Anulare act administrativ. Sentința nr. 1466/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1466/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1539/85/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1466/CA/2015
Ședința publică de la 09.06.2015
Completul compus din:
Președinte: L. R. P.
Grefier: I.-M. Ș.
Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta S.C. Fascinația Locuinței S.R.L., pe pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Direcția G. pentru Accize și Operațiuni Vamale B. și pe chemata în garanție .., având ca obiect anulare act administrativ.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea sentinței pentru data de 02.06.2015 și apoi pentru astăzi, 09.06.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față:
Constată că sub dosar nr._ din data de 13.02.2013, s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. Fascinația Locuinței S.R.L., în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, precizată ulterior față de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Direcția G. pentru Accize și Operațiuni Vamale B. (fila 80) și cu .., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună:
- anularea deciziei nr. 7458/18.10.2012 în ceea ce privește suma de 43.884 lei reprezentând 18.489 lei TVA, 22.622 lei cu titlu de “Dobânzi aferente TVA” și 2.773 lei cu titlu de “Penalități întârziere aferente TVA”;
- anularea procesului-verbal de control nr. 7457/18.10.2012;
- anularea deciziei nr. 7602/23.10.2012 privind obligațiile de plată accesorii;
- anularea deciziei D.G.F.P. Sibiu nr. 263 din 14.12.2012;
- plata cheltuielilor de judecată;
În subsidiar, s-a solicitat ca, în situația în care acțiunea va fi respinsă, să fie obligată pârâta secundară .. la plata obligațiilor stabilite prin decizia și procesul-verbal contestate.
În motivarea cererii reclamanta invocă în principal prescripția dreptului de a calcula drepturile vamale aferente operațiunii temporare în sensul că datoria vamală a luat naștere la data de 03.02.2008, iar termenul în care se putea face comunicarea datoriei vamale exigibile era 03.02.2011. Comunicarea s-a făcut la data de 18.10.2012, deci peste termenul de prescripție de 3 ani, prin urmare actele încheiate de Autoritatea Vamală sunt nule.
În fapt, reclamanta a arătat că a introdus în țară în anul 2006, în regim de admitere temporară, un utilaj de prelucrare a lemnului, operațiune autorizată în baza declarației vamale de import 6222/2006 întocmită de .. în calitate de comisionar vamal și a autorizației de admitere temporară nr. 107/2006 emisă de autoritatea vamală din Sibiu.
Cu această ocazie autoritatea vamală a solicitat depunerea unei garanții așa cum prevedea Codul vamal în vigoare la acea vreme. Comisionarul vamal .. care a întocmit declarația vamală de import la solicitarea reclamantei a depus declarația angajament în favoarea biroului vamal Sibiu.
La data de 03.02.2008 nici reclamanta, nici comisionarul vamal și nici Autoritatea Vamală nu au întreprins procedura de închidere a operațiunii temporare, care s-a întâmplat doar în octombrie 2012. Mai susține reclamanta că, dacă la termenul din 03.02.2008 nu a întreprins măsuri de încheiere a operațiunii vamale temporare pentru care autorizația emisă era ajunsă la termen, atunci Biroul Vamal Sibiu din oficiu trebuia să închidă operațiunea și fie să solicite titularului documente justificative pentru expertul utilajului fie să producă indigenizarea acestuia și crearea obligației de plată pentru TVA-ul aferent. Dacă titularul operațiunii nu ar fi achitat cuantumul TVA-ului stabilit prin DVI nr. 6222/06.02.2006, biroul vamal trebuia să solicite comisionarului care a garantat plata drepturilor vamale achitarea acestei sume și încasarea acesteia conform garanției depuse de către acesta. Comisionarul vamal avea la dispoziție calea unei acțiuni civile în pretenții pentru recuperarea sumei, acțiune îndreptată împotriva reclamantei în situația în care ar fi refuzat achitarea TVA-ului. În acest mod autoritatea vamală ar fi încasat debitul, care nu ar fi produs dobânzi și penalități de întârziere.
Se mai arată că nici comisionarul vamal, nici biroul vamal nu au ținut evidența acestei operații în vederea notificării termenului de expirare a autorizației emise.
