Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 35/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 16256/306/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 35/2015
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. V. S.
Judecător D. S.
Grefier T. Timis
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelant S.C. PIEȚE S. SA și pe intimat C. D. -V., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 09.01.2015, când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată sub dosar nr._, petentul C. D. V., a solicitat în contradictoriu cu intimata ., anularea procesului verbal de contravenție . PS nr._/27.09.2013, prin care s-a dispus sancționarea sa cu avertisment și aplicarea unei sancțiuni contravenționale complementare, constând în ridicarea, transportul și depozitarea în spațiul amenajat a autovehiculului, sancțiune complementară completată cu plata a sumei de 500 lei.
În motivarea plângerii petentul arată că, în ziua de 27.09.2013 s-a aflat în municipiul S. cu probleme de serviciu, staționând pentru câteva minute cu autoturismul, pentru a putea observa un loc în vederea parcării. După câteva minute a constatat că autoturismul nu se mai afla în locul în care îl lăsase, aflând că mașina i-a fost ridicată și depozitată.
Intimata . a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2179 /2014, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul COSGARCEA D. V., în contradictoriu cu intimata . și, în consecință, a fost anulat în parte procesul verbal de constatare a contravenției . PS nr._/27.09.2013 cu privire la sancțiunea contravențională complementară de ridicare, transport și depozitare a autoturismului și înlăturată această sancțiune.
A fost obligată intimata să restituie petentului suma de 500 lei achitată cu titlu de taxă de transport, ridicare și depozitare.
Prima instanța a reținut în esență:
Prin procesul verbal de contravenție . PS nr._ încheiat la data de 27.09.2013 de agentul constatator J. S. angajat al ., în calitate de împuternicit al Primarului Municipiului S., petentul COSGARCEA D. V. a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 22 lit. h și art. 23 din HCL nr. 210/2001, republicată în temeiul HCL nr. 389/2012. Totodată, s-a aplicat petentului în temeiul art. 2 din anexa 3 la HCL nr. 103/2011 și sancțiunea contravențională complementară de ridicare, transport și depozitare a autoturismului în spațiul special amenajat.
S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea următoarei fapte: în ziua de 27.09.2013 a staționat neregulamentar autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe trotuarul situat pe . mun. S., în dreptul imobilului cu nr. 7.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului, cu mențiunea că nu a fost semnat de niciun martor deoarece persoanele prezente au refuzat această calitate.
Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce puteau fi invocate din oficiu și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei, semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește neindicarea în procesul verbal a unui martor, care să fi semnat actul constatator în lipsa petentei, au fost respectate dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind indicat motivul pentru care procesul verbal a fost încheiat în acest mod, respectiv faptul că persoanele de față au refuzat această calitate. Această mențiune este suficientă pentru a se considera că cerințele legale au fost respectate, revenindu-i petentului
sarcina de a proba că mențiunea nu corespunde realității, lucru care nu s-a realizat în cauză.
Potrivit art.22 lit. h din HCL nr. 210/2001, modificată și completată prin HCL nr. l68/2002, „constituie încălcări ale normelor legale și se sancționează conform prevederilor prezentei hotărârii: circulația și staționarea autovehiculelor pe trotuar” și se sancționează conform art. 23 cu amendă de la 150 lei la 250 lei, în cazul persoanelor fizice.
Din vizionare CD-ului și a planșelor foto depuse la dosar de către intimat, rezultă fără nici un dubiu că la momentul constatării faptei autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, era staționat aproape în totalitate pe trotuar pe . municipiul S., fiind întrunite condițiile pentru existența contravenției reținute prin procesul verbal. De asemenea, rezultă că din momentul constatării contravenției și până în momentul ridicării autovehiculului au trecut mai mult de 5 minute (17 minute) fiind realizată durata de timp necesară pentru a fi în situația unei staționării a autoturismului.
Referitor la sancțiunea contravențională complementară aplicată petentului constând în ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului, sancțiune aplicată conform art. 3 din HCL nr. 103/2011 (anexa nr. 3 Regulamentul privind activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor și vehiculelor de orice fel oprite sau staționate neregulamentar pe domeniul public și privat al Municipiului S.), aplicarea acestei sancțiuni de către un angajat al intimatei . contravine unor dispoziții legale cuprinse în acte normative cu forță juridică superioară.
Astfel, potrivit art. 64 alin. 1 și art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 republicată, măsura tehnico administrativă a ridicării vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă poate fi dispusă de poliția rutieră, administrațiile locale sau administratorul drumului public realizând operațiunile de ridicare și depozitare a vehiculelor în locuri special amenajate. De asemenea, conform art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și poliția locală are competența de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
În consecință, competența intimatei este limitată doar la efectuarea operațiunilor de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor, aceasta neavând competența de a aplica sancțiunea complementară a ridicării autoturismului.
Pe de altă parte, dacă se analizează sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 5 din OG nr. 2/2001 (sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei) și aceasta este disproporționat de mare în raport cu gravitatea faptei determinată de modalitatea de săvârșire, scopul urmărit de petent (acesta se afla în municipiul S. în interes de serviciu și a oprit autoturismul în vederea căutării unui loc de parcare), nu a existat o împiedicare totală a circulației pietonilor pe trotuar, în zona respectivă trotuarul fiind destul de larg, astfel că nu era necesară ridicarea de îndată a autoturismului. Ca atare, sancțiunea complementară se impunea a fi înlăturată pentru lipsa de proporționalitate cu fapta săvârșită de petent.
