Anulare act administrativ. Sentința nr. 137/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 10181/85/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 137/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
Grefier D. E. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta I. A. și pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect - anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 23.01.2015, care împreună cu încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 30.01.2015 fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr._ reclamanta I. A. a chemat în judecată pârâta ANAF Sibiu, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu și AFP Sibiu solicitând să se constate ca fiind prescris debitul stabilit prin decizia de impunere a administrației fiscale locale pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2005, înregistrată sub nr._ din 29.08.2005, să se dispună anularea deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2005, prin care s-a stabilit plata sumei de 2.290 lei, reprezentând impozit la care se adaugă majorări în sumă de 5.035 lei, cu consecința exonerării de la plata acestor sume și să se dispună anularea deciziei nr.126/31.05.2012 a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, prin care a fost respinsă contestația înregistrată sub nr._/ 03.05.2012.
În motivarea acțiunii reclamanta a aratat că, a luat cunoștință de existența unei creanțe fiscale, respectiv a deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2005, înregistrată sub nr._ din 29.08.2005, prin care s-a stabilit în sarcina sa plata sumei de 2.290 lei, reprezentând impozit pe venit, aferent contractului de închiriere din 1.03.2005, cu majorări în sumă de 5.035 lei, la data de 05.04.2012, dată la care i s-a comunicat încheierea Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară Sibiu, prin care a aflat că împotriva sa a fost emis un titlu executoriu.
Reclamanta a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită, conform art.131 alin.(1) Cod procedură fiscală, arătând că în mod nejustificat a fost respinsă contestația formulată împotriva actului administrativ fiscal, pe temeiul tardivității, fără a se avea în vedere condițiile în care a aflat de existența titlului executoriu.
Reclamanta a invocat prevederile art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004, modificată și art.24 și următoarele Cod procedură fiscală.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nefondată, apreciind că pe cale de excepție se poate reține că plângerea prealabilă și acțiunea au fost formulate tardiv, cu depășirea termenelor prevăzute sub sancțiunea decăderii.
Prin sentința civilă nr. 5017/CA/2013 Tribunalul Sibiu Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I. A. împotriva pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în calitate de succesor în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Sibiu prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu și în consecință a dispus anularea deciziei nr.126/31.05.2012 a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, de respingere a contestației înregistrată sub nr._/ 03.05.2012, a dispus exonerarea de la plata sumei stabilită prin decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2005, prin care s-a stabilit plata sumei de 2.290 lei, și majorări de întârziere în sumă de 5.035 lei, ca efect al constatării prescripției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că:
Reclamanta solicită prin acțiunea formulată, în principal, anularea deciziei nr. 126/31.05.2012 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2005, nr._ din 29.08.2005, prin care s-a stabilit suma de 2.290 lei, sumă datorată pentru perioada 15.06._05, cu majorări în sumă de 5.035 lei, ca urmare a intervenirii prescripției debitului stabilit prin decizia de impunere, despre care a luat cunoștință doar la data de 05.04.2012, data comunicării încheierii de aplicare a sechestrului pe bunul imobil proprietatea sa.
Pe baza contractului de închiriere încheiat de reclamantă, pentru bunul imobil proprietatea sa, înregistrat la organul fiscal sub nr._/10.03.2005 (fila 100), prin decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2005, nr._ din 29.08.2005, s-a estimat un impozit în sumă de 2.290 lei (fila 102).
La data de 23.04.2012, reclamanta a formulat contestație cu privire la această decizie de impunere prin care s-a stabilit suma de 2.290 lei cu titlu de impozit, la care s-au adăugat majorări în sumă de 5.035 lei, înregistrată sub nr._ (fila 96), invocând prescripția dreptului de acere executarea silită
Prin decizia nr.126 din 31.05.2012, Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Sibiu a respins contestația apreciind că decizia de impunere și accesoriile calculate pentru neplata în termen a acesteia ,,au fost comunicate petentei ca acte administrative fiscale pe pagina de internet a A.N.A.F., conform anunț nr.122/17.04.2008 și în conformitate cu prevederile art.44 alin.(2), lit. d) și alin.(3) din O.G. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare,,. Astfel s-a apreciat că, se impune respingerea contestației pentru nerespectarea termenului prevăzut de art.207 alin.(1) Cod procedură fiscală (fila 95).