Astfel, reclamanta consideră că nu este culpa sa în producerea dobânzilor și penalităților, iar dacă acestea au fost calculate, ele sunt datorate în exclusivitate de .. care a garantat plata drepturilor și care a încasat o sumă deloc neglijabilă pentru o obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-207 din O.G. 92/2003, Legea nr. 554/2004.
În probațiune s-au depus deciziile contestate, procesul-verbal de control și a fost încuviințată la cererea reclamantului efectuarea unei expertize contabile.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. a solicitat respingerea acțiunii, menținerea actelor administrative contestate și respingerea cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
În susținerea acestei cereri pârâta a arătat că se impune respingerea excepției prescripției dreptului de a calcula drepturi vamale aferente operațiunii temporare deoarece pentru această operațiune nu s-au calculat drepturi vamale așa cum sunt definite ele de Codul vamal si de Regulamentul CEE nr.2913/92, așa că această susținere este netemeinica.
Nu s-au calculat drepturi vamale deoarece cu DVI nr. I 6222/06.02.2006 reclamanta a efectuat un import reprezentând linie completa gater pentru lemn in regim de admitere temporara cu exonerare parțiala de la plata drepturilor vamale in conformitate cu art. 271 alin (1) din HG nr. l114/2001, iar Biroul Vamal Sibiu a emis Autorizația de admitere temporara nr.107/06.02.2006, iar termenul de valabilitate a autorizației era stabilit ca fiind 03.02.2008.
La data deschiderii operațiunii DVI nr. I 6222/06.02.2006 a fost prezentata dovada de origine preferențiala valabila, asa ca in baza Tratatului de Aderare a României la UE aprobat prin Legea nr. l57/2005, Anexa V, pct.4, art. 1) marfa reclamantei a fost scutita de taxe vamale si comision vamal la data punerii in libera circulație.
F. de aceste motive se impune respingerea excepției invocate de prescripție a dreptului de a calcula drepturi vamale cat timp actele vamale nu conțin acest fel de obligații vamale.
Pârâta mai arată că se impune respingerea acțiunii cat timp obligațiile fiscale reprezentatand TVA si accesorii au fost corect calculate, pentru o operațiune prevăzuta de legislația in vigoare.
Astfel, cu DVI nr. I 6222/06.02.2006 reclamanta a efectuat un import reprezentând linie completa gater pentru lemn in regim de admitere temporara cu exonerare parțiala de la plata drepturilor vamale in conformitate cu art. 271 alin (1) din HG nr. 1114/2001, iar Biroul Vamal Sibiu a emis Autorizația de admitere temporara nr.107/06.02.2006, iar termenul de valabilitate a autorizației era stabilit ca fiind 03.02.2008.
S-a mai reținut si ca prin adresa nr. 2190/16.10.2012 societatea reclamanta a solicitat punerea in libera circulație a bunurilor introduse in admitere temporara in România prin DVI nr. I 6222/06.02.2006
Dar s-a procedat in mod corect când s-a reținut ca reclamanta titulara a operațiunii de import nu a solicitat încheierea regimului vamal suspensiv de admitere temporara in termenul acordat de autoritatea vamala pana la data de 03.02.2008, asa ca a trebuit sa se procedeze la încheierea din oficiu a acestui regim, ținându-se cont de principiile Tratatului de Aderare a României la UE Anexa V, pct. 4, aprobat prin Legea 157/2005, precum si din documentele D.G. TAXUD nr. 1661/2006 care prevăd ca depozitarul temporar si regimurile vamale menționate la art.4 alin. 16) lit.b)-h) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului începute si neterminate trebuie sa se încheie conform legislației comunitare.
Întrucât la data deschiderii operațiunii DVI nr. I 6222/06.02.2006 a fost prezentata o dovada de origine preferențiala valabila, in consecința in baza Tratatului de Aderare a României la UE aprobat prin Legea 157/2005 Anexa V, pct 4, art. 1, mărfurile au fost scutite de taxe vamale si comision vamal la data punerii in libera circulație.
