Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 731/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 880/787/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 731/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. O.
Grefier M. M. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant A. N. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 05.06.2015, când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinta.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele:
I Circumstanțele cauzei.
- Obiectul acțiunii.
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.08.2014 sub dosar nr._, petentul A. NICUȘOR, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimat în data de 01.08.2014.
2.Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul arată, în esență, că procesul verbal este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat de un agent constatator ce nu face parte din Serviciul Poliție Rutieră, și care nu avea dreptul de a aplica sancțiunea.
Pe fondul cauzei, petentul arată că nu i-a fost prezentată nici o probă în dovedirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa, deși această obligație revenea agentului constatator. S-a invocat și jurisprudența CEDO în materie contravențională, cu privire la aplicarea prezumției de nevinovăție și în această materie.
3.Apărările intimatei.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii contravenționale, arătând că, starea de fapt descrisă prin procesul verbal corespunde realității.
4. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.463/2014 a Judecătoriei Avrig s-a dispus respingerea plângerii contravenționale cu consecința menținerii procesului verbal.
5. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, sub aspectul legalității procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar fi putut fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a constatat că cele reținute în procesul verbal sunt confirmate de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, din care a rezultat fără echivoc că viteza cu care a circulat petentul a fost de 130 km/h, eroarea de măsurare a cinemometrului fiind încadrabilă în limitele admise de Normele metodologiceNML021-05/23.11.2005.
Intimatul a depus la dosar CD-ul cuprinzând înregistrarea video a faptei, din care rezultă cu claritate că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost surprins circulând cu viteza înregistrată de 130 km/h .
De asemenea, intimatul a făcut dovada faptului că aparatul radar montat pe autoturismul cu nr._, care a înregistrat viteza cu care circula petentul, avea verificare metrologică valabilă la data de 01.08.2014, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică aflat la fila 21.
În consecință, intimatul a făcut dovada stării de fapt reținute în procesul verbal de contravenție atacat, în condițiile în care sarcina acestei dovezi îi revine.
De asemenea, art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, (…) și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Art. 98 alin.4 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată prevede că pentru clasa a II-a de sancțiuni se aplică 4 sau 5 puncte-amendă.
Analizând sancțiunea contravențională aplicată petentului, rezultă că aceasta este situată la limita minimă prevăzută de lege, și anume 4 puncte amendă, valoarea unui punct amendă fiind stabilită de art. 98 alin.2 din OUG nr. 195/2002 R.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, s-a apreciat că acesta este ridicat și justifică aplicarea unei sancțiuni contravenționale constând în amendă, având în vedere natura faptei săvârșite (viteza mare reținută în sarcina petentului), și pericolul potențial și iminent pe care îl reprezintă aceasta pentru siguranța celorlalți participanți la trafic .
În condițiile în care procesul-verbal atacat a fost încheiat de către agentul din cadrul Politiei Rutiere Sibiu, agentul constatator este un operator calificat în sensul dispozițiilor legale menționate precum și cele prevăzute de art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier.
6. Apelul formulat de petent.
Apelantul critică hotărârea instanței de fond solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale, anulării procesului verbal de contravenție, a exonerării de la plata amenzii sau casarea cu trimitere spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a invocat ignorarea dreptului său de apărare, doarece a depus cerere de amânare și nu i s-au comunicat toate probele fără ca procesul să se desfășoare în mod contradictoriu.
Nu a fost vorba de o faptă gravă așa cum a reținut instanța în mod eronat și nu este susținută de proba video. Nu a produs în decursul unui interval mare de timp,circa 20 de ani, niciun accident.
7. Apărările intimatului.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
II. Considerentele instanței de apel.
Verificând, în limitele motivelor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.476 alin.(2) Cod procedură civilă, în lipsa unor motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, constată următoarele.
