Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1699/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1699/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 1354/85/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA NR. 1699/CA
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
Grefier: N. M.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant F. D. și pe pârât S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE, pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns:- reclamant - F. D. prin av. S. D., lipsa fiind pârâtii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei.
Reprezentanta reclamantului, av. S. D., arată că Tribunalul este competent in soluționarea cauzei.
Instanța, procedând în baza art. 131 C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 1 și 10 din Legea 554/2004.
Instanța, în baza art. 238 C.proc.civ., pune în discuția părților estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are alte cereri de solicitat în cauză și apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța, având în vedere susținerile părților și împrejurările cauzei, apreciază că durata estimată de cercetare a procesului este de o lună.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are alte cereri de solicitat în cauză, probele fiind înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, potrivit disp. art. 255 al.1 si art. 258 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamant, în baza art. 244 C.proc.civ., declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantului, av. S. D., solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâților la restituirea sumei de 3631 lei, reprezentând taxa achitată conform chitanței . nr._ din 24.10.2014, obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculată de la data plății și până la restituirea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.04.2015 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul F. D. a chemat în judecată pe pârâții S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea pârâților la restituirea în favoarea reclamantului a sumei de 3631 lei, achitată cu chitanța . nr._/24.10.2014, cu titlu de taxă;
- obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculată de la data plății și până la data restituirii integrale a sumei;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, pe parcursul anului 2014, a achiziționat un autoturism second-hand, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, în speță Germania, marca SKODA, tipul O.. Printre actele și documentele necesare înmatriculării autoturismului, era necesară și achitarea unei taxe speciale, document fără de care înscrierea mașinii în circulație nu putea fi finalizată. Astfel a achitat această taxă și a finalizat înmatricularea mașinii. Așadar, pentru a înmatricula autovehiculul în România, i s-a impus reclamantului achitarea taxei, taxă care se aplica, pe de o parte, autovehiculelor rulate provenite din alte state membre cu ocazia primei lor înmatriculări în România și, pe de altă parte, autovehiculelor deja înmatriculate în România cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule rulate în acest stat membru, în cazul în care la momentul înmatriculării lor în statul membru menționat nu se plătise nicio taxă. Reclamantul a mai arătat că legea a scutit de taxa instituită transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s-a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii. În această privința, trebuie arătat că scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe, o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România a autovehiculelor similare provenite din alte state membre, O astfel de scutire favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare. Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu, sens în care CJUE a considerat, în cauza M./Statul R., că: "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că - nu se opune ca un stat membru sâ instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru șl autovehiculelor deja înmatriculate în statui membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă; și - că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibila cu dreptul Uniunii." Reclamantul a mai arătat că esențială pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, alin. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat. Considerând demonstrată încălcarea art. 110 din Tratat prin Instituirea taxei pentru autoturisme, reclamantul a solicitat să se admită acțiunea stabilind că taxa a fost ilegal încasată și să oblige pârâta să o restituie. Lipsind pe reclamant în mod nelegal de suma amintită mai sus, de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil. În ceea ce privește procedura prealabilă și termenele de prescripție, procedura aplicabilă cererilor de restituire a sumelor de bani încasate în temeiul unui act normativ intern contrar dreptului comunitar este, potrivit principiului autonomiei procedurale a statelor membre UE, cea internă rezervată tuturor acțiunilor în restituirea unei taxe, impozit, etc. (fără titlu, întemeiată pe prevederile art. 113 Cod procedură fiscală, iar sub aspectul termenului de prescripție sunt aplicabile prevederile art. 132 Cod procedură fiscală potrivit cărora „Dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire". Având în vedere faptul că în cauză nu există act administrativ a cărui anulare să se impună, nu este necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004. Pe de altă parte, în cazul atacării refuzului nejustificat, conform art. 7 al. 5 coroborat cu art. 2 al 2 din Legea 554/2004 nici nu este obligatorie procedura prealabilă. Conform dispozițiilor din capitolul 1, pct. 3, al. I ale Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice nu se cere efectuarea unei proceduri prealabile pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea 9/2012, art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 90 par. 1 din Tratatul CE, art. 113, 132 C. proc. fisc., art. 2141-2143 Cod fiscal, art. 1084 Cod civil raportat la art. 1082 Cod civil, art. 205 Cod de procedură civilă, Cap. I, pct. 3, alin. 1 din Ordinul 1899/2004, Hotărârea CJUE din 14 aprilie 2015 în cazul M..