Dar pentru ca aceasta operațiune de încheiere a regimului suspensiv constituie o livrare operațiune din sfera TVA s-a procedat la calcularea TVA datorat, de la data de 03.02.2008, in conformitate cu dispozițiile art. l611 alin 2 lit. a), art. 136, art. 139 si art. 157 din Legea 571/2003, in perioada de prescripție a obligației fiscale de 5 ani, in temeiul dispozițiilor art.91 din OG nr.92/2003R
În susținerea acestei poziții pârâta a depus la dosar actele contestate, precum și documentația ce a stat la baza emiterii lor.
Întrucât la termenul din 08.04.2014, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând chemarea în judecată în calitate de pârâtă a Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Direcția G. pentru Accize și Operațiuni Vamale B., noua chemată în judecată A. a depus întâmpinare (fila 89) invocând lipsa calității procesual pasive, având în vedere că actele contestate nu sunt emise de A.. La termenul din 24.06.2014, instanța a admis această excepție și a dispus scoaterea A. din cauză.
Direcția G. pentru Accize și Operațiuni Vamale B. a fost reprezentată în cauză de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.
.. prin întâmpinarea depusă, a invocat pe cale de excepție (fila 95) lipsa calității procesual pasive și inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ față de ea, în forma unei cereri de chemare în garanție. În susținerea acestei poziții, a arătat că nu pot fi create raporturi juridice noi de către instanța de judecată, ca urmare a efectuării controlului de legalitate a actului atacat în contencios administrativ și instanța nu poate stabili răspundere fiscală față de alte persoane juridice, neputându-se substitui organelor fiscale.
La termenul din 24.06.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive față de .. în ce privește petitele 1-4, însă a constatat că are calitate față de petitul 5 al acțiunii introductive. În ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție într-o acțiune în contencios instanța a considerat că urmează a se aprecia pe fondul cauzei existența sau inexistența obligațiilor chematului în garanție (acest aspect urmând a fi clarificat prin expertiza dispusă în cauză).
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă și un supliment la această expertiză.
Din întreg materialul probator existent în dosar, Tribunalul reține în fapt următoarele:
Reclamanta fost supusa controlului vamal ulterior in vederea verificării modului de închidere a operațiunii vamale din DVI nr. I 6222/06.02.2006, având ca titular de operațiune pe reclamanta, si prin care a fost introdusa in România 1 bucata linie completă gater pentru lemn, in valoare de 27.000 Euro, in regim de admitere temporara cu exonerare parțială de la plata drepturilor vamale (regim 5400), in conformitate cu art. 271 alin (1) din HG 1114/2001.
La controlul ulterior efectuat s-a constatat ca autorizația de admitere temporara nr. 107/06.02.2006, in baza cărora a fost deschisă operațiunea suspensivă, a avut aprobat termenul de 03.02.2008 in care mărfurilor importate trebuia sa li se dea o destinație vamala.
Prin adresa nr.2190/16.10.2012, înregistrata la DJAOV Sibiu sub nr.7410/16.10.2012, reclamanta a solicitat punerea in libera circulație a bunurilor introduse in admitere temporara in baza DVI nr. 6222/2006.
In urma controlului vamal ulterior s-a stabilit ca, titularul operațiunii suspensive nu a solicitat încheierea acesteia prin punere in libera circulație a bunurilor in cadrul termenului acordat de autoritatea vamala, pana la data de 03.02.2008, s-a procedat la încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv, si s-a procedat la calculul obligațiilor fiscale vamale, respectiv a TVA de 18.489 lei si a accesoriilor aferente, respectiv dobânzi de întârziere TVA in valoare de 22.652 lei si penalități de întârziere aferente in suma de 2.773 lei, emitanțu-se Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.7458/18.10.2012, a Procesului verbal de control nr.7457/18.10.2012 si a Deciziei nr.7602/23.10.2012 referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul curent, întocmite de fosta Direcție Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Sibiu.
Împotriva deciziei vamale reclamanta a formulat contestația administrativa prevăzuta de art.205 si următoarele din O.G nr.92/2003 iar aceasta a fost respinsa ca neîntemeiata prin Decizia nr.263/14.12.2012.
