Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 681/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 17043/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 681/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
Judecător: I. V.
Grefier: N. M.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelanta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA -CENTRUL DE STUDII TEHNICE ȘI INFORMATICĂ –CESTRIN și pe intimat B. A. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, procedând în baza art. 482 rap. la art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art.101 din OG 15/2002, art. 32 si 34 alin. 2 din OG 2/2001.
Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ., având în vedere actele existente la dosarul cauzei și împrejurările cauzei, apreciază că prezenta cauză se va soluționa la termenul de astăzi, reținând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței la data de 23.10.2014 sub nr. 17._, petentul B. A. D. a contestat procesul-verbal . nr._/22.9.2014 întocmit de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând anularea actului și exonerarea de la plata amenzii stabilite.
În motivare, petentul a arătat că autoturismul Ford Escort_ a fost înstrăinat la data de 15.10.2012 numitului M. R., motiv pentru care obligația de a achiziționa rovinieta îi incumbă acestuia din urmă.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 13).
Prin întâmpinarea din data de 21.11.2014, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal atacat.
În apărare, aceasta a arătat că la data de 4.7.2014, pe DN 67 km 150 + 000 m, pe raza localității Horezu, autoturismul cu nr. înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă. Procesul-verbal întrunește toate condițiile prevăzute de lege, fiind semnat electronic de agentul constatator cu certificatul calificat emis de CERTSIGN SA. După încheierea contractului de vânzare-cumpărare petentul nu a solicitat radierea acestuia din evidențele Serviciului Public Comunitar - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, conform art. 24 și art. 11 din OUG nr. 192/2002. Invocarea prevederilor legale care privesc obligațiile noului proprietar nu înlătură răspunderea contravențională a petentului, cât timp înmatricularea pe numele cumpărătorului nu se poate realiza fără radierea prealabilă a autovehiculului de pe numele vânzătorului. Subiectul activ este petentul, persoană înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului ca deținător sau utilizator al acestuia.
În drept, a invocat OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și fotografii.
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 10.12.2014, petentul a arătat suplimentar că a respectat prevederile art. 11 din OUG nr. 195/2002 și a predat noului cumpărător autoturismul vândut, cheile acestuia, cartea de identitate a vehiculului și fișa de înmatriculare, respectiv toate actele necesare pentru întocmirea dosarului în vederea înmatriculării vehiculului. Totodată a precizat că art. 24 din Ordinul 1.501/2006 nu este relevant în cazul de față, întrucât textul prevede obligațiile proprietarilor în cazul trecerii vehiculelor înregistrate în proprietatea altor persoane, și nu în cazul celor înmatriculate.
La termenul de judecată din 27.1.2015, în baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și fotografii, considerând că sunt admisibile potrivit legii și că duc la soluționarea procesului.
La dosar au fost depuse înscrisuri: certificat fiscal (f. 5), contract de vânzare-cumpărare din data de 15.10.2012 (f. 6), acte identitate (f. 7-8), procesul-verbal de constatare a contravenției (f. 9), extras program informatic (f. 27), certificat calificat CERTSIGN și autorizație de control (f. 26).
De asemenea, au fost depuse fotografii (f. 27-28).
Prin sentința civilă nr. 466/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. _, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. A. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a fost înlocuită amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal . nr._/22.9.2014 întocmit de intimată cu avertisment, atrăgându-se petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, fiind respinsă în rest cererea și menținut în rest procesul-verbal atacat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul B. A. D. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr._/22.9.2014 întocmit de agentul constatator D. A. B. din cadrul intimatei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
În sarcina petentului s-a reținut faptul că la data de 4.7.2014, pe DN 67 km 150 + 000 m, pe raza localității Horezu, a circulat pe drumurile publice cu autoturismul cu nr. înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă. Acesta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei. Fapta reținută a fost încadrată în prevederile art. 8 al. (1) din OG nr. 15/2002, iar sancțiunea contravențională a fost aplicată în baza art. 8 al. (2) și (4) din OG nr. 15/2002. Procesul-verbal poartă semnătura electronică a agentului constatator D. A. B. (f. 9).
Consemnările din procesul-verbal se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, în fotografiile depuse la dosar poate fi identificat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (f. 28); din înscrisul rezultat în urma interogării bazei de date CNADNR rezultă reperele spațio-temporale ale faptei reținute și împrejurarea că autoturismul menționat anterior nu s-a regăsit în baza de date vizând rovinietele valabile (f. 27); din certificatul calificat CERTSIGN SA reiese că agentul constatator D. A. B. este titular al semnăturii electronice existente în cuprinsul procesului-verbal (f. 26).
Petentul a înstrăinat autoturismul Ford Escort_ numitului M. R., așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din data de 15.10.2012 (f. 6) coroborat cu certificatul fiscal din data de 21.10.2014 (f. 5).
Cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal . nr._/22.9.2014 urmează a fi verificat atât din perspectiva legalității, cât și a temeiniciei, inclusiv sub aspectul sancțiunilor aplicate.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea ce se constată și din oficiu.
