Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 486/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 10992/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 486/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R. P.
Judecător A. V. S.
Grefier N. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant S.C. PIEȚE S. SA și pe intimat P. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- apelant Intimat - S.C. PIEȚE S. SA prin jrs. H., lipsa fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța pune in discuția părților competența de soluționare a cauzei.
Reprez. apelantei arată că prezenta instanță este competentă în soluționarea cauzei.
Instanța, procedând în baza art. 482 rap. la art. 131 N.C.proc.civ. la verificarea competenței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art. 3 si 4 al.2 din OG 2/2001.
Instanța, în baza art. 238 N.C.proc.civ. pune în discuția părtilor durata estimată a soluționării cauzei.
Reprez. apelantei personal arată că nu are alte cereri de solicitat în cauză si apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată, depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța constată că la data de 27.02.2015 a fost depusă la dosar întâmpinarea intimatei prin fax, prin care se invocă si excepții, termenul de depunere fiind 24.02.2015, față de această împrejurare pune în discuția părtilor aplicarea disp. art. 205-208 C.p.civ. privind decăderea intimatei de a mai propune probe si a invoca excepții în afară de cele de ordine publică.
Reprez. apelantei lasă la aprecierea instanței aplicarea disp. art. 205 – 208 C.p.civ.
Instanța, față de momentul depunerii întâmpinării, care trebuia depusă până n 24.02.2015, fiind depusă doar prin fax la 26.02.2015, făcând aplicarea disp. art. 205-208 C.p.civ., decade intimata P. S. din dreptul de a depune probe si a invoca excepții în afară de cele de ordine publică. Constată că excepțiile invocate prin întâmpinare nu sunt de ordine publică, menține decăderea de a invoca excepții menținând întâmpinarea doar pentru apărările de fond.
Instanța, față de actele dosarului si susținerile apelantului, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată, potrivit disp. art. 244 C.p.civ. încheie faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprez. apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, a se dispune schimbarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale si menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic si legal, Arată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat înainte de publicarea în Monitoul Oficial al Județului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la instanță sub nr._ din data de 20.06.2014, formulată de petenta P. S. în contradictoriu cu intimata S.C. PIEȚE S. S.A., s-a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție sau, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul, anularea măsurii complementare de ridicare a autovehiculului, obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea procesului-verbal de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementarilor incident în aceasta materie, în valoare de 500 lei.
Însă agenții . nu au autoritatea legala sa constate si sa dispună ridicarea unui autovehicul, aceasta prerogativa fiind atribuita prin lege agenților de circulație ai poliției rutiere, politiei locale sau serviciului public de administrare a domeniului public si privat al mun. S.. Prin urmare, măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, și în consecință impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat în lipsa unui temei legal ceea ce atrage obligarea . la repararea prejudiciului material ce a fost cauzat petentei, respectiv la restituirea sumei de 500 lei achitată de petentă în vederea eliberării autoturismului.
Intimata S.C. PIEȚE S. S.A a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menționarea procesului verbal atacat.
Prin sentința civilă nr. 6083/2014, s-a admis în parte plângerea și a fost anulat în parte procesul verbal doar cu privire la măsura complementară a ridicării mașinii ,dispunându-se restituirea tarifului.
Prima instanța a reținut în esență:
Din înscrisurile de la dosar s-a reținut că prin procesul verbal de contravenție . PS nr._/21.05.2014, întocmit de intimata S.C. PIEȚE S.A., s-a aplicat petentei sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 lit. g ind. 1 din HCL 210/2011, întrucât la data de 21.05.2014, la ora 10,17, a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ marca Skoda pe loc de parcare cu folosință exclusive ITM, fără a poseda și afișa la loc vizibil autorizația de parcare.
Intimata a aplicat și sancțiunea complementară a ridicării, transportului și depozitării autovehiculului petentei, autovehiculul fiind restituit petentei cu plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de ridicare, transport și depozitare.(filele 26, 27, 11, 12)
Procesul verbal a fost întocmit în calitate de agent constatator de numitul L. V. M., angajat al S.C. PIEȚE S. S.A., acesta fiind cel care a constatat fapta contravențională și a aplicat petentului atât sancțiunea principală a amenzii cât și măsura complementară a ridicării, transportului și depozitării autovehiculului petentei.