Comunicarea deciziei de impunere, în acest caz, constituie o condiție de formă posterioară, care, în condițiile în care s-ar fi realizat cu respectarea prevederilor legale, ar fi fost de natură să determine de la data comunicării sau de al data stabilită prin act, producerea efectelor juridice, dar și curgerea termenului defipt de lege pentru curgerea căilor de atac.
Verificând modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr._ din 29.08.2005, prin prisma susținerilor părților, a dovezilor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile procedurii de comunicare a actelor administrativ fiscale se constată următoarele.
Decizia de impunere nr._ din 29.08.2005 are menționat ca fiind domiciliul reclamantei adresa din Sibiu, ., nr.16, cod_ (fila 5).
Din verificarea recipiselor de comunicare a scrisorilor recomandate depuse la dosarul cauzei cu privire la data comunicării deciziei de impunere nr._ din 29.08.2005 se constată că pârâta nu a prezentat o dovadă în acest sens deși prin întâmpinare se menționează ca fiind efectuată această procedură de comunicare a deciziei de impunere prin această modalitate, rezumându-se să menționeze doar numărul scrisorii recomandate de comunicare a deciziei anuale definitive (_, fila 68), recipisele depuse la filele 34 și 35 având aplicată ștampila cu o dată anterioară datei de emitere a deciziei supusă analizei, respectiv 11, 14.03.2005. Nici înscrisul de la fila 38 nu poate face dovada comunicării deciziei de impunere nr._ din 29.08.2005, în modalitatea comunicării prin poștă la domiciliul fiscal și nici dovadă de comunicare indicată de pârâtă ca fiind anunțul colectiv, menționat în considerentele deciziei nr.126/31.05.2012, din data de 17.04.2008, de publicare pe pagina de intranet a A.N.A.F., dovadă depusă la fila 33 din dosar, întrucât poziția_ vizează decizia de impunere nr._ și nu__ iar poziția nr._ decizia nr._ și nu decizia nr._.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a obligației fiscale stabilită în sarcina reclamantei prin decizia de impunere mai sus arătată, Tribunalul a reținut că, deși această chestiune nu a fost adusă în discuție în faza administrativă de soluționare a contestației, face obiectul acțiunii de contencios administrativ fiscal și este pusă în discuție pentru prima dată în fața instanței de fond, deci omisso medio.
Cu toată această imperfecțiune procedurală având în vedere că regimul prescripției dreptului la stabilirea impunerii de către organul fiscal și a prescripției dreptului la executare este stabilit prin norme imperative de ordine publică, chestiunea privind încălcarea acestor norme se poate invoca în mod direct și în faza de judecată.
În speță, creanța fiscală s-a născut ca efect al încheierii contractului de închiriere.
Așa fiind, termenul de prescripție, raportat la valoarea probatorie a înscrisurilor depuse de pârâtă la dosarul cauzei, cu privire la modalitatea de comunicare și a dovezii depuse de reclamantă cu privire la data și modalitatea comunicării cuantumului obligației fiscale, Tribunalul pentru considerentele mai sus expuse a constatat că pârâta nu a făcut dovada comunicării efective a actului către cel împotriva căruia curge termenul, la o altă dată decât cea menționată de reclamantă.
Prin urmare, neexistând la dosar dovada comunicării către reclamantă a actului contestat până la data de 05.04.2012 și nici o altă dovadă din care să reiasă că reclamanta ar fi luat la cunoștință despre aceasta la o altă dată decât cea recunoscută prin poziția procesuală exprimată, Tribunalul a constatat admisibilitatea acțiunii ca efect al aplicării dispozițiilor art.131 corelat cu art.23 Cod procedură civilă, pentru o creanță fiscală născută în anul 2005, cu privire la care termenul de prescripție a început să curgă la data de 1 ianuarie 2006 și care a expirat la 01.01.2011.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și în nume propriu solicitând a se dispune modificarea hotărârii și respingerea acțiunii în contencios administrativ.
