Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1469/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1469/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 11094/85/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1469/CA
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. S.
Grefier A. R. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. S. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25.05.2015 încheierea de ședință din acea zi făcând parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 2 iunie 2015 și ulterior la data de azi,
TRIBUNALUL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță, reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu fosta DGFP Sibiu, anularea deciziilor nr. 645/3.10.2012 și nr. 255/29.11.2012 emise de această autoritate publică, obligarea pârâtei la acordarea dreptului de a deduce TVA în cuantum de 177 249 lei și la restituirea acestei sume, împreună cu dobânda aferentă, de la data de 3.10.2012 și până la data plății efective.
În fapt, reclamanta a motivat că, la data de 10.10.2012 i s-au comunicat raportul de inspecție fiscală și decizia prin care nu s-a modificat baza de impunere și s-a anulat dreptul de deducere a TVA pentru suma de 177 249 lei aferentă achizițiilor efectuate de la . SRL în perioada iunie 2012, fiind stabilită și obligația fiscală suplimentară bugetară în sumă de 177.249 lei TVA.
Autoritatea fiscală în mod eronat a apreciat că operațiunea economică efectivă este achiziționarea de la partenerii intracomunitari a mărfurilor de către subscrisă și nu de către . SRL.
Deși art. 11 alin. 1 teza a II-a din Codul fiscal conferă posibilitatea exclusivă a reîncadrării unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic real al acesteia, autoritatea fiscală a modificat raporturile juridice dintre părțile implicate în lanțul tranzacțiilor fără a indica sau modifica un alt conținut economic al tranzacțiilor în lanț. Efectiv a fost înlăturat un subiect activ/ . SRL din lanțul tranzacțional.
În al doilea rând, anularea dreptului de a deduce TVA contravine Directivei nr. 2006/112/CE care asigură principiul păstrării neutralității fiscale.
Sub cel de-al treilea aspect, susținerile autorității fiscale potrivit cu care . SRL nu desfășoară activitate sunt infirmate de declarațiile fiscale depuse de această societate și de multitudinea actelor administrativ fiscale emise de autoritățile fiscale asupra acestei societăți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 218 alin. 2, 145 alin. 1 și 2, 146 și 147 din Codul fiscal.
Pentru susținerea acțiunii, au fost anexate: deciziile nr. 645/3.10.2012, adresa nr. 12 565/8.10.2012, raportul de inspecție fiscală, contracte de vânzare-cumpărare, contract de cesiune de creanță, acte de evidență contabilă a . SRL.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
La cererea reclamantei, instanța a dispus introducerea în cauză a DGRFP B..
AJFP Sibiu, în numele și pentru DGRFP B. a solicitat respingerea acțiunii reclamantei susținând că, în evidențele reclamantei au fost înregistrate 21 de facturi emise . SRL, reprezentând legume-fructe provenite din spațiul intracomunitar că aceste decizii au fost înscrise în jurnalul de cumpărări și în decontul TVA depus pentru luna iunie 2012, cu TVA deductibil aferent în sumă de 177 249 lei.
S-a reținut că mărfurile facturate de furnizorul din Timișoara au fost încărcate în diverse state comunitare, fiind transportate direct la sediul reclamantei. În documentele de transport internațional sunt înscrise în calitate de exportatori diverse societăți din Slovenia, Italia, Olanda și Spania iar locul de descărcare a mărfii sediul reclamantei din Sibiu. Mărfurile primite au fost livrate imediat cu aceleași mijloace de transport către . Ilfov iar . SRL nu este înscrisă în documentele de transport.
Rezultă că toate achizițiile intracomunitare de bunuri sunt realizate de reclamantă iar includerea . SRL în lanțul tranzacțiilor are ca scop diminuarea TVA.
Față de aceste constatări, s-a procedat la reîncadrarea operațiunilor efectuate de reclamantă în conformitate cu prevederile art. 11 din Codul fiscal, deoarece reclamanta avea obligația aplicării taxei inverse privind achizițiile intracomunitare.
În cursul judecății, au fost solicitate de la DGRFP T. actele de impunere și de executare silită emise pentru . SRL.
La cererea reclamantei, instanța a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile prin care să se stabilească dacă există identitate între obligațiile de plată a celor două societăți.
Analizând cererile și susținerile părților, actele administrativ fiscale atacate, raportul de expertiză contabilă, celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanța reține starea de fapt pe care o vom prezenta mai jos.
Contribuabila . a fost supusă unei inspecții fiscale asupra legalității documentelor primare justificative și a operațiunilor înscrise în acestea în vederea stabilirii corecte a TVA deductibil, respectiv a TVA colectat pentru perioada 1.09._12, precum și pentru verificarea întocmirii documentelor de TVA și stabilirii corecte a TVA de plată, respectiv de rambursat.