Examinând procesul-verbal prin prisma cauzelor de nulitate menționate anterior, instanța a constatat că actul constatator este întocmit corespunzător, cuprinzând: numele, prenumele și calitatea agentului constatator (ag. D. A. B., angajat al CNADNR SA – CESTRIN); numele și prenumele contravenientului (B. A. D.); fapta săvârșită și data comiterii acesteia („a circulat la data de 4.7.2014, ora 13.57, locul DN 67, km 150 + 000 m, pe raza localității Horezu, fără a deține rovinietă valabilă”); semnătura agentului constatator (19 al. (1) din OG nr. 2/2001 rap. la art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică).
Având în vedere că petentul nu a invocat nicio cauză de nelegalitate a procesului-verbal, instanța reține că actul contestat este legal întocmit.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie.
Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respectalimita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
Proporționalitatea se analizează pornind de la scopul OG nr. 15/2002, acela de întreținere corespunzătoare a rețelei de drumuri din România.
Pe scurt, acțiunile antisociale vizând utilizarea rețelei de drumuri naționale din România trebuie stopate în mod eficient, motiv pentru care procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit corespunzător, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie; pentru respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, aceasta este îndrituită a face proba contrară celor consemnate în actul constatator; în final, prin interpretarea ansamblului probator administrat în cauză, instanței îi rămâne sarcina de a aprecia pertinența constatărilor agentului constatator și apărărilor formulate de petent.
Art. 7 din OG nr.15/2002 prevede că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români.
Noțiunea utilizatori români este definită expres în art. 1 al. (1) lit. b) OG nr.15/2002, aceeași definiție fiind prevăzută și în art. 1 al. (6) lit. a1) și a2) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobată prin Ordinul nr. 769/1.10.2010: persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.În cauza de față, utilizatorul autovehiculului este petentul, întrucât acesta este înscris în certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Certificatul de înmatriculare este actul în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că bunul respectiv se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în certificat. Persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate cu privire la autovehicul, inclusiv riscul ca acesta să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, împrejurare în care deținerea unei roviniete este obligatorie. În consecință, vina de a nu deține rovinietă îi aparține.
Instanța a constatat că susținerile petentului sunt, în parte, reale – acesta a înstrăinat autoturismul Ford Escort_ numitului M. R.. Cu toate acestea, deși s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului menționat mai sus, părțile contractante nu s-au prezentat în fața organelor competente pentru efectuarea demersurilor necesare transcrierii bunului de pe numele vânzătorului pe cel al cumpărătorului și realizării formalităților necesare pentru opozabilitatea actului juridic față de terți.
Din dispozițiile art. 1 al. (1) lit. b) din OG nr.15/2002, instanța a reținut că legiuitorul a prevăzut că răspunderea pentru fapta contravențională prevăzută de art. 8 al. (1) din OG nr. 15/2002 aparține persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Prin urmare, nu are importanță cine este persoana care a condus efectiv autovehiculul. Chiar dacă petentul a dovedit înstrăinarea autovehiculului, acest aspect nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională în ceea ce privește fapta de a circula pe drumurile naționale în lipsa rovinietei valabile, din moment ce în baza de date a Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, tot acesta figurează drept proprietar.
Conchizând, procesul-verbal . nr._/22.9.2014 constată și sancționează o contravenție surprinsă cu ajutorul unei camere video tip ANPR, folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului. Petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor consemnate în actul respectiv, procesul-verbal coroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză, și nici dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001. Astfel, fapta petentului întrunește cumulativ cele patru trăsături ale unei contravenții, fiind tipică (se încadrează în modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției), antijuridică (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art. 8 din OG nr. 15/2002) și săvârșită cu vinovăție, chiar dacă nu sub forma intenției.
Individualizarea sancțiunilor aplicate se examinează în raport cu dispozițiile art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Conform art. 8 al. (1) și (2) din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă în cuantumul prevăzut în anexa nr. 2– 750-1.250 lei pentru vehicule de transport marfă cu 0 t mai mic decât MTMA mai mic sau egal cu 3,5 t.
Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanța a constatat că sancțiunea aplicată nu respectă principiul proporționalității. Astfel, instanța a reținut că gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent este redus, având în vedere că acesta a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului respectiv însă din anul 2012.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța a admis în parte plângerea contravențională, a înlocuit amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal . nr._/22.9.2014 întocmit de intimată cu avertisment, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. În mod corelativ, a respins în rest cererea și a menținut în rest procesul-verbal atacat, ca legal și temeinic.