Potrivit art. 15 alin. 2 din OG 2/2001, pot fi agenți constatatori persoanele împuternicite în acest scop de primari, iar agentul constatator L. V. M. a fost împuternicit pentru constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de HCL 210/2001 prin Dispoziția nr. 3078/25.10.2013 emisă de Primarul Municipiului S..
Lipsa mențiunilor privind ocupația și locul de muncă al contravenientei nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a actului sancționator atâta timp cât persoana contravenientului poate fi identificată prin celelalte mențiuni din cuprinsul actului și nu s-a făcut dovada unei vătămări a contravenientei petente datorită lipsei mențiunilor privind ocupația și locul său de muncă, vătămare care să nu se poată înlătura decât prin anularea procesului verbal.
Contrar susținerilor petentei, întrucât procesul verbal s-a întocmit în lipsa acesteia, modalitate permisă de art. 19 din OG 2/2001, a existat o imposibilitate obiectivă de a se aduce la cunoștința petentei dreptul de a formula obiecțiuni la momentul încheierii actului sancționator, dar dreptul său la apărare a fost exercitat prin formularea acestor obiecțiuni în cadrul plângerii de față și analizarea lor în cadrul procesual de către instanța de judecată.
De asemenea, procesul verbal cuprinde o descriere suficientă și corespunzătoare a contravenției reținute în sarcina ei raportat la textul art. 7 lit. g ind. 1 din HCL 210/2011, starea de fapt consemnată de agentul constatator fiind în măsură a verifica existența elementelor constitutive ale contravenției în speță.
Starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție a fost recunoscută întocmai de petentă în cuprinsul plângerii în sensul că a parcat autovehiculul în acel loc de parcare rezervat ITM, neavând relevanță sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 7 lit. g ind. 1 din HCL 210/2011că petenta s-a deplasat în acea data chiar la ITM, în interes de serviciu, în lipsa unei autorizații de parcare valabilă la acea data pentru ocuparea locului de parcare, și care să fie afișată la loc vizibil.
Starea de fapt a fost confirmată de fotografia de la fila 25 și cele anexate în format electronic pe CD-ul depus la dosar, fiind fără îndoială că petenta a staționat autovehiculul pe loc rezervat ITM, fără autorizație de parcare, înlăturat astfel prin proba contrarie prezumția de nevinovăție a petentei.
Sancțiunea cu avertismentul aplicată ca sancțiune principală a fost corect individualizată și proporțională cu gradul de pericol social al faptei și circumstanțele în care aceasta s-a săvârșit, fiind conformă dispozițiilor art. 5 pct. 2 lit. a, art. 7 alin. 1 și 3, art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Prin sentința nr. 3559/9.07.2013 pronunțată de Tribunalul S., în soluționarea unei acțiuni în anulare a actului administrativ HCL 103/2011, s-a dispus „anularea în parte a Regulamentului privind activitatea de ridicare, transport, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Mun. S., cuprins în anexa 3, ce face parte integrantă din HCL 103/31.03.2011 privind activitatea de ridicare, transport, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al mun. S., aprobat prin art.3 din Hotărâre, în ceea ce privește constatarea și sancționarea contravențiilor pentru autovehicule și vehicule de orice fel oprite sau staționate în zone nepermise în conformitate cu OUG 195/2002 republicat privind circulația pe drumurile publice și HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, raportat la aplicarea sancțiunilor principale și complementare prevăzute de art.1 alin 2 pct.1 și art.1 alin 2 pct.2, art.3 și art.14 din Regulament”.
Prin decizia nr. 1297/18.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, urmare a admiterii recursurilor declarate de pârâții Municipiul S. și Consiliul Local al Municipiului S. împotriva sentinței nr.3569/2013 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, s-a modificat în parte hotărârea atacată în sensul că a fost înlăturată dispoziția instanței de anulare a art.1 alin.2 pct.1 din anexa 3 aprobată prin art.3 a H.C.L.nr.103/2011 a Consiliului Local al Municipiului S., iar anularea art.3 alin.1 din aceeași anexă se dispune doar în ceea ce privește competența intimatei . a solicita în calitate de agent constatator ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel staționate și oprite neregulamentar în Municipiul S., menținându-se în rest sentința atacată.
