Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 780/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 711/294/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 780
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. V.
Judecător: D. D.
Grefier: M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind apelul formulat de apelantul C. A. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI SIBIU, împotriva sentinței civile nr. 43/03.02.2015 a Judecătoriei Săliște.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul C. A. I., pentru intimat se prezintă c.j. G. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând cererea de apel prin prisma prevederilor art. 468, 482 NCPC raportat la dispozițiile art. 131 și 185 NCPC, reține că este competentă general, material și teritorial să judece cauza și constată că apelul a fost declarat în termen.
Verificând apelul prin prisma prevederilor art. 470 alin. l lit. b și e și alin. 2 NCPC, constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 470 alin. 3 teza I NCPC, sub sancțiunea nulității.
Tribunalul reține că limitele apelului sunt determinate de aceea ce s-a supus judecării în primă instanță și de motivele de apel. Constată că motivarea apelului nu cuprinde mijloace de apărare sau dovezi noi.
Instanța, în baza art. 482 raportat la art. 238 din NCPC, pune în discuția părților estimarea duratei procesului.
Reprezentanții părților precizează că judecarea apelului poate avea loc la acest termen și arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Instanța. în baza art. 482 NCPC coroborat cu art. 392 NCPC, deschide dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de dispozițiile procedurale.
Apelantul solicită admiterea apelului, anularea procesului-verbal de contravenție pentru motivele pe care le-a expus pe larg în apelul formulat. Consideră că nu s-a făcut proba că a circulat cu viteza pe care a menționat-o agentul de circulație.
Reprezentantul intimatului, c.j. G. M., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. S-a făcut dovada că s-a circulat cu o viteză de 109 km/h pe un tronson de drum în care viteza maximă era de 68 km .
Tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, motiv pentru care închide dezbaterile asupra apelului și, în temeiul art. 482 în aplicarea art. 394 NCPC, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. dosar_ pe rolul Judecătoriei Săliște, petentul C. A. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ Sibiu, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatate a contravenției . nr._/27.09.2014, întocmit de către IPJ Sibiu.
Petentul contestă viteza reținută în sarcina sa, solicitând dovada după înregistrarea video a aparatului radar, atestatul operatorului radar și certificatul de verificare metrologică a aparatului radar. În fapt, la data de 27 septembrie 2014, în timp ce conducea autoturismul cu număr înmatriculare_ pe DN 1, localitatea Apoldu de Sus, din direcția S. către Sibiu, a fost oprit de un lucrător al poliției care i-a adus la cunoștință faptul că a fost înregistrat circulând cu o viteză mai mare decât cea legală. Arată că pe toată lungimea localității Apoldu de Sus a circulat în coloană. Arată că au fost oprite și alte autoturisme din coloană apropiate lui, astfel încât, apreciază că este dificil de constatat de către aparatul radar care dintre autoturisme rula cu viteză neregulamentară.
În drept, a invocat prev. art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Intimatul IPJ Sibiu a formulat întâmpinare (f. 39 dosar), prin care se solicită respingerea plângerii petentului, ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic. Arată că starea de fapt a fost corect reținută în cuprinsul actului, iar sancțiunea aplicată este legală. De asemenea, din punct de vedere al formei, procesul verbal nu este afectat de cauze de nulitate. Fapta petentului este dovedită cu înregistrarea efectuată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, la dosar fiind depuse imaginile care atestă faptul că acesta a circulat cu viteza de 107 km/h în localitate. La dosar există buletinul de verificare metrologică a aparatului radar care are valabilitate un an. De asemenea s-a depus atestatul operatorului radar.
În drept, a invocat prev.art.205 și 223 NCPC, art. 121, alin.1 din HG nr.1391/2006, art. 102 alin.3,lit. e, art. 109 și art. 111, alin. 1,lit. c din OUG, nr. 195/2002 R, Ord.nr.2/2001.
Prin sentința civilă nr. 43/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul C. A. I. în contradictoriu cu intimatul IPJ SIBIU împotriva procesului-verbal . nr._/27.09.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/27.09.2014 întocmit de către IPJ Sibiu s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii contravenționale de 810 lei și ca măsură complementară i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121/1 din HG 1391/2006, și sancționată de art. 102 alin. 3, lit. e din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut prin actul de sancționare că petentul, în data de 27.09.2014, ora 13.01.52, autoturismul marca HONDA cu nr. de înmatriculare_ circula pe DN1, în localitatea Apoldul de Sus, și a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 107 Km/h, în zona de limitare viteză de 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto_ aflat în staționare.
Analizând procesul-verbal atacat atât din oficiu cât și sub aspectul motivelor invocate de petent, instanța a constatat că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Sub aspect formal, instanța constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă stabilite de OG 2/2001, art. 17 instituind expres motivele de nulitate absolută a procesului-verbal, orice alte lipsuri din procesul-verbal fiind sancționate cu nulitate relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a adus o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, în fata instanței organul constatator a înțeles să probeze săvârșirea faptei de către petent, depunând la dosar DVD-ul cu înregistrarea video din care rezultă că petentul a circulat cu viteza de 107 km/h în zona de limitare a vitezei de 50 km, precum și atestatul polițistului operator radar și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care a efectuat înregistrarea, aceste dovezi fiind suficiente pentru stabilirea de către instanță a conformității măsurătorii și înregistrării ce constituie probă pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare cu Norma de metrologie legală NML 021-05, în sensul că au fost efectuate de operator calificat, potrivit pct. 4.3, cinemometrul era verificat metrologic și însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, în cuprinsul căreia se precizează, că acesta măsoară atât “în regim staționar, cât și în regim de deplasare”.
