Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1234/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1234/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 3029/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1234/CA
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant P. S. D. și pe pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 05.05.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
1.1 Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2014, reclamantul P. S. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația F. pentru Mediu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtelor la plata sumei de 4.353 lei, reprezentând contravaloarea timbrului de mediu;
- obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale, în cuantumul prevăzut de art.124 Cod procedură fiscală, de la data perceperii, 22.01.2014 și până la data plății efective;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
1.2 Pârâta, Administrația Județeană a Finanțelor publice Sibiu prin întâmpinarea depusă la data de 30 ianuarie 2015, a solicitat respingerea acțiunii cu privire la autoritatea administrativ fiscală.
1.3 Pârâta Administrația F. pentru Mediu prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că vătămarea dreptului sau interesului legitim, datorat în exclusivitate dispozițiilor Legii nr.9/2013, ar impune aplicabilitatea dispozițiilor 9 din Legea nr.554/2004, modificată (fila 40) iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
1.4 Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea argumentului pârâtei autoritate administrativ fiscală în ceea ce privește necesitatea solicitării acestei sume de la aceasta în condițiile în care beneficiar este pârâtul de rang 1, iar cu privire la fondul cauzei a apreciat că acțiunea este admisibilă, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate a fi reduse, fără a se avea în vedere natura profesiei avocatului.
1.4.1 În ceea ce privește, excepția invocată de pârâtul de rang 1, reclamantul a apreciat că aceasta este nefondată, în condițiile în care, restituirea timbrului de mediu, a fost invocată în raport de încălcarea dispozițiilor art.110 din T.F.U.E.
2. C. juridic
2.1 Reclamantul a invocat prevederile Legii nr.554/2004, O.U.G. nr.9/2013 Codul de procedură fiscală, art.30, art.34 și art.110 din T.F.U.E., art.453 Cod procedură civilă.
2.2 Pârâții au invocat prevederile art.205 și următoarele Cod procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004, modificată, O.G. nr.9/2013.
3. Argumentele părților
3.1 Reclamantul a arătat în esență că, a achiziționat un autoturism, second hand, marca Renault Laguna din Germania, pentru care i s-a impus, în vederea primei înmatriculării interne a autoturismului achiziționat intracomunitar, achitarea timbrului de mediu, pretins exigibil în temeiul O.U.G.nr.9/2013, discriminatoriu în raport de dispozițiile art.110 din T.F.U.E.
3.1.1 În argumentarea caracterului discriminator al timbrului achitat reclamantul a invocat discriminarea care s-a produs între autovehiculele provenite din spațiul U.E. și reînmatriculate în România și autovehiculele deja înmatriculate în România pentru care nu se percepe această taxă.
3.1.2 Reclamantul invocă în susținerea acțiunii și faptul că în situația în care se transcrie dreptul de proprietate asupra unui autovehicul înmatriculat anterior în România, legea nu reglementează în nici un fel, verificarea cuantumului taxei pe poluare/emisii poluante achitat, cu valoarea timbrului de mediu de la data înmatriculării pentru prima dată a unui autovehicul în România, situația față de care apreciază că sunt pe deplin incidente prevederile art.110 T.F.U.E. precum și constatările C.J.U.E. în cauza T. și trimiterile la cauzele invocate în această hotărâre.
3.2 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, prin întâmpinarea depusă la data de 30 ianuarie 2014, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, autoritatea administrativ fiscală este doar un simplu încasator, întrucât sumele plătite nu se fac venit la bugetul de stat ci constituie venit la bugetul fondului pentru mediu administrat de către Administrația F. pentru Mediu.
3.2.1 Referitor la capătul de cerere privind restituirea dobânzii legale a arătat că aceasta se datorează în conformitate cu art.124 din O.G. nr.92/2003, doar de la data formulării cererii de restituire.
3.2.2 Sub aspectul compatibilității dispozițiilor naționale cu cele ale art. 110 T.F.U.E. s-a arătat că, în speță nu s-a făcut dovada unui efect protecționist prin instituirea timbrului de mediu. Sub aspectul motivelor invocare de reclamant la punctul I, pârâta a apreciat că acest motiv nu mai există iar cel de la punctul II a arătat că este un argument personal și fără temei legal.
