Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 454/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 454/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 6196/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 454/CA
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant V. N. și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., pârât A. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 24.02.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
1. Circumstanțele cauzei.
1.Obiectul acțiunii
1.1 Reclamantul V. N., prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 23 septembrie 2013 și precizată sub aspectul încadrării în drept la data de 20 mai 2014 a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziei nr.90 din 26.04.2013, de soluționare a contestației emisă de pârâtă;
- anularea deciziei de impunere nr._ din 10.12.2012 și a raportului de inspecție fiscală nr._ din 10.12.2012, întocmite de Activitatea de Inspecție Fiscală prin care s-a stabilit suplimentar obligații fiscale în cuantum total de, 186.891 lei, din care, 95.897 lei, reprezentând taxa pe valoare adăugată suplimentară, a sumei de 76.609 lei, reprezentând majorări de întârziere dobânzi și a sumei de 14.385 lei, reprezentând penalități de întârziere;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
1.2 Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., în baza mandatului nr.3311 din 29.05.2014, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, cu consecința menținerii actelor administrative contestate și a sumei de plată.
2 Aprecierea părților.
2.1 Reclamantul susține că, decizia este netemeinică și nelegală întrucât nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art.127 alin.(2) Cod fiscal, pentru a dobândi calitatea de persoană impozabilă în scopuri de TVA, începând cu data de 01.11.2007, vânzarea efectuată în baza contractului de vânzare cumpărare nr.730/06.09.2007, nu poate fi calificată ca venituri cu caracter de continuitate alături de celelalte 2 tranzacții efectuate în anul 2008 și în anul 2009.
2.1.1 Reclamantul a arătat că în mod greșit s-a calculat TVA și accesoriile, aplicând cota standard de 19% și nu după procedeul sutei mărite, conform pct.23 alin.(2) din H.G. nr.44/2004, precum și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-317/1994, Elida Gibbs și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauza_ .
2.2 Pârâta susține că tranzacțiile efectuate de persoane fizice au fost întotdeauna reglementate fiscal, reclamantul a realizat venituri din edificarea spre vânzare în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate din imobile cu mai multe apartamente și mansarde. Atâta timp cât reclamantul a efectuat în perioada 01.11._12, tranzacții imobiliare, venituri care intră în sfera de aplicare a TVA, susținerile acestuia cu privire la lipsa reglementării legale privind includerea acestor operațiuni nu este fondată, având în vedere dispozițiile art.127 alin.(1) și alin.(2) Cod fiscal și pct.3 alin.(1) din H.G. nr.44/2004, care reglementează categoria operațiunilor impozabile din punct de vedere al TVA, ale art.127 alin.(1) și alin.(2) Cod fiscal, care definesc persoana impozabilă și ale art.152 alin.(2) Cod fiscal, care reglementează cifra de afaceri care servește drept referință pentru stabilirea plafonului de scutire de TVA.
2.2.1 Pârâta a arătat că în ceea ce privește modul de calcul al taxei pe valoare adăugată se impune respingerea susținerilor reclamantului pe baza Deciziei Comisiei fiscale nr.2/12.04.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr.278/20.04.2011, arătând că actele de control și decizia de impunere a avut în vedere aceste dispoziții cu privire la aplicarea cotei de 19%, la baza impozabilă ce reprezintă contravaloarea veniturilor realizate și încasate din vânzarea de apartamente care nu includ TVA, apreciind că operațiunile efectuate nu beneficiază de acordarea dreptului de deducere a taxei, drept care se poate exercita prin procedura administrativă, prin decont ulterior, în urma verificării administrative a facturilor de achiziție.
2.2.2 Pârâta a organul fiscal de control a că stabilit pentru suma suplimentară datorată cu titlu de TVA sunt datorate majorări de întârziere și penalități de întârziere, sume apreciate prin decizia de soluționare a contestației ca fiind corect stabilite de emitentul raportului de inspecție fiscală și al deciziei de impunere emisă pe numele reclamantului.