Prin decizia nr. 4946/2014 Curtea de apel A. I. a admis recursul formulat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în nume propriu și în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței nr.5017/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, și a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, respectiv Tribunalul Sibiu – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
In decizia de casare nr. 4946/2014 s-a retinut ca, in virtutea rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 C.pe.civ. instanța trebuia să pună în discuția reclamantei necesitatea precizării acțiunii față de faptul că decizia 126/31.05.2012 prin care s-a soluționat contestația nu este emisă de AFP Sibiu, ci de DGFP Sibiu așa cum rezultă din actul de la fila 11, doar Decizia de impunere este emisă de AFP Sibiu.
În funcție de aceste precizări trebuie stabilită calitatea procesuală pasivă și prin prisma reorganizării ANAF – știut fiind că în temeiul HG 520/2013 și OUG 74/2013 succesorul AFP Sibiu este AJFP Sibiu, iar al DGFP Sibiu este DGRFP B..
Mai mult, instanța va avea în vedere prevederile art. 209 C.pr. fiscală potrivit cărora actul care se ataca în instanță în materia contenciosului fiscal este decizia de soluționare a contestației.
În ce privește excepția prescripției executării silite trebuie stabilit dacă reclamanta a intitulat greșit această excepție sau chiar aceasta dorește să o invoce față de împrejurarea că există contrarietate între argumentele de fapt invocate în susținerea excepției și cele de drept.
Astfel deși reclamanta invocă excepția prescripției dreptului de executare silită, în fapt invocă faptul că decizia nefiindu-i comunicată, nu a produs efecte în termenul de 5 ani în care organul fiscal putea să stabilească obligații fiscale – aceasta constituind o excepție diferită de cea a prescripției dreptului de executare silită a creanțelor bugetare, termenul de prescripție curge diferit după ce decizia de impunere este legal comunicată și nu de la data la care creanța fiscală s-a născut.
Cauza a fost inregistrata in vederea rejudecarii pe rolul Tribunalului Sibiu in data de 07.08.2014 sub nr._ *.
Reclamanta a formulat actiune prin care a precizat ca intelege sa cheme in judecata paratii ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU si DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, invocand prevederile art. HG 520/2013 si OUG 74/2013.
In legatura cu exceptia invocata a precizat reclamanta prin notele depuse la dosar la file 6, 7 ca intelege sa invoca exceptia prescriptiei creantei fiscale stabilite .
Parata a formulat completare la intampinare prin care a solicitat a se dispune respingerea actiunii ca nefondate.
In probatiune, instanta a dispus, din oficiu verificarea bazei de date cu privire la reclamanta pentru verificarea domiciliului la data comunicarii deciziilor de impunere.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in limitele stabilite prin decizia de casare, instanta retine ca actiunea formulata d ereclamanta este intemeiata in parte pentru considerentele ce vor urma:
Prin Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din cedarea folosinței bunurilor pe anul 2005, nr._ din 29.08.2005, s-a stabilit in sarcina reclamantei suma de 2.290 lei, sumă datorată pentru perioada 15.06._05, cu majorări în sumă de 5.035 lei.
Reclamanta invoca imprejurarea ca a luat cunoștință despre decizie doar la data de 05.04.2012, data comunicării încheierii de aplicare a sechestrului pe bunul imobil proprietatea sa.
La data de 23.04.2012, reclamanta a formulat contestație cu privire la această decizie de impunere prin care s-a stabilit suma de 2.290 lei cu titlu de impozit, la care s-au adăugat majorări în sumă de 5.035 lei, înregistrată sub nr._ (fila 96), invocând prescripția dreptului de acere executarea silită
Prin decizia nr.126 din 31.05.2012, Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului Sibiu a respins contestația apreciind că decizia de impunere și accesoriile calculate pentru neplata în termen a acesteia ,,au fost comunicate petentei ca acte administrative fiscale pe pagina de internet a A.N.A.F., conform anunț nr.122/17.04.2008 și în conformitate cu prevederile art.44 alin.(2), lit. d) și alin.(3) din O.G. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare,,. Astfel s-a apreciat că, se impune respingerea contestației pentru nerespectarea termenului prevăzut de art.207 alin.(1) Cod procedură fiscală (fila 95).