Potrivit art. 23 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât procesul verbal de contravenție în speță s-a încheiat la data de 21.05.2014, ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 3559/9.07.2013 pronunțată de Tribunalul S., așa cum a fost modificată prin decizia nr. 1297/18.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, se reținea că măsura complementară a ridicării autovehiculului petentei s-a dispus de agentul constatator angajat al intimatei S.C. PIEȚE S. S.A., în baza dispoziției de ridicare, transport și depozitare nr._/21.05.2014, fără temei legal, în condițiile în care art.3 alin.1 din anexa 3 a HCL 103/2011 a fost anulat în ceea ce privește competența angajaților ..A. de a solicita în calitate de agent constatator ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel staționate și oprite neregulamentar în Municipiul S..
Împotriva acestei hotărâri apelanta intimată a declarat apel solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal.
S-a motivat că sentința atacată este netemeinică și nelegală,deoarece petenta a încălcat legislația în vigoare și procesul verbal a fost legal întocmit,nefiind motive de nulitate,plângerea fiind neîntemeiată. Petenta a parcat mașina pe un loc cu folosință exclusivă rezervat pentru o instituție.
Se impunea ridicarea acelei mașini automat și imperativ.
Efectele deciziei invocate produceau efecte numai pentru viitor și numai după publicarea acesteia în monitorul oficial.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform dispozițiilor art. 476, 477 din Noul Cod procedură civilă, Tribunalul a constatat că prezentul apel este nefondat pentru următoarele motive:
Susținerile intimatei nu sunt întemeiate deoarece:
Sintagma ”sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, utilizată atât de Constituție, cât și de Legea nr. 554/2004, nu poate primi decât o interpretare unitară, în sensul că excepția de neconstituționalitate admisă, respectiv actul administrativ normativ anulat nu produc niciun efect în privința cauzelor irevocabil/definitiv soluționate, însă produc efecte în cauzele aflate în curs de soluționare la data publicării deciziei Curții Constituționale sau a hotărârii judecătorești de anulare.
Nu există nicio rațiune pentru care să se aplice un tratament diferențiat, din punctul de vedere al efectelor pe care le produc, hotărârilor prin care se invalidează o normă legală.
Hotărârea judecătorească de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ nu poate reprezenta doar un instrument de drept abstract care să se aplice unor situații viitoare ipotetice, apărute după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, foarte rar întâlnite în practică.
Este evident că legiuitorul a avut în vedere mai ales procedurile judiciare în curs atunci când a edictat norma analizată, fiind greu de conceput ca, după publicarea hotărârii judecătorești de anulare a unei dispoziții normative, aceasta să mai fie totuși invocată drept temei al unui act administrativ individual emis ulterior.
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că soluția contrară ar constitui o veritabilă încălcare a dreptului de acces la o instanță, în sensul art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru că aceasta ar fi golită de conținut, nemaiavând un caracter efectiv din perspectiva persoanei vătămate de un act administrativ individual emis în temeiul unui act administrativ cu caracter normativ, anulat într-o altă cauză.
Astfel, această persoană nu va putea solicita pe cale principală în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 anularea actului administrativ normativ deja anulat, pentru că i se va opune excepția lipsei de interes, și nici nu va putea invoca excepția de nelegalitate, câtă vreme art. 4 alin. (4) teza întâi din aceeași lege exclude actele normative de la acest control de legalitate incidental.
Pe de altă parte, la aceeași concluzie se ajunge și prin prisma puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile/definitive de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, a cărei existență în realitatea juridică nu poate fi ignorată în cursul proceselor generate de aplicarea prevederii normative anulate.
ÎCCJ a stabilit în procedura de dezlegare a unor chestiuni de drept că:
Dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești”.
Corespunzător a apreciat prima instanță în sensul că procesul verbal atacat s-a încheiat după decizia de anulare a respectivei anexe 3, în ceea ce privește competența intimatei . a solicita în calitate de agent constatator ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor și vehiculelor de orice fel staționate și oprite neregulamentar în Municipiul S.,iar măsura ridicării s-a dispus fără temei legal de acel agent al intimatei.
Prin urmare în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă se va respinge calea de atac formulată în cauză și va păstra sentința civilă atacată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta intimata . împotriva sentinței civile nr. 6083/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publica azi, 7.05.2015.
Președinte, L. R. P. | Judecător, A. V. S. | |
Grefier, N. M. |
red./tehnored S.A.V 7.07.2015
4 ex.
jud. fond. L. A.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