3 C. juridic.
3.1 Reclamantul invocă prevederile Codului fiscal, Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, Codul de procedură fiscală, jurisprudența relevantă a Curții Europene de Justiție și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
3.2 Pârâta invocă prevederile art.126, art.127, art.137 Cod fiscal..
4 Aprecierea Tribunalului.
4.1 Prin raportul de inspecție fiscală nr._ din 06.12.2012 s-a stabilit urmare a examinării activității desfășurate de reclamant în perioada 01.01._12, că persoana impozabilă V. N. a fost înregistrat în scopuri de TVA din oficiu începând cu data de 27.08.2012, pe baza informațiilor obținute prin verificarea listei nominale a beneficiarilor de venit (soții V.), care au efectuat un număr de 3 tranzacții imobiliare prin care au transferat dreptul de proprietate asupra 3 terenuri arabile, terenuri de construcție și 3 locuințe P + M.
În ceea ce privește activitatea desfășurată în domeniul exploatării bunurilor corporale imobile, raportul reține că, în baza actului de dezmembrare, a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.730/06.09.2007 și a autorizației de construire nr.18/ 2008, emisă pentru executarea lucrărilor de construire a unui imobil în Șelimbăr, ., reclamantul, împreună cu soția sa a dezmembrat și înstrăinat, prin vânzare, terenul arabil în suprafață de 975 mp din care 200 mp teren de construcții. Construcția a fost finalizată la data de 03.03.2009, conform contractului de vânzare cumpărare și dezmembrare cu apartamentare, rezultând:
- un bun imobil - teren arabil, în suprafață de 237 mp, din care 150 mp teren construcții + o locuință P + M situată în Șelimbăr, ., cu nr. top nou 1071/5/2/1/1 și,
- un bun imobil - teren arabil, în suprafață de 251 mp, din care 150 mp teren construcții + o locuință P + M situată în Șelimbăr, ., cu nr. top nou 1071/5/2/1/3/1.
Organul de control, în considerarea dispozițiilor art.14 alin.(1) și alin.(2) Cod procedură fiscală și art.11 alin.(1) Cod fiscal a apreciat că, achiziționarea terenurilor pentru construcții, construirea imobilelor, dezmembrarea imobilului edificat demonstrează faptul că reclamantul împreună cu soția sa au avut intenția de a desfășura activitate economică de exploatare a bunurilor corporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate de la data de 06.09.2007 (data dezmembrării terenurilor în două corpuri funciare distincte, teren arabil și teren de construcții), dată de la care avea obligația declarării începerii activității economice, apreciind ca fiind aplicabile dispozițiile art.153 alin.(1) Cod fiscal raportat la art.66 alin.(2) din H.G. nr.44/2004, dobândind calitatea de persoană impozabilă din perspectiva taxei pe valoarea adăugată, la data de 30.09.2007, cifra de afaceri realizată din vânzarea unui teren de construcții, fiind în sumă de 220.791 lei.
Prin raportul de inspecție fiscală organul de control concluzionează în sensul că, reclamantul, în calitate de persoană impozabilă din perspectiva taxei pe valoarea adăugată din 06.09.2007, avea obligația de a declara începerea activității economice și cifra de afaceri preconizată a fi realizată pe parcursul anului, precum și obligația ca la momentul depășirii plafonului de 35.000 euro, pentru tranzacțiile efectuate să solicite înregistrarea în scopuri de TVA și să devină plătitor începând cu 01.11.2007.
Urmare a calculului efectuat, pe baza documentelor verificate, organul de control a apreciat că pentru operațiunile impozabile efectuate în perioada 01.11._12 a fost determinată o bază impozabilă taxabilă, în sumă de 504.723 lei.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, organul de inspecție fiscală a determinat taxă pe valoare adăugată colectată în sumă de 95.897 lei, calculată prin aplicarea cotei standard la o bază impozabilă taxabilă în sumă de 504.723 lei, aferentă perioadei în care persoana impozabilă avea obligația să aplice regimul normal de TVA. Astfel s-a stabilit că reclamantul datorează TVA în valoare de 90.994 lei și 41.586 lei, majorări de întârziere, 30.023 lei dobânzi și 14.385 lei, penalități de întârziere.