Impotriva deciziei nr.126 din 31.05.2012 reclamanta a formulat actiune in contencios administrativ.
Avand in vedere ca prin decizia atacata nu s-a solutionat fondul contestatiei ci a fost respinsa ca tardiv formulata, instanta va verifica legalitatea solutiei prin raportare la modalitatea de comunicare a deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr._ din 29.08.2005.
Prin decizia nr.126 din 31.05.2012 se invoca imprejurarea ca s-a efectuat comunicarea deciziei de impunere prin publicitate (file 32, 33) in data de 17.04.2008 . Din verificarile bazei de date (fila 74 dosar) rezulta ca la aceasta data reclamanta avea domiciliul in Sibiu, . nr. 16, judetul Sibiu . Nu s-a facut dovada incercarii comunicarii prin posta a deciziei de impunere la adresa Sibiu, . nr. 16, judetul Sibiu, pentru a justifica procedura de comunicare prin publicitate la care a recurs parata incalcand dispozitiile art. 44 din OG 92/2003.
Dovada incercarii de comunicare de la fila 34 dosar la adresa din Sibiu, ., apt. 19, din data de 14.03.2005 nu se poate referi la decizia de impunere_ din 29.08.2005, aceasta din urma fiind emisa ulterior comunicarii.
In contextul considerentelor de mai sus, instanta retine ca decizia nr.126 din 31.05.2012 emisa de parata nu este legala, fiind apreciat in mod eronat de catre organul fiscal ca fiind tardiv formulata contestatia administrativ fiscala .
F. de dispozitiile art. 218 Cpf se impune anularea deciziei nr.126 din 31.05.2012 si obligarea paratei sa solutioneze pe fond contestatia cu privire la decizia de impunere decizia de impunere_ din 29.08.2005. Cu privire la incidenta dispozitiilor art. 91 Cpf cu privire la prescriptia dreptului de a stabili creanta fiscala instanta retine ca prin emiterea deciziei de impunere_ din 29.08.2005, care constituie titlul de creanta organele fiscale si/au exercitat dreptul de a stabili obligatia fiscala. Efectul necomunicarii legale a deciziei de impunere consta in lipsa de opozabilitate a acesteia fata de contribuabil, conform dispozitiilor art. 45 alin 2 din Cpf. Cu privire la prescriptia drepului de a cere executarea silita, instanta retine ca termenul de 5 ani prevazut de art. 131 Cpf curge de la data nasterii dreptului de a cerere executarea silita, drept ce se naste dupa comunicarea titlului de creanta contribuabilului. In prezenta cauza a inceput sa curga dreptul de a executa silita urmare a comunicarii odata cu actele de executare efectuate, conform sustinerilor reclamantei.
In baza considerentelor de mai sus, in temeiul art. 18 din Legea 554/2004, instanta va dispune admiterea in parte a actiunii, anularea deciziei nr.126 din 31.05.2012 si obligarea paratei sa solutioneze pe fond contestatia cu privire la decizia de impunere_ din 29.08.2005, urmand a respinge in rest cererea.
In baza art. 274 cpc, fiind parte cazuta in pretentii, parata DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOVva fi obligata sa plateasca reclamantei suma de 39 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I. A. cu domiciliul în Sibiu, ., nr. 16, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., .. 7 și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu.
Anulează decizia nr. 126/31.05.2012 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu prin care s-a respins ca tardivă contestația formulata de reclamantă, înregistrată sub nr._/23.04.2012 și obligă pârâta să soluționeze pe fond contestația cu privire la decizia de impunere nr._/29.08.2005 și cu privire la majorările aferente impozitului stabilit.
Respinge în rest acțiunea formulată de reclamantă.
Obligă pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. să plătească reclamantei suma de 39 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 06.02.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P. 09.04.2015
Tehnored. D.E.P. 10.04.2015
Ex. 5
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 161/2015.... → |
|---|