Reclamanta a deschis acțiune în contencios administrativ la Tribunalul Sibiu, solicitând anularea deciziei nr. 7458/18.10.2012, anularea procesului-verbal de control nr. 7457/18.10.2012, deciziei nr. 7602/23.10.2012 și a deciziei nr. 263/14.12.2012. S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei chemate în garanție .. să plătească obligațiile suplimentare în cazul în care acțiunea va fi respinsă.
În acest context faptic, având în vedere argumentele părților, instanța este chemată să rezolve mai multe chestiuni: data la care datoria vamală ia naștere, ce include această datorie vamală, termenul de prescripție al constatării ei și în sarcina cui era închiderea operațiunii vamale.
1. În ce privește data acestei datorii vamale, Tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art. 271 alin. 1 din H.G. nr. 1114/2001 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, autoritățile vamale române au eliberat reclamantei autorizația de admitere temporară nr. 107/06.02.2006 în baza căreia a fost deschisă operațiunea suspensivă și în care s-a stabilit pentru data de 03.02.2008 termenul de încheiere a regimului vamal de admitere temporară. În acest termen trebuia să li se dea mărfurilor importate o destinație vamală.
Potrivit reglementărilor din actele normative cu caracter vamal în vigoare, atât la data solicitării și acordării regimului vamal suspensiv de admitere temporară, cât și la data expirării termenului acordat acestui regim, încheierea regimului suspensiv trebuia să se realizeze prin acordarea unui alt regim vamal (reexport sau import definitiv) sau unei alte destinații vamale admise, la solicitarea titularului regimului vamal suspensiv. În acest sens sunt dispozițiile art. 95 alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, art. 155 alin. 1 și 2 din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, în vigoare la data solicitării și acordării regimului de admitere temporară, art. 111 alin. 1 și 2 din Legea nr. 86/2006 - noul Cod Vamal al României în vigoare începând cu 20.06.2006, texte care se coroborează cu art. 89 din Regulamentul Consiliului nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal Comunitar.
Atât legislația vamală națională cât si cea comunitară, aplicabile la data de 03.02.2008 (după aderarea României la U.E.), când a expirat termenul prevăzut în autorizația de admitere temporară, prevedeau obligativitatea încheierii regimului suspensiv în termenul acordat, prin atribuirea unui alt regim sau destinații vamale.
În calitate de titulară a regimului vamal suspensiv, obligativitatea încheierii acestui regim revenea reclamantei, conform art. 40 din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, în vigoare la data introducerii marfurilor în țară și art. 199 din Regulamentul vamal comunitar nr. 2454/93 al CE de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, depunerea la biroul vamal a unei declarații semnate de către declarant îl obliga pe acesta „să răspundă de corectitudinea informațiilor, autenticitatea documentelor anexate...", dar mai ales de “respectarea tuturor obligațiilor ce decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere".
Art. 4, pct. 22 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, corespunzător art. 4, pct.21 din Regulamentul 2913/92 privind Codul vamal comunitar, prevede că prin declarant se înțelege „persoana care întocmește declarația vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declarație vamală, iar titularul regimului vamal este, potrivit art. 4, pct. 25 din Legea 86/2006 „persoana în numele căreia s-a făcut declarația vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile și obligațiile persoanei menționate anterior în privința regimului vamal... ".
Reclamanta, în calitate de titulară de regim vamal, nu a respectat termenele și condițiile aferente plasării mărfurilor în regim vamal de admitere temporară. În aceste condiții, conform prevederilor art. 204 alin. 1 lit. b) din Codul Vamal Comunitar și art. 226 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 86/2006 din Codul Vamal al României, a luat naștere datoria vamală.
În concluzie datoria vamală a luat naștere la data la care a încetat admiterea temporară și trebuia să li se dea mărfurilor o destinație vamală și anume 03.02.2008. De altfel, chiar pârâții din cauză au fost de acord asupra acestui aspect.
2.A doua chestiune supusă discuției: din ce este compusă datoria vamală, în concret dacă poate fi perceput TVA și penalități de întârziere aferente TVA cum este menționat în decizia contestată (fila 19).
Înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, respectiv la data plasării mărfurilor importate de reclamantă sub regimul vamal de admitere temporară, era aplicabilă Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal. În art. 3. lit. i) se arată că prin termenul "drepturi de import" se înțelege "taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele și orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri".
După aderarea României la Uniunea Europeană, respectiv la data la care trebuia încheiat regimul vamal de admitere temporară, era aplicabilă Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal (noul Cod vamal).
În legislația europeană datoria vamală este reglementată de Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (unde nu există precizări referitoare la TVA), iar taxa pe valoarea adăugată este reglementată de Directiva 2006/112/CE.
Un import care determină nașterea unei datorii vamale în condițiile art. 204 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, determină supunerea respectivului import obligației de plată a TVA (art. 2, 7, 10 din Directiva 2006/112/CE privind TVA).
Expertul a concluzionat, privitor la acest aspect, că taxa pe valoarea adăugata nu face parte din datoria vamală așa după cum aceasta este explicitată la art. 4, pct. 13 și 14 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.
Cu toate acestea, TVA face parte din obligațiile fiscale naționale care se stabilesc în legătură cu importurile și exporturile de bunuri declarate în vamă (drepturi de import), iar autoritatea vamală are responsabilități în ceea ce privește aplicarea accizelor și TVA la importul și exportul de mărfuri (art. 287 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal).
Având în vedere că aplicarea taxelor vamale este reglementată prin legislația vamală (Codul vamal și regulamentul de aplicare al Codului vamal), iar aplicarea accizelor și a taxei pe valoarea adăugată este reglementată de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, concluzionăm că pentru fiecare componentă a drepturilor de import (taxe vamale, taxe vamale cu efect echivalent, TVA, accize și alte impozite indirecte) sunt aplicabile prevederile legilor speciale în baza cărora sunt reglementate.
3.A treia chestiune de soluționat: data la care se împlinea termenul de prescripție al organului fiscal de a constata datoria vamală și a întocmi decizia de plată a obligației fiscale, apărarea reclamantei fiind în sensul că dreptul organelor fiscale era prescris, reclamanta contestând și faptul că organele fiscale aveau dreptul la un control ulterior, in octombrie 2012
Instanța reține că încheierea regimului suspensiv trebuia să se realizeze prin acordarea unui alt regim vamal sau unei alte destinații vamale admise, la solicitarea titularului regimului vamal suspensiv, în acest sens fiind dispozițiile art. 95 alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, art. 155 alin. (1) și (2) din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, în vigoare la data solicitării și acordării regimului de admitere temporară intimatei, art. 111 alin. (1) și (2) din Legea nr. 86/2006 - noul Cod vamal al României în vigoare începând cu 20.06.2006, texte care se coroborează cu art. 89 din Codul vamal Comunitar - Regulamentul nr. 2913/1992 al Consiliului.
Autoritatea vamală are obligația să ia toate măsurile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor pentru care nu s-a încheiat un regim prin atribuirea unei alte destinații vamale admise mărfurilor plasate în regim de admitere temporară. Totodată autoritatea vamală are dreptul, în baza art. 100 din Legea nr. 86/2006 să modifice declarația vamală, prin control ulterior, din oficiu sau la solicitarea declarantului.
Reclamanta a solicitat prin adresa nr. 2190 / 16.10.2012 punerea în liberă circulație a bunurilor introduse în admitere temporară în România prin DVI nr. I 6222/2006.
Ca urmare a acestei solicitări autoritatea vamală a efectuat un control ulterior asupra declarației vamale de import nr. 1 6222/2006, a constatat că regimul de admitere temporară a expirat la data de 03.02.2008 și în mod legal a procedat la încheierea operațiunilor vamale, în conformitate cu art. 89 (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 și punctului 13 din Tratatul de Aderare a României la U.E. stabilind în sarcina reclamantei drepturile de import datorate, potrivit prevederilor art. 144 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 si punctul 2.2. din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 84/2007.
Dreptul organelor vamale de a efectua controlul ulterior este prevăzut de art.100 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, și de prevederile art. 78 alin. 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din data de 12.10.1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.