Împotriva sentinței civile nr. 466/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. _, intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN CESTRIN a declarat apel la data de 31.03.2015 prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul menținerii sancțiunii cu amendă stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.09.2014.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, în măsura în care s-a procedat la înlocuirea amenzii cu avertisment în condițiile în care petentul nu deținea rovinieta la data săvârșirii faptei, elementul coercitiv și de conștientizare a utilizatorilor cu privire la obligațiile cele revin conform prevederilor legale, tinzând să devină caduc. S-a mai arătat că, din analiza dispozițiilor art. 7 si 3, coroborate cu cele cuprinse în art. 1, alin.1, pct. B din O.G. nr. 15 / 2002 reiese, cu claritate, că responsabilitatea achitării rovinietci revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau uitilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției. S-a mai arătat că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Aceasta formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractate nu și față de terți. Nu se poate pune egalitatea între un utilizator care respectă legea și unul care nu respectă legea, lege menită (OG 15) să asigure premisele unei bune administrări a rețelei de drumuri naționale, ale cărui fonduri pentru întreținere și reabilitare și dezvoltare au fost și sunt insuficiente. În aceste condiții, intimatul-petent a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinieta demonstrând indiferența față de disciplina rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, faptă de natură a aduce prejudicii atât de natura patrimonială față de intimată cât și pagube materiale, asupra structurii drumurilor. Astfel, față de urmările produse și care s-ar putea produce, trebuie văzut că acestea nu sunt lipsite de gravitate, aducând atingere ordinii și valorilor sociale ocrotite. Dacă în urma contractului de vânzare – cumpărare, noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, nu cade în sarcina CESTRIN să facă investigații cu privire la transferul privat de proprietate asupra vehiculelor. Atâta timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. B din O.G 35/2002, și acestuia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei. Certificatul de înmatriculare al autovehiculului este actul în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea rovinietei este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinieta îi aparține.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
În ceea ce îl privește pe intimat, acesta a formulat întâmpinare la data de 20.05.2015 prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Intimatul a mai arătat că, potrivit art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, pentru realizarea operațiunii de înscriere a transmiterii dreptului de proprietate și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea dreptului de proprietate. Intimatul a mai arătat că art. 24 pct. 2 alin. d din Ordinul nr. 1501/2006 nu este relevant pentru cazul în speță, întrucât subliniază obligativitatea proprietarilor în cazul trecerii vehiculelor înregistrate în proprietatea altor persoane și nu a celor înmatriculate cum este cazul în speță. S-a mai precizat că CNADNR încalcă art. 9 alin. 3 din Legea nr. 144/2012 de modificare a OG nr. 15/2002 în care se specifică faptul că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data contravenției.
În drept, s-au invocat dispozițiile Ordinului nr. 1501/2006 actualizat, ale OUG nr. 195/2002, Legea nr. 144/2002.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în condițiile art. 479 C.proc.civ., tribunalul reține că apelul nu este întemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Prin procesul-verbal . nr._/22.09.2014 întocmit de un agent constatator din cadrul apelantei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, s-a reținut faptul că, la data de 04.07.2014, pe DN 67 km 150 + 000 m, pe raza localității Horezu, intimatul-petent B. A. D. a circulat pe drumurile publice cu autoturismul cu nr. înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 al. (1) din OG nr. 15/2002.
Anterior datei reținute ca fiind cea a săvârșirii contravenției, petentul a înstrăinat autoturismul Ford Escort_ numitului M. R., așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare din data de 15.10.2012 coroborat cu certificatul fiscal din data de 21.10.2014, însă, fără a se efectua formalitățile de transcriere a dreptului de proprietate și fără a se emite un nou certificat de înmatriculare care să corespundă situației reale.
Prima instanță a menținut procesul-verbal atacat, dar a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment.
Tribunalul reține, în aplicarea dispozițiilor art. 479 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., conform cărora motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu, raportate la art. 482 C. proc.civ., conform cărora dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol, coroborat cu art. 248 alin. 2, potrivit căruia, în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc, și art. 17 din OG nr. 2/2001, conform căruia lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, existența unui motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, respectiv lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Astfel, prin Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 199 din 25 martie 2015, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În ceea ce privește efectele deciziei pronunțate în cadrul soluționării recursului în interesul legii, instanța reține că data publicării deciziei în Monitorul Oficial este cea de la care hotărârea dată în interesul legii devine obligatorie pentru instanțe, ceea ce înseamnă că, de la acest moment, în soluționarea cauzelor care ridică problema de drept rezolvată prin decizia în interesul legii, instanțele vor trebui să țină seama de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia fiind aplicabilă atât cauzelor pendinte, cât și celor care se introduc ulterior pe rolul instanțelor.
Față de cele expuse anterior, se constată că procesului-verbal de contravenție . nr._/22.09.2014 îi lipsește semnătura olografă a agentului constatator, omisiune ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție.
Prin urmare, acesta fiind un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție se analizează cu prioritate față de temeinicia procesului-verbal, dar, ținând cont de regula potrivit căreia apelantului nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, conform art. 481 C. proc. civ., instanța va respinge cererea de apel formulată de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN CESTRIN, împotriva sentinței civile nr. 466/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN CESTRIN, CUI_, J_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 466/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent B. A. D., CNP_, cu domiciliul în Sibiu, .. 7, jud. Sibiu, și păstrează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2015.
Președinte, D. D. | Judecător, I. V. | |
Grefier, N. M. |
red./tehnored D.D. 7.07.2015
4 ex.
jud. fond. L. G. A.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