3.2.3 În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat s-a solicitat a se face aplicarea art.274 alin.(3) din vechiul Cod procedură civilă, în sensul obligării doar la plata cheltuielilor necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
3.3 Pârâta Administrația F. pentru Mediu prin întâmpinarea data de 16 februarie 2015, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că vătămarea dreptului sau interesului legitim, datorat în exclusivitate dispozițiilor Legii nr.9/2013 ar impune aplicabilitatea dispozițiilor 9 din Legea nr.554/2004, modificată (fila 40).
3.4 Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea argumentului pârâtei autoritate administrativ fiscală în ceea ce privește necesitatea solicitării acestei sume de la aceasta în condițiile în care beneficiar este pârâtul de rang 1, iar cu privire la fondul cauzei a apreciat că acțiunea este admisibilă, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate a fi reduse, fără a se avea în vedere natura profesiei avocatului.
3.4.1 În ceea ce privește, excepția invocată de pârâtul de rang 1, reclamantul a apreciat că aceasta este nefondată, în condițiile în care, restituirea timbrului de mediu, a fost invocată în raport de încălcarea dispozițiilor art.110 din T.F.U.E.
4. Aprecierea Tribunalului
4.1 Prin acțiunea în contencios administrativ ce face obiectul prezentului dosar reclamantul a solicitat restituirea sumei de 4.353 lei, achitată cu titlu de timbru de mediu și a dobânzii legale aferente acestei sume de la data plății și până la data restituirii.
4..1.1 Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Renault Laguna, cu număr de identificare VF1BG0L_ iar prin decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, la cererea reclamantului, s-a stabilit pentru acest autovehicul suma de 4.353 lei, achitată prin plată voluntară cu chitanța ., nr._ din 22.01.2014 (fila 7).
4.2 Analizând cererea de restituire prin prisma neconformității timbrului de mediu și a refuzului de restituire a organului fiscal cu prevederile art.110 din T.F.U.E. (singura dispoziție normativă dezvoltată sub aspectul neconformității cu legislația națională) Tribunalul, constată că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:
4.2.1 Reglementarea națională:
Dispozițiile art.4 din O.U.G. nr. 9/2013 dispun în sensul că:
„Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
4.2.2 Reglementarea dreptului Uniunii Europene:
Tratatul de Funcționarea a Uniunii Europene:
art.110:
,, Nici un stat membru nu poate să impună, direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică, produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
4.2.3 Cu privire la argumentul reclamantului privind caracterul discriminator al timbrului de mediu pentru autovehicule achitat justificat pe discriminarea care s-a produs între autovehiculele provenite din spațiul U.E. și reînmatriculate în România și autovehiculele deja înmatriculate în România pentru care nu se percepe această taxă.
3.1.2 Reclamantul invocă în susținerea aceluia-și caracter discriminator și faptul că în situația în care se transcrie dreptul de proprietate asupra unui autovehicul înmatriculat anterior în România, legea nu reglementează în nici un fel, verificarea cuantumului taxei pe poluare/emisii poluante achitat, cu valoarea timbrului de mediu de la data înmatriculării pentru prima dată a unui autovehicul în România, situația față de care apreciază că sunt pe deplin incidente prevederile art.110 T.F.U.E. precum și constatările C.J.U.E. în cauza T. și trimiterile la cauzele invocate în această hotărâre.
4.2.3.1 Taxa achitată de reclamant, cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, reprezintă taxa datorată conform reglementării prevăzute în Capitolul I punctul 1.3, lit. a) din Procedura privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de timbru de mediu pentru autovehicule, aprobată prin Ordinul nr.296 din 15 martie 2013 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ca urmare a încadrării acestuia în situația primului proprietar din România a acestui autovehicul care a efectuat înscrierea, în evidențele autorităților competente, a dobândirii dreptului său de proprietate asupra autovehiculului, obiect al cererii de restituire.
4.2.3.2 Neconformitatea timbrului de mediu pentru autovehicule, achitată de reclamant este necesar a fi analizată sub aspect discriminatoriu în raport de dispozițiile art.12 din O.U.G. nr.9 din 19 februarie 2013, anterior modificării prin Legea nr.37 din 7 aprilie 2014.