Examinând actele și lucrările dosarului și soluția instanței de fond din punct de vedere al temeiniciei, Tribunalul constată că, starea de fapt reținută prin hotărârea apelată este concordantă cu probele administrate în cauză, fiind corect stabilită.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 01.08.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 100 al.2 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina sa că în data de 01.08.2014, a condus autoturismul cu nr._ pe DN1 cu viteza de 130 km/h, pe porțiunea de drum dintre loc. Avrig și Scoreiu.
Filmarea contravenției a fost realizată cu aparatul montat pe autovehiculul cu nr._, după cum rezultă din mențiunile cuprinse în procesul verbal atacat.
Apelantul a contestat proba cu privire la realitatea înregistrării vitezei avute, în condițiile în care aceasta rezulta clar din proba video depusă de intimat. De asemenea s-a dovedit că agentul constatator făcea parte din poliția rutieră ,iar actele de omologare ale aparatului de înregistrare a vitezei erau în regulă.
Verificând actele procedurale efectuate de instanța de fond în faza de cercetare a procesului, conform dispozițiilor art.237 și următoarele Cod procedură civilă, constată că, proba cu înregistrarea video a fost depusă la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea, conform art.254 alin.(1) raportat la art.237 pct.7 din Cod, fiind administrată la data soluționării cauzei, prin vizionare.
Prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, nr.187/2009, privind modificarea și completarea Normei de metrologie legală NML 021-05 ,,Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre),, se stabilește, la subpunctul 3.2.6 că, din înregistrare nu trebuie să reiasă faptul că autotestarea a fost efectuată, doar că este necesar ca cinemometrul să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce poate avea influență asupra exactității de măsurare, funcție care trebuie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului.
Viteza stabilită pe baza acestei înregistrări este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției, conform legii, gradul de depășire a vitezei legale ce constituie obiectul contravenției constatate, în lipsă de dovezi contrarii, fiind realizat cu respectarea de către acest aparat metrologic a marjei de eroare menționate la pct.3, supct.3.1.1 din Norme.
Conform art. 100 alin. 2 raportat la art. 108 alin.1 lit. b din OUG nr. 195/2002, depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni .
De asemenea, art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, (…) și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Art. 98 alin.4 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată prevede că pentru clasa a II-a de sancțiuni se aplică 4 sau 5 puncte-amendă.
Față de actele depuse de petent și cererea de amânare formulată la fond nu se poate vorbi de nesocotirea dreptului său de apărare, el având posibilitatea și în cursul judecății apelului să își demonstreze eventuala nevinovăție sau eventual o altă stare de fapt care să-l exonereze de cele reținute.
Examinând soluția instanței de fond și din punct de vedere al legalității, Tribunalul, constată că în mod corect instanța de fond a identificat, interpretat și aplicat normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății.
Prin urmare, în mod judicios instanța de fond a statuat asupra faptei menționate în procesul verbal, obiect al plângerii astfel că, Tribunalul constată că aceasta a fost probată cu ajutorul prezumției de legalitate (actul a fost emis cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de lege), a prezumției de autenticitate (actul emană de la organul constatator competent, potrivit legii) și a prezumției de veridicitate (procesul verbal reflectă în mod real starea de fapt stabilită de autoritatea emitentă) care sunt atribuite procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției calificat ca fiind un act administrativ.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, având în vedere dispozițiile art.476 alin.(1) și alin.(2) raportat la dispozițiile art.479 Cod procedură civilă, apreciază ca nefondate criticile apelantului, motiv pentru care va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond, în temeiul art.480 alin.(1) teza I Cod procedură civilă, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de A. Nicușor împotriva sentintei civile nr. 463/2014 pronunțată de Judecătoria Avrig în dos. nr ._ pe care o păstrează.
Definitivă
Pronuntată in sedintă publică azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
D. S. M. O.
Plecat în CO semnează
conform art. 426 alin 4 C.
VICEPREȘEDINTE TRIBUNAL,
S. A. V.
Grefier,
M. M. M.
Red. MO 10.08.2015
Tehnored. MM 10.08.2015
4 ex.
Jud. fond A. I. V.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 834/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
