Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 17368/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 161/2015
Ședința publică de la 6.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. O.
JUDECĂTOR: T. M.
GREFIER: M. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de apelantul G. I. N. în contradictoriu cu intimata S.C. PIEȚE S. SA,împotriva sentinței civile nr. 1623/2014 a Judecătoriei S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei,după care;
Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 23.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:
I Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 7 noiembrie 2013, petentul G. I. N. a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. Piețe S. S.A. ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- anularea procesului verbal de constatare și sancționare . PS nr._ din 09.10.2013, prin care a fost sancționat cu suma de 150 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.22 lit. h) coroborat cu art.23 din Anexa la HCL nr.210/2001 și cu sancțiunea complementară constând în ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului cu număr de înmatriculare_, parcat neregulamentar pe trotuar pe ., conform art.2 a Anexei 3 din HCL nr.103/2011 și,
- restituirea sumei de 500 lei, achitată cu titlu de cheltuieli de ridicare, transport, depozitare.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii contravenționale.
În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat în esență că, nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, procesul verbal fiind încheiat de o persoană care nu are calitatea de agent constatator, fiind un angajat al unei societăți comerciale.
În drept, s-au invocat prevederile O.G. nr.2/2001, H.C.L. nr.75/2012 și H.C.L. nr.103/2011.
3. Apărările intimaților.
Prin întâmpinare, S.C. Piețe S. S.A. a arătat că starea de fapt a fost corect reținută prin procesul verbal, conform probelor depuse la dosarul cauzei, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În drept, s-au invocat prevederile art.205 -206 Cod procedură civilă, O.G. nr.2/2001, H.C.L. nr.75/2012 și H.C.L. nr.103/2011 și O.U.G. nr.195/2002.
4. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.1623 din 20.03.2014 a Judecătoriei S., s-a dispus respingerea plângerii contravenționale, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției SB PS nr._ din 09.10.2013.
5. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, sub aspectul legalității procesul verbal de constatare și sancționare a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 - art.17 din O.G. nr.2/2001, neexistând nici o cauză de natură să atragă nulitatea actului.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare, instanța de fond a reținut că starea de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal încheiat a fost probată cu planșele fotografice și cu înregistrarea pe suport CD, apreciind ca fiind legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a amenzii, calificată astfel de instanța fondului, instanța de fond a reținut că, în cauză nu a fost ridicată excepția de nelegalitate a Dispoziției nr.1002/2011, emisă de primarul Municipiului S., astfel că actul produce efecte juridice, procedura ridicării mașinii petentului fiind respectată.
6. Apelul formulat de petent.
Apelantul critică, în raport de prevederile art.476 alin.(1) Cod procedură civilă, în tot hotărârea instanței de fond solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de constatare și sancționare contestat și a sancțiunilor principale și complementare dispuse, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivului de apel, apelantul a invocat faptul că hotărârea instanței este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și procesual sub aspectul greșitei aprecieri cu privire sancțiunea complementară, care trebuia să fie înlăturată, reiterând argumentele din plângerea contravențională.
7. Apărările intimatei.
Intimata S.C. Piețe S. S.A., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
II. Considerentele instanței de apel.
Verificând, în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.476 alin.(2) Cod procedură civilă, în lipsa unor motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, constată următoarele.
Examinând actele și lucrările dosarului și soluția instanței de fond din punct de vedere al temeiniciei, Tribunalul constată că, starea de fapt reținută prin hotărârea apelată este concordantă cu probele administrate în cauză, fiind corect stabilită.
Potrivit procesului verbal de constatare și sancționare . PS nr._ din 09.10.2013, apelantul petent a fost sancționat cu suma de 150 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.22 lit. h) coroborat cu art.23 din Anexa la HCL nr.210/2001 și cu sancțiunea complementară constând în ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului cu număr de înmatriculare_, parcat neregulamentar pe trotuar pe ., conform art.2 a Anexei 3 din HCL nr.103/2011
Apelantul a contestat starea de fapt reținută prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care nu a parcat pe trotuar, astfel cum reține intimata iar persoana care a încheiat procesul verbal nu are calitatea de agent constatator, invocând în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza A. contra României.
Verificând actele procedurale efectuate de instanța de fond în faza de cercetare a procesului, conform dispozițiilor art.237 și următoarele Cod procedură civilă, constată că, proba cu planșa foto și înregistrarea pe suport informatic, au fost depuse la dosarul cauzei (fila 21 și 24) odată cu întâmpinarea, conform art.254 alin.(1) raportat la art.237 pct.7 din Cod, fiind administrate la data soluționării cauzei.
Din examinarea acestei planșe fotografice, prin prisma dispozițiilor art.341 alin. (2) Cod procedură civilă, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond, analizând și înscrisul pe suport informatic depus de intimat, prin prisma prezumției de veridicitate, prevăzută de art.283 Cod procedură civilă, a acordat valoare probatorie constatărilor menționate în considerentele sentinței pronunțate, cu privire la corecta stabilire a stării de fapt în ceea ce privește viteza de deplasare, reținând încălcarea de către apelantul petent a dispozițiilor art.22 lit. h) din H.C.L. nr.210/2001.
Examinând soluția instanței de fond și din punct de vedere al legalității, Tribunalul, constată că în mod corect instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății sub aspectul individualizării faptei.
Prin urmare, în mod judicios instanța de fond a statuat asupra faptei menționate în procesul verbal, obiect al plângerii astfel că, Tribunalul constată că aceasta a fost probată cu ajutorul prezumției de legalitate (actul a fost emis cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege), a prezumției de autenticitate (actul emană de la organul constatator competent, potrivit legii) și a prezumției de veridicitate (procesul verbal reflectă în mod real starea de fapt stabilită de autoritatea emitentă) care sunt atribuite procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției calificat ca fiind un act administrativ.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, având în vedere dispozițiile art.476 alin.(3) Cod procedură civilă, apreciază ca nefondate criticile apelantului, motiv pentru care va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond, în temeiul art.480 alin.(1) teza I Cod procedură civilă, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul G. I. N. împotriva sentinței civile nr._ din 20 martie 2014 a Judecătoriei S., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.
Președinte, Judecător
M. O. T. M.
Grefier,
M. M.
Red. M. O. 7.07.2015
List.M.M. 13.07.2015
4.ex.
J.F. D. D. jud. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 137/2015. Tribunalul... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