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 lei, conform art. 16 din OUG nr. 80/2013.
Prin întâmpinare (fila 25), pârâtul S. F. Orășenesc Săliște prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și obligarea doar a pârâtului Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei, având în vedere că organul fiscal este doar un simplu încasator iar taxa se face venit la bugetul AF Mediu.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat în esență că operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei, înseși obligația de plată a taxei fiind una de natură legală. OUG nr. 9/2013 aplicabilă în speță este cosntituțională și reflectă voința legiuitorului român, iar dispozițiile OUG nr. 9/2013 nu contravin prevederilor din Tratatul Comunității Europene. Prin OUG nr 9/2013 legiuitorul român a înlăturat discriminarea indirectă inovcată de reclamant, în sensul că sunt obligați să plătească taxa de poluare atât autovehiculele second-hand achiziționate din Comunitatea Europeană la prima lor înmatriculare în România, cât și autovehiculele second-hand achiziționate de pe piața internă și reînmatriculate în România.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. C. proc. civ., art. 1 și urm. Legea nr. 554/2004, OUG nr. 9/2013.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține în fapt următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul a dobândit la data de 27.03.2014 de la vânzătorul Mai Sergei autovehiculul marca Skoda, nr. de înmatriculare VG_, . TMBCE61Z_, înmatriculat pentru prima dată la 17.10.2006.
Pentru acest autovehicul, la cererea reclamantului, s-a emis decizia de calcul a timbrului de mediu pentru autovehicule nr. 2384 din data de 24.10.2014, emisă în temeiul OUG 9/2013, stabilindu-se o sumă de 3631 lei, în funcție de valoarea combinată a emisiilor de CO2 conform anexei și capacitatea cilindrică cu aplicarea coeficienților prevăzuți în coloana 2 din anexa 3 din OUG nr. 9/2013 modificată, sumă achitată, prin plată voluntară cu chitanța ., numărul_ din data de 24.10.2014.
Cererea de restituire formulată de reclamant a fost transmisă la instituția pârâtă prin fax la data de 20.04.2015 (fila 5), însă aceasta nu a dat curs solicitărilor sale, iar poziția exprimată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei este lipsită de echivoc în ceea ce privește refuzul restituirii sumei în cauză, a cărei impunere, o consideră în deplină concordanță cu principiile comunitare în materie fiscală.
Potrivit art. 1 alin.1 din OUG 9/2013 „ Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, denumit în continuare timbru”. A.. 2 stipulează că: „Timbrul se face venit la bugetul F. pentru mediu și se utilizează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”
Art. 4 din același act normativ prevede că obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
„a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Așadar, se poate observa că timbrul de mediu instituit de OUG 9/2013 se aplică atât în privința vehiculele second hand (de ocazie) achiziționate de pe piața internă, care sunt înmatriculate așadar deja în România, dar și vehiculelor second hand (de ocazie) importate, situație de fapt și de drept care este conformă cu art. 110 TFUE, deoarece nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
Pe de altă parte, timbrul de mediu este o taxă ce se percepe la prima înmatriculare sau transcriere a autoturismului. Sub acest aspect se reține că taxa se determină pe baza unor criterii obiective, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO2, capacitate cilindrică, norma de poluare pentru motor și vechimea autoturismului, fiind asigurată libera circulație a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 110 din T.F.U.E.,criticile reclamantului fiind și din acest punct de vedere neîntemeiate.
În ceea ce privește cauza C-76/14 invocată de către reclamant, se reține că aceasta a supus analizei Curții Europene de Justiție alte prevederi legale decât cele aplicabile în cauza de față, respectiv dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Prin urmare, instanța apreciază că noul act normativ nu este contrar art.110 din TFUE, așa încât înmatricularea în România a autoturismului proprietatea reclamantului este condiționată de dovedirea plății taxei prevăzute de OUG nr. 9/2013.
În consecință, acțiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată, la fel și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat S. D. B. din Sibiu, .. 61, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâții S. F. ORĂȘENESC SĂLIȘTE, cu sediul în Săliște, ., jud. Sibiu, PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, CUI_, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu, și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, CUI_, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6,
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cerere care se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședința publică de la data de 08.09.2015.
Președinte, D. D. | ||
Grefier, N. M. |
red./tehnored.D.D.2.10.2015
6 ex.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 1241/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