4.2.3.3 Sub acest aspect este necesar a se constata din examinarea acestor dispoziții că, legiuitorul român face distincție în ceea ce privește ipoteza avansată de reclamant, privind proprietarii autovehiculelor deja înmatriculate pentru care, exigibilitatea plății timbrului survine doar la eventuala transcriere a dreptului de proprietate, în aceleași evidențe ale autorității interne, prin reglementarea situațiilor menționate la lit. c) a art.4 din Ordonanță (situația în care taxa specială, de poluare și pentru emisii poluante nu era datorată la momentul înmatriculării) și la lit. d) din același act normativ (situația în care cu privire la taxă, în toate formele ei, s-a dispus restituirea prin hotărâre judecătorească).
4.2.3.4 Prin urmare, prin modalitatea de reglementare, acest raționament, pentru ipoteza în care reclamantul urmărește punerea în circulație în România a unui autoturism aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene, nu este fondat, în lipsa dovezilor privind existența unei discriminări cu privire la autoturismul importat care este tratat diferit față de produsele similare interne existente deja pe piața națională și exceptate de la plata timbrului de mediu pentru autovehicule, ipoteză care ar impune analiza prin prisma dispozițiilor art.110 T.F.U.E.
4.2.4 Dispozițiile art.110 T.F.U.E., în hotărârile pronunțate la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 I. T. și cea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza C-263/2010 I. N. au fost interpretate în sensul că, se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
4.2.4.1 Din această interpretare a Curții de Justiție a Uniunii Europene prin raportare la dispozițiile naționale, care reglementează procedura de stabilire a timbrului de mediu pentru autovehicule în cele patru situații prevăzute de art.4 din Ordonanță se apreciază că, acestea prin conținutul lor normativ nu pot susține existența unei încălcări de către lega națională a sensului dispozițiilor art.110 T.F.U.E., nici chiar pentru ipoteza generică invocată de reclamant ce vizează existența discriminării în situația proprietarilor autovehiculelor dobândite prin partaj, pentru care exigibilitatea timbrului nu survine niciodată.
4.2.5 Critica reclamantului privind și încălcarea dispozițiilor art.17 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, care apreciază că, se încalcă dreptul de proprietate prin impunerea unui timbru de mediu în sumă de 4.064 lei, pentru un autovehicul în valoare de 6.300 euro, apreciată ca o adevărată confiscare, profil care justifică și încălcarea dispozițiilor art.110 T.F.U.E., Tribunalul o apreciază a fi nefondată și urmează a fi respinsă în temeiul dispozițiilor art.35 alin.(3) și alin.(2), art.44 alin.(7) și art.56 alin.(1) din Constituție.
4.2.5.1 Dreptul de proprietate obligă proprietarul să respecte, printre altele, sarcinile privind protecția mediului, pe care legiuitorul, în temeiul dreptului său exclusiv de dispoziție, are competența în considerarea acestei sarcini, de a dispune asupra cuantumului timbrului de mediu pentru autovehicule, respectând principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice.
4.2.5.2 Prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013, legiuitorul român, respectiv Guvernul României a ales să perceapă timbrul de mediu și pentru vehiculele de ocazie înmatriculate deja în România cărora nu li s-a aplicat taxa pe poluare nu de la data intrării în vigoare a Ordonanței, ci doar de la data viitoarei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule, tocmai pentru a evita o perturbare bugetară și pentru eliminarea discriminării instituite prin O.U.G. nr.50/2008 și a actelor normative ulterioare de stabilire a taxei indiferent de denumire.
4.2.6 Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciind că, timbrul de mediu pentru autovehicule încasat în temeiul dispozițiilor normative naționale, de la data primei înmatriculări a autovehiculului în România, nu sunt contrare dreptului comunitar, urmează ca, în conformitate cu prevederile art.4 lit. a) din O.U.G. nr.9/2013, H.G. nr.88/2013, privind Normele de aplicarea O.U.G. nr.9/2013 și Ordinului nr.296/2013 a președintelui A.N.A.F. raportat al dispozițiile art.8 și art.18 din Legea nr.554/2004, modificată, a dispune respingerea acțiunii în restituirea sumei achitate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. S. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Sibiu, . nr.13, județul Sibiu la sediul profesional al Cabinet de avocat D. E. A., împotriva pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr.17, județul Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.05.2015.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. D. |
Red. M.O.- 25.06.2015
Listat C.D. -25.06.2015
Ex. 5
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 928/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1387/2015.... → |
|---|