În baza raportului de inspecție fiscală s-a emis decizie de impunere nr._/10.12.2012, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a acestor sume (filele 23 - 25), decizie comunicată la data de 14.03.2012 (fila 17).
4.2 Împotriva acestei decizii și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza acesteia, reclamantul a formulat la data de 20.03.2013, contestație înregistrată sub nr.3126, solicitând în temeiul dispozițiilor art.205 - 207 Cod procedură fiscală, admiterea contestației, apreciind că, măsura dispusă se întemeiază pe greșita interpretare și aplicare a prevederilor Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, pe nesocotirea dispozițiilor privind calificarea sa ca persoană impozabilă, urmare a încadrării tranzacțiilor imobiliare efectuate ca făcând parte din categoria activităților economice în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
4.3 Prin Decizia nr.90 din 26.04.2013, pârâta a respins contestația reclamantului ca nefiind întemeiată.
Pentru a pronunța această soluție pârâta a reținut calitatea de persoană impozabilă a contestatorului persoană fizică, întrucât a desfășurat activitate economică cu caracter de continuitate prin faptul că, în perioada 01.01._11, a efectuat tranzacții de vânzare-cumpărare, dezmembrare și construire.
În expunerea stării de fapt care a stat la baza impozitării, organul de soluționare a contestației a reținut că, contestatorul a efectuat, în această perioadă operațiuni care intră în sfera de aplicare a TVA, constând în desfășurarea de o manieră independentă de activități în domeniul exploatării bunurilor corporale imobile, care din punct de vedere fiscal reprezintă activitate economică desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, începând cu data de 06.09.2007, data dezmembrării terenului situat în Comun Șelimbăr în două corpuri funciare distincte.
S-a reținut că, contestatorul a depășit plafonul la data de 3.09.2007, devenind plătitor de TVA începând cu data de 01.11.2007 iar la determinarea bazei impozabile s-a avut în vedere perioada 01.11._12, în care persoana impozabilă a efectuat operațiuni impozabile în sumă de 504.723 lei.
4.4 Analizând argumentele reclamantului, privind lipsa calității acestuia de persoană impozabilă, în considerarea lipsei calității sale de comerciant și ale pârâtei, care apreciază că acesta are calitatea de persoană impozabilă în considerarea activității economice desfășurate de exploatare a bunurilor corporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, începând cu data de 06.09.2007, data efectuării dezmembrării terenului situat în . corpuri funciare distincte, prin prisma dispozițiilor legale invocate Tribunalul, reține următoarele:
4.4.1 Sub aspectul argumentelor părților vizând calitatea de persoană impozabilă în considerarea activității economice desfășurate de exploatare a bunurilor corporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, începând cu data de 06.09.2007, conform susținerii organului de control, se reține din examinarea actelor depuse în dosarul cauzei că, operațiunile efectuate de reclamant împreună cu soția sa au fost efectuate în două etape distincte și anume o primă etapă cuprinzând achiziția în anul 2004 a terenului în suprafață de 2.208 mp, pentru care în anul 2005 a obținut autorizație de construire iar intabularea imobilului edificat fiind realizată în anul 2007, an în care a operat și vânzarea acestuia și cea de-a doua etapă vizând dezmembrarea parcelelor de teren în anul 2007, concomitent cu vânzarea primului imobil și obținerea în anul 2008 a autorizației de construire pentru 2 imobile cuplate, finalizate în perioada 2008 și 2009 din care au rezultat 4 locuințe individuale din care 2 au fost vândute, în perioada controlului.
4.4.2 Tribunalul apreciază din succesiunea operațiilor efectuate că, nu se poate susține că intenția reclamantului de a desfășura activitate economică ar fi fost începută la data de 06.09.2007, când s-a dezmembrat în două corpuri funciare distincte compus din teren arabil, teren de construcții și locuințe, în condițiile în care, construirea și vânzarea primului imobil nu se circumscrie activităților economice conform H.G. nr.1620/2009, care face referire la intenție în ceea ce privește aprecierea activității economice desfășurate.