Legislația națională stabilește perioada în care vama urmărește recuperarea drepturilor și taxelor care nu au fost plătite până la data scadentă. Astfel, autoritatea vamală are dreptul ca, într-o perioadă de 5 ani, să efectueze controlul vamal ulterior al operațiunilor.
În cazul în care se constată neachitarea datoriilor vamale la scadență, autoritatea vamală trece la executare silită folosind toate mijloacele reglementate de lege, recuperând debitul restant, majorările de întârziere precum și toate cheltuielile efectuate cu procedura de executare.
Prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 7458/18.10.2012 și Decizia nr. 7602/23.10.2012 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din anul curent nu au fost stabilite datorii vamale ci creanțe fiscale reprezentând TVA și accesorii aferente.
Codul de procedura fiscala prevede că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept.
Dreptul autorității vamale de a efectua controlul ulterior al declarațiilor vamale este prevăzut de art. 13 și art. 78 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului vamal Comunitar. Nu este prevăzut un termen limită de efectuare a controlului ulterior. Pentru mărfurile importate în regim suspensiv art. 89 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 stabilește dreptul autorității vamale de a lua toate măsurile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor pentru care nu s-a încheiat un regim în condițiile prevăzute.
Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României reglementează controlul ulterior al declarațiilor vamale într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă.
In condițiile în care reclamanta, în calitate de titular al regimului vamal suspensiv, deschis prin autorizația de admitere temporară nr. 107/06.02.2006, nu a solicitat în termenul legal, respectiv până la data de 03.02.2008, încheierea regimului suspensiv, autoritatea vamală avea dreptul să efectueze un control ulterior, pentru a reglementa situația mărfurilor aflate în admitere temporară, într-o perioadă de 5 ani de la data la care s-a născut datoria vamală.
Instanța nu a îmbrățișat punctul de vedere al expertului consultant că termenul de prescripție este de 3 ani în care organul fiscal poate stabili și comunica debitorului cuantumul datoriei datorate întrucât Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal reglementează controlul ulterior al declarației vamale într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă. Aceste dispoziții se completează cu art. 91 Cod procedură fiscală.
Atâta vreme cât decizia contestată include doar TVA ca datorie vamală, vorbim de aplicarea prevederile Codului de procedură fiscală și termenul de prescripție reglementat de acesta- de 5 ani.
4.O altă chestiune supusă discuției, pe care reclamanta și-a întemeiat apărarea este: în sarcina cui revenea închiderea operațiunii vamale la termen. Față de dispozițiile art. 95 alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, art. 155 alin. 1 și 2 din Regulamentul vamal aprobat prin H.G. nr. 1114/2001, în vigoare la data solicitării și acordării regimului de admitere temporară reclamantei, art. 111 alin. 1 și 2 din Legea nr. 86/2006 – noul Cod vamal al României în vigoare începând cu 20.06.2006, texte care se coroborează cu art. 89 din Codul vamal Comunitar – Regulamentul nr. 2913/1992 al Consiliului, instanța reține că închiderea regimului vamal suspensiv trebuia să se soluționeze prin acordarea unei alte destinații vamale la solicitarea titularului regimului vamal suspensiv.
Reclamanta susține că .., în calitate de comisionar vamal, trebuia să procedeze la încheierea operațiunii vamale, însă instanța reține că deși declarația vamală de import nr. I 6222/06.02.2006 a fost întocmită și depusă prin intermediul comisionatului vamal .., art. 4, pct. 25 din Legea nr. 86/2006 stabilește că titularul regimului vamal este “persoana în numele căreia s-a făcut declarația vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile și obligațiile persoanei menționate anterior în privința regimului vamal ".
Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. nr.707/2006 stabilește la art. 578 obligațiile comisionarului vamal în exercitarea activității. Intre obligațiile comisionarului vamal nu este menționată și obligația de a încheia regimurile vamale suspensive. Acesta are obligația să organizeze și să țină evidența operațiunilor derulate în mod identic cu evidența biroului vamal pe lângă care funcționează (art. 578, lit. k) și să informeze conducerea biroului vamal pe lângă care funcționează cu privire la orice încălcare a reglementărilor vamale de care ia cunoștință (art. 578, lit. o).