Prin urmare, sancțiunea complementară de ridicare a autoturismului petentului a fost luată în mod nelegal, motiv pentru care se impunea anularea procesului verbal cu privire la această sancțiune și înlăturarea ei, cu consecința restituirii de către intimată a sumei de 500 lei achitată cu titlu de taxă de transport, ridicare și depozitare.
Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat apel solicitând admiterea lui și schimbarea sentinței atacate în tot sensul respingerii plângerii și menținerii în totalitate a procesului verbal.
S-a arătat că motivația care a stat la baza pronunțării sentinței nu este temeinică și nu are temei legal astfel încât să ducă la înlăturarea măsurii complementare.Petentul este vinovat pentru staționare pe trotuar. Procesul verbal este temeinic și legal încheiat în condițiile în care autoturismul condus de petent era stationat neregulamentar limitand accesul pe trotuar. S-a mai aratat ca textul legal nu prevede nicio cerinta legata de stanjenirea traficului pietonal sau respectarea circulatiei rutiere.
S-a mai precizat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art. 17 din OG2/2001, autoturismul a fost filmat si fotografiat existand astfel o dovada de netagaduit a incalcarii art. 22 lit.s din HCL 210/2001, iar sanctiunea principala aplicata a fost cea a avertismentului. Aspectul invocat de petent, conform căruia procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa, fără existența unui martor asistent, nu este de natură să atragă anularea procesului verbal. Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, se poate constata că petentul recunoaște faptul că autovehiculul era staționat neregulamentar pe trotuar, deci starea de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară de ridicare a autoturismului, se putea constata, în condițiile stării de fapt mai sus expuse și având în vedere că prin HCL nr. 103/2011, cu modificările și completările ulterioare, se prevede obligația de a ridica automat și imperativ un autoturism ce se găsește oprit sau staționat în una din ipotezele menționate, că individualizarea sancțiunii în sensul aplicării și a măsurii
complementare este corect efectuată, măsura amintită fiind proporțională cu situația ce a
determinat-o și are caracter obligatoriu.
Analizând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, Tribunalul constatând corectă soluția primei instanțe o va menține datorită următoarelor considerente, după cum urmează:
Într-adevăr măsura complementară a ridicării mașinii petentului nu se impunea față de definiția legală a acesteia,care presupune înlăturarea unei stări de pericol ceea ce nu a fost cazul în speță,existând spațiu suficient pentru circulația pietonilor ,trotuarul fiind foarte lat.Petentul a fost limitat în dreptul său de proprietate mai ales că nu era din orasul S. și mașina îi era necesară pentru a ajunge la domiciliu.
Într-adevăr aplicarea acestei sancțiuni de către un angajat al intimatei . contravine unor dispoziții legale cuprinse în acte normative cu forță juridică superioară. Competența intimatei este limitată doar la efectuarea operațiunilor de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor.
Prin OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 - republicată și HG 1391/2006sunt stabilite contravențiile în materie rutieră, sancțiuni principale și complementare aplicabile acestora precum și competența constatare a agenților constatatori, în timp ce HCL 103/2011 conține dispoziții normative contrare celor reglementate prin actele normative centrale, în mod evident cu nerespectarea principiului fundamental instituit de art. 4 din Legea nr. 24/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, care instituie faptul că proiectul de act normativ și însuși actul normativ trebuie să instituie norme juridice care să se coreleze în ansamblu legislativ a reglementărilor interne, HCL 103/2011 încalcă aceste prevederi.
În consecință, competența . este limitată doar la efectuarea operațiunilor de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor, aceasta neîndeplinind calitatea de agent constatator, în sensul OUG nr.195/2002 și al Legii nr.155/2010, pentru a putea dispune sau solicita măsura ridicării vehiculelor oprite sau staționate neregulamentar.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001 constatarea contravențiilor privind circulația pe drumurile publice și aplicarea sancțiunii au fost date în competența materială a ofițerilor și subofițerilor din cadrul Ministerului Administrație și Internelor.
Contrar acestei normei juridice, prin art. 1 alin.2 teza finală, art. 2 și art. 14 din Anexa 3 a HCL 103/2011 s-a stabilit faptul că acțiunea de constatare și sancționare a contravențiilor se face de către agenți constatatori împuterniciți al primarului mun. S..
D. pentru care, un act cu o forță juridică inferioară ordonanței guvernului, cum este cazul hotărârii consiliului local, nu poate stabilit norme juridice paralele sau derogatorii pentru atribuirea de competențe unor persoane împuternicite de primar în materia ilicitului contravențional din domeniul circulației pe drumurile publice.
Practica judiciară a stabilit lipsa calității agentului constatator care a întocmit procesul verbal, ceea ce atrage sancțiunea nulității prevăzută de art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
Prin urmare, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă se va respinge calea de atac formulată în cauză și va păstra sentința civilă atacată și implicit măsurile dispuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de S.C. PIEȚE S. SA împotriva sentintei civile nr. 2179/2014 a Judecătoriei S. în dos. nr ._ pe care o păstrează.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2015.
Președinte, S. A. V. | Judecător, Șomandră D. | |
Grefier, T. Timis |
Red SV/13.03.2015
Tehnored TT/13.03.2015
Ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 62/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 28/2015.... → |
|---|
