Alte cereri. Sentința nr. 2135/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2135/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 760/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2135/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
GREFIER: C.-Doinița C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul G. C., cu domiciliul în loc. S., jud Tulcea, și pe pârât A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud Tulcea - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BAIA, cu sediul în Baia, ., jud Tulcea, având ca obiect restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea este legal timbrată, s-a depus si comunicat întâmpinare, se solicita citarea in cauza a Administrației Fondului de Mediu și se solicită judecata în lipsă, după care:
Instanța respinge solicitarea pârâtei de citare în cauză a Administrației Fondului de Mediu întrucât nu sunt îndeplinite cerințele impuse prin disp. 64 C. invocat ca temei de drept și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._ /14 februarie 2013, reclamantul G. C. a solicitat obligarea pârâtei D.G.F.P. Tulcea – Administrația Finanțelor Publice Baia la restituirea sumei de 5328 lei achitată cu titlu de taxa de poluare cu dobânda legala de la data plății până la restituirea integrală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamantul arată că a achiziționat un autoturism second hand, respectiv marca Mercedes Benz, cu număr de identificare WDB2110081B089836, an de fabricație 2007, neînmatriculat în România, iar pentru înmatriculare a achitat taxa de poluare, respectiv suma de 5328 lei, însă pentru că prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, în baza cărora s-a realizat calculul, sunt reglementări contrare legislației comunitare, neputând fi aplicate în dreptul intern, s-a solicitat D.G.F.P. Tulcea - A. F.P. Baia restituirea sumei cu cererea nr._ din 09.10.2012, care a refuzat, prin adresa nr._ din 10.10.2012 fiind comunicat acest refuz.
Se mai susține că, prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, legea comunitară este aplicabilă cu prioritate față de cea națională, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre și să aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor similar naționale, în acest sens pronunțându-se și instanțele judecătorești.
În drept, s-au invocat prevederile art. 11 din Constituție, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, decizie de calcul a taxei pe poluare nr 2678/2.04.2009, contract de vânzare-cumpărare, chitanța nr_ din 2.04.2009, certificat de înmatriculare în Germania, cererea nr_/9.10.2012, adresa nr_/10.10.2012 și alte înscrisuri.
In apărare, D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și citarea în cauza a Administrației Fondului de Mediu.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz, cu număr de identificare WDB2110081B089836, an de fabricație 2007, iar pentru înmatriculare în România a plătit o taxă de poluare în cuantum de 5328 lei, după cum rezultă din chitanța nr_ din 2.04.2009.
Reclamantul s-a adresat instituției pârâte pentru restituirea acestei taxe, considerând-o ilegală în raport cu prevederile europene, însă prin adresa nr_/10.10.2012 i s-a comunicat că taxa este legal plătită și nu poate fi restituită.
In susținerea refuzului de restituire a taxei s-au invocat prevederile art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă actuala taxă de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legea nr. 157/2005, și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Însă, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice măsură comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de C.J.C.E. în cauzele C. v. Enel și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a.
Curtea a arătat în considerente că, la . tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice; curtea a reținut că o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În aceste condiții, este evident, că normele interne ce reglementează obligația de plată a actualei taxe de poluare și a fostei taxe de primă înmatriculare, la înmatricularea autoturismelor second-hand contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne, în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrară normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru; așa fiind, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască caracterul ei util.
Relativ la dobânda solicitată, este de relevat că, potrivit art. 1 alin. 1 – 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești; dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
Conform art. 2 din același act normativ, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Se stipulează, de asemenea, că rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a B.N.R., care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de Administrație al B.N.R., în timp ce rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale (art. 3 alin. 1 și 2).
In cauză, sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003, potrivit cu care se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ca și prevederile art. 124 ce statuează că pentru sumele de restituit sau rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege; acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut de art. 120 alin. 7.
In acest context, este de evidențiat că, potrivit art. 70 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de organul fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare.
Rezultă, din coroborarea textelor legale arătate că, pentru sumele de restituit prevăzute de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, se datorează o dobândă legală penalizatoare, al cărei cuantum și modalitate de calcul sunt strict reglementate prin dispozițiile legale.
Ceea ce diferențiază dobânda legală penalizatoare prevăzută de Codul de procedură fiscală de dobânda legală penalizatoare reglementată de O.G. nr. 13/2011 este cuantumul și modalitatea de calcul.
In speță, chiar dacă solicitarea de restituire a taxei de poluare a fost depusă la D.G.F.P.- AFP Baia la 9.10.2012, reclamantul promovând acțiunea pe rolul Tribunalului Tulcea la 14 februarie 2013, modalitatea de calcul a dobânzii rămâne aceeași, respectiv după expirarea termenului de 45 zile de la depunerea cererii la instituția pârâtă, termenul menționat constituind un termen de grație acordat organului fiscal în vederea analizării solicitărilor și restituirii sumelor cerute.
Astfel că, pe lângă suma achitată cu titlu de taxă de poluare, reclamantul este îndrituit și la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de Codul de procedură fiscală, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, urmând a se dispune în acest sens.
Așa fiind, având în vedere argumentele prezentate, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga D.G.F.P. Tulcea – Administrația Finanțelor Publice Baia să restituie reclamantului suma de 5328 lei, cu dobânda legală conform art.124 din OG nr.92/2003, cu modificările ulterioare, până la restituirea efectivă, pentru că numai astfel se poate realiza o justă și completă reparație a prejudiciului încercat de acesta, aflat într-o situație în care s-a produs o pagubă prin acțiunea culpabilă a organului fiscal al statului.
În temeiul art.274 Cod proc. Civ., va obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea promovată de reclamantul G. C., cu domiciliul în loc. S., jud Tulcea, și pe pârât A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulceam . bis, jud Tulcea - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BAIA, cu sediul în Baia, ., jud Tulcea, având ca obiect restituire taxa poluare.
Obligă pârâta D.G.F.P. Tulcea - Administrația Finanțelor Publice Baia să restituie reclamantului suma de 5328 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală calculată conform art.124 din OG nr.92/2003, cu modificările ulterioare, până la restituirea efectivă.
În temeiul art.274 Cod proc. Civ.
Obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. A. C. Doinița C.
27.03.2013/Red.jud.CDA
Tehnored. CDC/ex. 4/27.03.2013/2com
| ← Alte cereri. Sentința nr. 2289/2013. Tribunalul TULCEA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2958/2013. Tribunalul... → |
|---|
