.
În ceea ce privește condiția referitoare la „paguba iminentă”, se constată de asemenea, că nu este îndeplinită, aceasta presupunând existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, situație nedovedită în cauză întrucât, în cazul anulării respectivelor dispoziții reclamanta poate primi drepturile bănești anterioare, susținerile referitoare la faptul că paguba constă în pierderea unei părți a salariului nefiind suficiente pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru suspendarea executării.
Pentru considerentele expuse și reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta B. D. M., domiciliată în Caracal, .. 7, ., . în contradictoriu cu pârâții P. M. CARACAL și U. A. TERITORIALĂ -MUNICIPIUL CARACAL, cu sediul în Caracal, .. 10, județul O., ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. G. I. M. I.
Red.MG
5 ex./7.-05.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 23/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 1051/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
