Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 149/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 10671/306/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 149
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
Judecător :I. V.
Judecător: A. V. S.
Grefier :M. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul formulat de recurenta S.C. SF T. SRL în contradictoriu cu intimatul S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI SIBIU, împotriva sentinței civile nr. 2982/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Cauza a fost dezbătută în ședința publică din data de 20.03.2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Constată următoarele :
Prin plângerea contravențională formulată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 17.09.2012, înregistrată sub nr._, petenta . a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul S. P. de Poliție Locală al Municipiului Sibiu, să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.08.2012, exonerarea de la plata amenzii și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea de fapt a plângerii, petenta a arătat în esență faptul că procesul verbal atacat este nelegal și netemeinic întrucât are la bază un act administrativ nelegal precum și că HCL Sibiu nr. 138/2011 este nelegală, abuzivă și arbitrară întrucât contravine mai multor dispoziții legale, neavând nici o eficiență juridică.
În drept, OG nr. 2/2001, Legea nr. 359/2004, Legea nr. 26/1990, art. 38 și 95 din Legea nr. 215/2001, art. 268 din Legea nr. 571/2003, HG nr. 44/2004 pct. 147-158.
În susținerea plângerii au fost depuse, în fotocopie, în cadrul probei cu înscrisuri următoarele: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.08.2012.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare(f. 8) prin serviciul registratură din data 27.09.2012, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinică și nelegală, întrucât procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16-19 din OG nr. 2/2001 dar și că procesul verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie, probă pe care petenta nu a făcut-o.
În drept, art. 115-118 C., HCL nr. 138/2011, OG nr. 2/2001.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, înscrisuri (f. 14-17).
Prin decizia nr. 1991/2014 a Curții de Apel A. I., irevocabilă la data de 12.03.2014, s-a dispus respingerea excepției de nelegalitate formulată de petentă privind HCL nr. 138/2011 a Consiliului Local al Municipiului Sibiu.
Prin sentința civilă nr. 2982/ 21 Mai 2014 judecătoria Sibiu a respins plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.08.2012 și în contradictoriu cu intimatul S. P. de Poliție Locală al Municipiului Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.08.2012 s-a procedat la sancționarea petentei cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei în baza art. 23 alin. 2 lit. a) din HCL nr. 138/2011, anexa 1, întrucât în data de 02.08.2012, ora 11, 20, în Sibiu, .. 12, societatea petentă desfășura activități specifice tur operatorilor (agenție de turism) fără acord de funcționare emis de autoritățile locale la punctul de lucru de pe .. 12 din municipiul Sibiu.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.08.2012 a fost comunicat prin afișare petentei la data de 30.08.2012 conform procesului verbal depus la fila 15, împotriva acestuia fiind formulată prezenta plângere contravențională la data de 14.09.2012(data poștei – f. 6) în termenul legal de 15 zile prevăzut de lege.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției contestat sub aspectul condițiilor de formă, instanța de fond reține ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, în condițiile în care se indică numele și prenumele contravenientului, numele și calitatea agentului constatator, data și locul săvârșirii faptei. De asemenea, actul atacat a fost semnat de către agentul constatator.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit cu care procesul verbal atacat este nelegal și netemeinic întrucât are la bază un act administrativ nelegal reprezentat de HCL Sibiu nr. 138/2011 instanța de fond o reține ca fiind neîntemeiată față de decizia nr. 1991/2014 a Curții de Apel A. I., irevocabilă la data de 12.03.2014, prin care s-a dispus respingerea excepției de nelegalitate formulată de petentă privind HCL nr. 138/2011 a Consiliului Local al Municipiului Sibiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din actul normativ amintit, rezultă că procesul verbal de contravenție poate face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, în condițiile în care fapta a fost constatată de către agentul constatator cu propriile simțuri iar petenta nu a probat existența acordului de funcționare emis de autoritățile locale la punctul de lucru de pe .. 12 din municipiul Sibiu, deși această dovadă trebuia să rezulte din actele și evidențele scrise ale petentei.
Prin urmare, instanța de fond constată că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 23 alin. 2 lit. a) din HCL nr. 138/2011, anexa 1, reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța de fond reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 500 lei, instanța de fond reține că acesta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către actul normativ sus menționat, sancțiunea reprezentând minimul amenzii prevăzut de art. 23 alin. 2 lit. a) din HCL nr. 138/2011, anexa 1 fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța de fond a respins plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.08.2012 și în contradictoriu cu intimatul S. P. de Poliție Locală al Municipiului Sibiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta . solicitând admiterea recursului astfel cum va fi formulat și motivat, desființarea sentinței recurată ca nelegală și netemeinică și. pe cale de consecință, să se admită plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.08.2012, încheiat de către agentul constatator din cadrul Poliției Locale Sibiu, prin care a
fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 lei pentru nerespectarea HCL nr.138/2011.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că susține cu fermitate că HCL Sibiu nr._ este NELEGALĂ, ABUZIV Ă ȘI ARBITRARĂ, întrucât contravine mai multor dispoziții legale și, prin urmare nu poate avea nici o eficiență juridică.
C. unic de reglementare a autorizării funcționării comercianților ÎI constituie Legea nr.3S9/2004. Această lege, ca de altfel și toate reglementările anteriore În materie, face o deosebire clară și esențială Între autorizarea comercianților persoane fizice, supusă avizării de către primării și a persoanelor juridice, În speță societăți comerciale, care potrivit art.3 alin.2, art.lS-2S se autorizează conform acestui act normativ și a Legii nr.26/1990. Ambele legi exclud de la sine putere autorizarea funcționării activității comercianților-societăți
comerciale de către consiliile locale.
Tribunalul analizând recursul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu nu îl găsește întemeiat urmând să îl respingă cu următoarea argumentație:
În plângerea formulată petenta recunoaște faptul că are drept activitate principală cea de tur operator (agenție de turism), activitate care este o activitate de prestări servicii.
La controlul efectuat în data de 02.08.2012, petenta nu a putut prezenta un acord de funcționare. În conformitate cu art. 1 din HCL nr._ societatea petentă avea obligația solicitării unui acord de funcționare înainte de începerea oricărei activități.
Autoritățile publice locale au dreptul exclusiv de a reglementa modul de desfășurare al activităților comerciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul . cu sediul în București, .. 41, sector 4,împotriva sentinței civile numărul 2982 /e la 21 Mai 2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu ,în dosar numărul_, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 Martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. M. I. V. A. V. S.
Grefier,
M. M.
Red. I. V. 2.04.2015
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