Faptul că obligația de încheiere a regimului vamal suspensiv revine titularului regimului vamal rezultă și din prevederile art. 652, referitor la faptele care constituie contravenție, din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin H.G. nr.707/2006. Astfel, pentru comisionarul în vamă constituie contravenție neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 578 (lit. h) art. 652, iar pentru titularul regimului vamal constituie contravenție neîndeplinirea termenelor, condițiilor și obligațiilor prevăzute pentru derularea și încheierea regimului vamal de tranzit sau a regimurilor vamale economice (lit. m) art. 652.
Pe cale de consecință, obligația de încheiere a regimului vamal suspensiv la termenul acordat de autoritatea vamală pentru încheierea operațiunii, respectiv 03.02.2008, revenea reclamantei S.C. Fascinația Locuinței S.R.L. în calitate de titular al regimului vamal suspensiv de admitere temporară.
Organul vamal nu a folosit în încasarea drepturilor vamale datorate de reclamantă garanția constituită de chemata în garanție .. deoarece plata TVA în vamă a fost garantată, conform Declarației angajament nr. 22.06.2006 înregistrate la Biroul Vamal Sibiu sub nr. 1945/06.02.2006, numai până la data de 07.02.2007, în condițiile în care garantul deținea scrisoarea de garanție bancară nr._ cu valabilitate până la data de 12.02.2007.
Față de toate acestea instanța, concluzionând, reține că datoria vamală s-a născut la 03.02.2008, că reclamanta era cea care avea obligația de încheiere a regimului vamal suspensiv, că dreptul organului fiscal de a efectua controlul pentru reglementarea situației mărfurilor aflate în admitere temporară se întindea pe o perioadă de 5 ani, așa încât deciziile 7458/2012 și 7602/2012 ce au stabilit creanțe fiscale reprezentând TVA sunt emise în termenul de prescripție prevăzut de Codul de procedură fiscală și că pârâtei .., în calitate de comisionar vamal, nu-i revenea nicio obligație în acest sens.
Instanța a dispus ca expertul să verifice și dacă datoria vamală a fost corect calculată, opinia acestuia fiind că taxa pe valoarea adăugată datorată de reclamantă, stabilită prin procesul verbal de control nr. 7457/2012, a fost calculată corect atât în raport cu dispozițiile legislației vamale europene și naționale valabile la data deschiderii și la data închiderii regimului suspensiv de admitere temporară (Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/93 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar și Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României), cât și în raport cu dispozițiile legislației fiscale naționale (Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal), la fel și obligațiile suplimentare stabilite prin decizia 7458/2012 (răspuns la obiectivul nr. 3 – fila 141 expertiză).
Prin urmare, nu există nici un motiv de nelegalitate a celor două decizii, nici a procesului-verbal contestat și nici a deciziei nr. 263/2012 prin care s-a respins contestația administrativă. Așa fiind instanța, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 Cod procedură fiscală va respinge prezenta acțiune ca nefondată, menținând actele fiscale ca legale și temeinice.
În ce privește subsidiarul acțiunii: ca să fie obligată .. la plata datoriei fiscale, în calitate de comisionar vamal, instanța va respinge această cerere, în principal pentru faptul că într-o acțiune în contencios fiscal prin care se analizează legalitatea unor acte fiscale instanța nu poate schimba regimul juridic în sensul de a stabili un alt debitor al obligației și în plus pentru aceea că nu .. avea obligația de a încheia regimul vamal suspensiv prin depunerea declarației vamale, ci reclamanta.
Reclamanta fiind în culpă procesuală va fi obligată la cheltuieli de judecată față de pârâtă în cuantum de 2480 lei, reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la fila 93 din dosar.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta . cu sediul social în Ocna Sibiului, . în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ..7, Direcția G. pentru Accize și Operațiuni Vamale B. ambele prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu, și în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Sibiu, ..
Obligă reclamanta la cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei . în cuantum de 2840 lei
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2015
PREȘEDINTE,GREFIER,
L. R. POPAIOANA-M. Ș.
RED. – L.P. 29.07.2015
TEHNORED. – I.M.Ș. 30.07.2015
EX. 6
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 202/2015.... → |
|---|
