Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1387/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1387/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 547/85/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1387/CA
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. O.
Grefier C. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei contencios administrativ privind pe reclamant V. A. și pe pârât I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE SIBIU, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 26.05.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
1. Circumstanțele cauzei.
1.1 Prin acțiunea înregistrată la data de 20 februarie 2015, reclamantul V. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se dispună suspendarea Dispoziției Șefului serviciului rutier Sibiu nr.93.080/1/SPR din 12.01.2015, până la soluționarea Dosarului nr._ .
1.2 Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca netemeinică și nefondată.
2 Aprecierea părților.
2.1 Reclamantul a arătat în esență că solicită în baza Legea nr.554/2004 suspendarea dispoziției până la soluționarea dosarului de fond, arătând, prin susținerile orale din data de 26 mai, că mai are încă două dosare penale.
2.2 Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la data de 20 martie 2015, a arătat că reclamantul nu a făcut dovada cererii sale astfel că nu se poate aprecia asupra existenței condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare.
3 C. juridic.
3.1 Reclamantul a invocat prevederile Legii nr.554/2004, modificată.
3.2 Pârâtul a invocat prevederile art.205, art.223 Cod procedură civilă, art.101 alin.(3) lit. a) și art.118 alin.(5) din O.U.G. nr.195/2002.
4 Aprecierea Tribunalului.
4.1. Prin Dispoziția nr.93.080/SPR din 12.01.2015 a șefului serviciului rutier Sibiu s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 01.02.2015 până la data de 01.04.2015, conform prevederilor art.101 alin.(3) lit. a) din O.U.G. nr.195/2002 (fila 5).
4.1.1 În motivarea dispoziției se reține, ca temei al aplicării măsurii, privind majorarea suspendării 30 de zile, nepredarea permisului de conducere, în termen legal de 15 zile de la soluționarea irevocabilă a cauzei la serviciul rutier care îl are în evidență sau la cel care a dispus măsura.
4.1.2 În cuprinsul dispoziției se menționează caracterul executoriu al acesteia și calea de atac.
4.1.34.2 Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul apreciază ca nejustificată solicitarea reclamantului de suspendare a efectelor Dispoziția nr.93.080/SPR din 12.01.2015, a cărei anulare face obiectul dosarului de fond nr._, al Tribunalului Sibiu, pentru următoarele considerente.
4.2.1 Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite condițiile privitoare la actul administrativ care poate fi suspendat și cele care privesc temeiul de fapt al suspendării, respectiv, existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, impuse de art.14 din Legea nr.554/2004, modificată.
4.2.2 În ceea ce privește, obiectul suspendării și anume actul administrativ, în sensul definit prin art.2 alin.(1) lit. c) din Legea nr.554/2004, modificată se constată că Dispoziția nr.93.080/SPR din 12.01.2015 emisă de șefului serviciului rutier Sibiu are caracterul unui act administrativ cu caracter individual, emis de o autoritate publică în vederea executării legii, susceptibil de executare, care produce efecte în curs și a căror stopare provizorie se tinde a se realiza prin cerere.
4.2.3 În ceea ce privește temeiul de fapt al suspendării, din interpretarea dispozițiilor art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, modificată se impune analiza celor două condiții, existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, pe care executarea acestei dispoziții ar fi de natură să o producă, având în vedere argumentele și dovezile prezentate de părți.
4.2.3.1 Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.(1) lit. t) din Legea nr.554/2004, modificat ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială asupra legalității actului administrativ, iar îndoiala trebuie să rezulte din cercetarea sumară a aparenței dreptului, pentru a nu prejudicia acțiunea principală.
4.2.3.2 Reclamantul susține că, măsura suspendării se justifică prin existența dosarului de fond, având ca obiect anularea acestei dispoziții, de natură a produce efecte juridice.
4.2.3.3 Acest motiv, prin el însăși nu are caracterul unui indiciu aparent de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui anulare se solicită pe cale principală, conform argumentului reclamantului, Tribunalul apreciază ca nefiind îndeplinită condiția ,,cazului bine justificat,, de natură a face necesară, luarea măsurii suspendării executării, având în vedere că actul contestat este consecința aplicării dispozițiilor art.118 alin.(4) din O.U.G. nr.195/2002.
Deci legea specială îi conferă pârâtului, prin reprezentantul său legal atribuții în acest sens, urmând ca argumentele reclamantului privind încălcarea legii, prin modul de stabilire a îndeplinirii/neîndeplinirii obligațiilor legale cu privire la executarea obligației de predare a permisului de conducere în termen de 15 zile, de la data soluționării irevocabile a plângerii contravenționale formulate împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să fie analizate cu ocazia soluționării fondului cauzei, având în vedere caracterul de excepție al măsurii suspendării unui act administrativ.
4.2.3.4 Caracterul urgent al suspendării executării acestui act administrativ cu caracter individual trebuie apreciat și în raport de necesitatea de a statua cu titlu provizoriu în scopul de a evita cauzarea unui prejudiciu iminent, astfel cum acesta este definit la art.2 alin.(1) lit. ș) din Legea nr.554/2004, modificată. Iminența producerii prejudiciului nu trebuie, conform practicii constante a instanței de contencios constituțional (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr.1.103/08.09.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 783/04.04.2011, Decizia Curții Constituționale nr.1.152/19.10.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.817/07.12.2010, Decizia Curții Constituționale nr.804/ 03.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 481/14.08.2010 și Decizia Curții Constituționale nr.700/17.06.2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr.570/ 29.07.2008) dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales când aceasta depinde de un ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de previzibilitate suficient.
Potrivit unei jurisprudențe constante, urgența trebuie apreciată în raport cu necesitatea de a statua cu titlu provizoriu (până la pronunțarea instanței de fond) în scopul de a evita cauzarea unor prejudicii materiale viitoare, previzibile, grave și ireparabile părții care solicită suspendarea. Această parte trebuie să facă dovada că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale fără a suferii personal un prejudiciu care ar determina consecințe ireparabile pentru aceasta.
Reclamantul nu a făcut dovada unor fapte pe baza cărora să se poată aprecia că se întemeiază perspectiva unui prejudiciu grav și ireparabil.
Reclamantul nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței pagubei, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție a suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea o conferă acestei instituții juridice.
Îndeplinirea condiției unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere a existenței dosarului de fond altfel încât, nu se poate ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării.
4.2.3.6 Prin urmare, pentru toate aceste considerente mai sus expuse Tribunalul, în temeiul art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, modificată și în acord cu Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Consiliu de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă apreciază ca nejustificată cererea de suspendare a executării formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul V. A. CNP_, cu domiciliul în comuna R., ..1659, județul Sibiu împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, cu sediul în Sibiu, . - 6, județul Sibiu.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.06.2015.
Președinte, M. O. | ||
Grefier, C. D. |
Red. M.O.- 26.06.2015
Listat C.D. -26.06.2015
Ex. 4
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