Sub aspectul faptei consemnate în procesul verbal în sarcina petentului, analizând întregul material probator administrat în cauză, precum și prevederile legale invocate, instanța a apreciat că susținerile petentului nu sunt întemeiate. Intimatul IPJ Sibiu a depus înregistrarea video a faptei reținute cât și dovada verificării metrologice a aparatului radar și atestatul agentului de poliție care desfășoară activitatea cu aparatura de supraveghere a traficului și măsurarea vitezei de deplasare, care în opinia noastră nu pot constitui probe preconstituite atâta timp cât petentul poate verifica data la care a fost săvârșită contravenția, ora și numărul de înmatriculare al autoturismului.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 din HG 1391: „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” Potrivit art. 48 din OUG 195/2002: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”. Articolul 49 alin. 4, lit. b al aceluiași act normativ prevede că limitele maxime de viteză în afara localității sunt: pe drumurile expres sau pe cele naționale europene E - 100 km/h, iar în localitate limita maximă a vitezei este de 50km/h.
Cum din imaginile depuse la dosar rezultă că autoturismul condus de petent a circulat cu viteza de 107 km/h, este evident faptul că acesta a încălcat dispozițiile legale care reglementează viteza maximă admisă pe respectivul sector de drum. Aceste împrejurări sunt în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie contravențională, care în aprecierea noastră, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și 34 OG 2/2001 reiese că procesul-verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de organul constatator.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2002, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa si de circumstanțele personale ale contravenientului, nejustificându-se cererea petentului de a se anula sancțiunea dispusă.
Față de aceste împrejurări, s-a apreciat că procesul-verbal nu este lovit de nulitate, iar sub aspectul faptei reținute, petentul nu a făcut proba contrarie celor reținute în procesul verbal, motiv pentru care, în baza art. 31, 32 OG2/2001, s-a dispus respingerea plângerii.
Împotriva sentinței civile nr. 43/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._, petentul C. A. I. a declarat apel la data de 03.04.2015 prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate și, rejudecând, urmând a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că, la dosarul cauzei, a fost depusă înregistrarea video, durata înregistrării fiind de 6 secunde. La vizionarea înregistrării, instanța de judecată, precum și petentul a constatat că pe jumătate din durata înregistrării a fost afișată viteza de 68 km/h și pe cealaltă jumătate, în mod brusc și fără niciun fel de explicație, a fost înregistrată o viteză de peste 100 km/h. În motivarea sentinței, instanța de fond se rezumă în a concluziona, că petentul a condus autoturismul cu viteza de 107 km/h fără a putea explica de ce într-o fracțiune de secundă viteza a sărit de la 68 la 107 km/h, în condițiile în care din punct de vedere tehnic, autoturismul nu are această capacitate de a accelera.
În drept, s-au invocat prevederile art. 466 și urm., 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în condițiile art. 479 C.proc.civ., tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, pentru faptul că, în ziua de 27.09.2014, ora 13.01, pe DN 1, în localitatea Apoldu de Sus, a condus autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 109 km/h în zonă de limitare de 50 km/h, fiind depistat și filmat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aflat în staționare. Procesul-verbal a fost semnat de petent, iar, la rubrica obiecțiuni, s-a consemnat „nu sunt de acord cu cele consemnate”.
Instanța de fond, examinând în acest context legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, în mod corect, a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, având în vedere înregistrarea video a faptei pe suport CD care se coroborează cu mențiunile din procesul-verbal, instanța constată că petentul a condus autoturismul marca Honda cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 109 km/h în zonă de limitare de 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatricualre_ aflat în staționare.
Instanța constată că înregistrarea săvârșirii faptei, respectiv deplasarea și viteza autoturismului a fost înregistrată video cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Din buletinul de verificare din data de 06.03.2014 cu valabilitate de 1 an (fila 41), rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, așa cum s-a menționat și în procesul-verbal.
Explicația motivului pentru care viteza din înregistrare trece de la 68 km/h la 109 km/h rezultă foarte clar din înregistrarea video aflată la dosar, în sensul că viteza de 68 km/h aparține unuia dintre celelalte autovehicule care apar în prima parte a înregistrării, iar viteza de 109 km/h din următoarea parte a înregistrării aparține autovehiculului apelantului, întrucât acesta este singurul care apare în imagine la momentul respectiv.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât va respinge cererea de apel formulată de petent împotriva sentinței civile nr. 43/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de apel formulată de apelantul-petent C. A. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales la . SHOP SRL din Sibiu, .. 11A, jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, CUI_, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 43/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Săliște în dosarul nr._ și păstrează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
Președinte, I. V. | Judecător, D. D. | |
Grefier, M. M. |
Red. D. D. 17.07.2015
List. M.M. 17.07.2015
4.ex.
J.F. M. V. jud. Săliște
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 337/2015.... → |
|---|