4.4.3 Prin urmare, având în vedere și argumentele expertizei contabile efectuate în cauză și succesiunea operațiunilor efectuate sub aspect temporal, Tribunalul apreciază că reclamantul a îndeplinit condițiile de persoană impozabilă în scopuri de TVA, începând cu vânzarea efectuată la data de 13.08.2009, respectiv a doua tranzacție cu imobile, edificate în baza autorizației de construire din data de 25.01.2008, apreciat ca îndeplinind condiția de continuitate.
4.5 În ceea ce privește argumentele părților cu privire la calculul TVA și a accesoriilor organul de control și de soluționare a contestației reține faptul că în contractele de vânzare cumpărare nu s-a menționat în mod expres că prețul include și TVA, procedându-se la calcularea TVA colectată prin aplicarea cotei standard de 19% asupra vânzărilor efectuate, apreciind ca fiind aplicabile dispozițiile art.140 alin.(1) lit. a) Cod fiscal și Decizia Comisiei Fiscale nr.2/2011, aprobată prin Ordinul MFP nr.1873/2011.
4.5.1 Reclamantul susține că, prin aplicarea cotei standard de 19% și nu a procedeului sutei mărite a fost calculat greșit TVA, fiind încălcate astfel prevederile pct.23 alin.(2) din Normele de aplicare a Codului fiscal.
4.5.2 Tribunalul constată din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei că în raport de natura operațiunilor efectuate, înstrăinări de imobile către persoane fizice, prețul de vânzare trebuie să includă și taxa pe valoare adăugată, astfel că modul corect de determinare a taxei în litigiu impune utilizarea procedeului sutei mărite prevăzut de pct.23 alin.(2) din H.G. nr.44/2004, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauzele conexate C-249/13 și C-250/12.
4.6 În ceea ce privește TVA datorat suplimentar și calcularea accesoriilor, Tribunalul având în vedere argumentele expuse privind aprecierea calității reclamantului de persoană impozabilă în raport de data de 13.08.2009, de valoarea tranzacție de 248.000 lei, când s-a realizat depășirea plafonului de scutire de la plata TVA, și de data de 01.09.2009, data obligativității înregistrării în scopuri de TVA și a procedeului de calcul al TVA și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, reține că reclamantul nu datorează bugetului de stat TVA suplimentară și nici accesorii.
4.7 În cauză, pentru argumentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul constată că, decizia de soluționare a contestației reclamantului și decizia de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală nu au la bază o corectă interpretare a actelor juridice încheiate de reclamant ceea ce a condus la greșita încadrare din punct de vedere fiscal cu privire la operațiunea impozabilă și cu privire la natura acesteia, taxabilă, cu privire la faptul generator și la exigibilitatea taxei pe valoare adăugată și la regimul de impozitare raportat la data la care a intervenit faptul generator, precum și la baza de impunere.
4.8 În consecință, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale pre menționate, precum și a dispozițiilor art.1 art. 8 și art.18 din Legea nr.554/2004, modificată, urmează a admite acțiunea formulată de reclamant și a dispune anularea deciziei nr.90/26.04.2013, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice a județului S. și decizia de impunere nr._/ 10.12.2012, emisă de Serviciul de inspecție fiscală din cadrul aceleiași autorități fiscale.
4.8.1 Reținând culpa procesuală a pârâtei, Tribunalul, în temeiul art. Cod procedură civilă, urmează a o obliga pe aceasta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.850 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorar avocat și expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. N., CNP_, cu domiciliul procesual ales în S., ., ., la sediul profesional al Cabinet de avocat V. L. în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., cu sediul procesual ales în S., Calea Dumbrăvii, nr.17, județul S. Direcția G. și în consecință:
Anulează decizia de soluționare a contestației nr.90/26.04.2013, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice a județului S. și decizia de impunere nr._/ 10.12.2012 și raportul de inspecție fiscală nr._/10.12.2012, emise de Serviciul de inspecție fiscală din cadrul aceleiași autorități fiscale.
Obligă pârâtă la plata sumei de 3.050 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2015.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. D. |
Red. M.O.- 16.09.2015
Listat C.D. -16.09.2015
Ex. 4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 681/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 442/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
