Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 18801/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 135/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R. P.
Judecător A. V. S.
Grefier M. M. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant B. C. –C. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul prin reprezentant, lipsă fiind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuția părților competența în cauză.
Reprezentantul intimatului apreciază că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, procedând în baza art. 482 raportat la art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea din oficiu a competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța, în baza art. 482 raportat la art. 238 N.C.proc.civ. pune în discuția părților estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Reprezentantul intimatului estimează că procesul se va soluționa la acest termen de judecată.
Instanța, în baza art. 482 raportat art. 238 N.C.proc.civ., având în vedere susținerile părților prezente și actele de la dosarul cauzei, apreciază că prezenta cauză se va soluționa la acest termen de judecată.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are cereri de formulat.
Față de poziția reprezentantului intimatului și actele dosarului, instanța acordă cuvântul acestuia în susținerea cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, motivând că din probele administrate în fața instanței de fond, s-a dovedit fără putere de tăgadă că apelantul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa iar petentul nu a făcut proba contrarie celor reținute în procesul verbal.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului și menținea sentinței instanței de fond.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului, constată că prin sentința civila 2150/2014, Judecătoria Sibiu a respins plângerea contravențională formulată de petentul B. C. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.11.2013.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut că analizând temeinicia procesului verbal, judecătorul fondului a constatat că în raport de probele administrate în cauză, inclusiv raportul agentului constatator, rezultă în mod cert că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității, având în vedere faptul că petentul nici nu a contestat săvârșirea faptei contravenționale, în materialitatea ei, în modalitatea descrisă de către agentul constatator.
Soluția a fost argumentată pe aceea că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În speță, se constată că aplicarea prezumției de legalitate de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care fapta a fost percepută de agentul de control cu propriile simțuri, nu aduce atingere prezumției de nevinovăție, atât timp cât în concret petentul avea posibilitatea de a administra probe în susținerea apărării sale, aceasta solicitând, în fața instanței, proba cu înscrisurile de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul, susținând că starea de fapt a fost greșit reținută de instanța de fond întrucât în zona respectiva era marcaj discontinuu si el a efectuat manevra de depășire regulamentar.
Analizând sentința apelată prin prisma apelului formulat și a probelor cauzei, tribunalul retine că aceasta netemeinică pentru următoarele motive:
Judecătorul fondului a reținut că săvârșirea faptei este dovedită cu raportul agentului constatator si cu împrejurarea că petentul nu avut obiecțiuni.
De asemenea s-a reținut că, petentul nu ar fi contestat săvârșirea faptei contravenționale în materialitate ei, aspect nereal însă, întrucât petentul și prin plângerea contravenționala și prin apelul formulat a contestat că a făcut o depășire neregulamentara .El a susținut tot timpul ca a început manevra de depășire pe linie discontinuă și la fel a finalizat-o.
La dosarul cauzei, organul constatator nu a depus înregistrarea video a faptei contravenționale reținută în sarcina petentului, iar in lipsa acesteia, instanța de apel nu poate verifica susținerile nici uneia dintre părți si nu poate stabili cu certitudine daca depășirea s-a efectuat în loc permis sau în loc interzis ( linie continuă). Aceasta împrejurare creează un dubiu instanței asupra stării de fapt, dubiu care nu poate să profite decât petentului
Deși OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu cuprinde dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului de lege a art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței CEDO dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană în măsura în care în administrarea probatoriului statul respectă anumite limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare.
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României, hotărârea din 4 octombrie 2007). Practica CEDO a statuat că procesul-verbal nu se mai bucură de prezumția de legalitate - CAUZA A. CONTRA ROMÂNIA, astfel că agentului constatator îi revine sarcina probei. Curtea a statuat că petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului. In speta, organul constatator nu a dovedit i temeinicia actului sancționator nefiind dovedită fapta reținută prin procesul verbal.
Concluzionând, Tribunalul retine că apelul petentului este fondat, că în baza art. 480 Cod de Procedură Civilă, acesta va fi admis si judecând pe fond plângerea contravenționala se impune admiterea acesteia si anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.11.2013 de către IPJ Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul B. C. C. împotriva sentinței civile nr. 2150/2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o schimbă, în sensul că:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. C. C. în contradictoriu cu IPJ Sibiu și în consecință:
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.11.2013 de către IPJ Sibiu.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2015
Președinte Judecător
L. R. P. A. V. S.
Grefier
M. M. M.
Red. LRP 26.02.2015
C.. MM 26.02.2015
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 111/2015.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