Autoritatea de control a constatat că . a recepționat și înregistrat în evidența contabilă achiziții în valoare de 738 537 lei cu TVA aferent în sumă de 177 249 lei în baza a 21 facturi fiscale emise de către . SRL.
Aceste operațiuni s-au desfășurat în baza contractului nr. 228/26.05.2012 încheiat între părți.
Mărfurile facturate au fost încărcate în diferite state comunitare și au fost transportate direct la sediul ., fără a mai trece pe la sediul . SRL.
F. DGFP Sibiu a considerat că este necesar să reîncadreze tranzacțiile efectuate de către ., respectiv ca o achiziție de bunuri de la parteneri intracomunitari, pentru care societatea avea obligația aplicării taxei inverse. Subsecvent, autoritatea nu a acordat dreptul de deducere TVA pentru suma de 177 249 lei, fiind emise deciziile nr. 644 și 645/3.10.2012.
Contribuabila a formulat contestație împotriva actelor amintite, respinsă prin decizia nr. 255/29.11.2012.
Reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ și a solicitat anularea deciziilor nr. 644/3.10.2012, 645/3.10.2012, 255/29.11.2012 precum și obligarea pârâtei la restituirea dobânzii legale asupra acestei sume.
Acțiunea reclamantei este întemeiată și urmează a fi admisă.
Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea actelor prin care reclamantei nu i s-a recunoscut dreptul de deducere TVA, respectiv obligarea la plata TVA pentru mărfurile achiziționate și facturate de . SRL, prin reîncadrarea operațiunilor efectuate de reclamantă, apreciind aceste tranzacții ca fiind achiziții de bunuri comunitare cu obligația taxării inverse.
Se constată că autoritatea fiscală a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Codul Fiscal atunci când a dispus reîncadrarea tranzacțiilor.
Potrivit dispozițiilor at. 11 alin. 1 din Codul fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacția sau o . tranzacții sunt calificate ca artificiale, ele vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare a convențiilor privind dubla impunere. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacția sau seriile de tranzacții care nu au conținut economic și care nu pot fi utilizate în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu a ar fi fost acordate.
Realitatea și încadrarea tranzacțiilor se impunea apreciată de către autoritatea fiscală, raportat la actele încheiate între părți și nu la circuitul produselor. Între . SRL și . a existat contractul comercial nr. 228/26.05.2012 iar livrarea mărfurilor s-a concretizat într-un număr de 27 facturi, în valoare de 738 537 lei, pentru care s-a calculat TVA în sumă de 177 249 lei.
Față de existența acestor elemente, nu se poate reîncadra operațiunea economică pe baza traseului urmat de produsele importate ci pe mențiunile existente în documentele de transport. De altfel și expertul contabil, în urma analizării documentelor justificative a concluzionat că . SRL a efectuat o achiziție intracomunitară de fructe pe care ulterior le-a livrat către . iar aceasta le-a comercializat către . (raport expertiză fila 14 vol. II dosar).
Mai mult prin raportul de inspecție fiscală F-TM 397/26.07.2013, DGRFP T. a apreciat că . SRL a realizat achiziție intracomunitară și a stabilit în sarcina acesteia TVA suplimentar în sumă de 177 249 lei.
Așa fiind o operațiune economică nu poate fi dublu taxată.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată deciziile nr. 644 și 645/3.10.2012 și decizia nr. 255/29.11.2012 emise de fosta DGFPJ Sibiu vor fi anulate.
Subsecvent, va fi obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 177 249 lei TVA și să achite dobânda legală asupra acestei sume, de la data de 3.10.2012 și până la plata efectivă.
Față de dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., cu sediul în Sibiu, .-5, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâta DGRFP B., cu sediul în B., .. 7, jud. B.;
Anulează deciziile de impunere și privind nemodificarea bazei de impunere, emise sub nr. 644/3.10.2012, respectiv 645/3.10.2012, precum și decizia nr. 255/29.11.2012, emise de fosta AJFP Sibiu;
Obligă pârâta la restituirea sumei de 177 249 lei – TVA de rambursat și la plata dobânzii legale asupra acestei sume, de la data de 3.10.2012 și până la data plății efective;
Obligă pârâta la plata sumei de 5 924 lei – cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, înregistrat la Tribunalul Sibiu, în termen de 15 zile de la comunicare;
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2015.
Președinte, D. S. | ||
Grefier, A. R. C. |
Red. D.S. 17.07.2015
Tehnored. A.C. /11.08.2015
Ex. 4 Ef. 2 .>
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 149/2015.... → |
|---|
