Obligaţia de a face. Sentința nr. 189/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 8173/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ nr.189
Ședința publica din data de 11 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect obligatia de „a face”, formulata de catre reclamantul C. D. I. domiciliat în Tulcea, ., judetul Tulcea si domiciliul ales in Tulcea, ..54, judetul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA P. – JUDETUL TULCEA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR TULCEA cu sediul in Tulcea, . B, judetul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publica au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea a fost timbrata cu 8 lei taxa judiciara de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, după care:
Intrucât nu mai sunt motive de amânare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 12.12.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. D. I. a chemat în judecată Instituția P. - Județul Tulcea - SERVICIU PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE de CONDUCERE și ÎNMATRICULAREA VEHICULELOR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la înmatricularea definitivă fără plata taxei pentru emisii poluante, a autoturismului ce-i aparține, marca VOLKSWAGEN cu număr de identificare WVWZZZ1HZTW332421.
Aceasta, în contextul în care autovehiculul a fost înmatriculat anterior în spațiul Comunității Europene, iar dispozițiile interne care condiționează operațiunea de înmatriculare de obligația plății taxei pentru emisii poluante în această situație, Legea 9/2012, contravin prevederilor ce derivă din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
În drept, s-au invocat dispozițiile Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene și prevederile art. 11 și 148 din Constituția României.
În dovedirea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
Pârâta Instituția P. Județului Tulcea - Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că reclamantul este proprietarul autovehiculului marca VOLKSWAGEN cu număr de identificare WVWZZZ1HZTW332421, pe care l-a dobândit în baza contractului de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit din data de 11.12.2012 și care a fost înmatriculat anterior în spațiul Comunității Europene, respectiv in Spania.
Pentru inmatricularea acestuia fara plata taxei pentru emisii poluante, reclamantul s-a adresat institutiei parate, solicitarea sa fiind inregistrata sub nr.5506/10.12.2012.
Pe fondul cauzei, instanța reține că problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa pentru emisii poluante a cărei plată este prevăzută de legislația internă ca fiind obligatorie pentru autoturismele rulate provenite din spațiul comunitar, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene - art. 110 (fost art. 90), urmând ca analiza prevederilor interne ce o instituie să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, ale Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Se constată astfel că în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit și cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile O.U.G. nr. 50/2008 rezulta că taxa de poluare se datora atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art. 16 din Legea Nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule publicată în Monitorul Oficial Nr. 17 din 10 ianuarie 2012, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă OUG nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 ”.
Conform art. 4 din acest din urmă act normativ, obligația de plată a taxei intervine:
,, a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Potrivit art. 7 ,,(1) Contribuabilului care a plătit taxa i se restituie valoarea reziduală a acesteia, conform alin. (3), în cazul în care un autovehicul pentru care s-a plătit, în România, taxa pe poluare pentru autovehicule, definită la art. 2 lit. k), sau taxa prevăzută de prezenta lege este ulterior scos din parcul auto național. (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.”
Pentru verificarea împrejurării dacă Legea 9/2012 are aptitudinea de a înlătura dezacordul pe care l-a creat O.U.G. 50/2008 în raport cu normele comunitare, este necesară o analiză comparativă a modului în care această lege are incidență în privința autoturismelor ce provin din parcul auto național în comparație cu autoturismele rulate provenite din spațiul comunitar, în privința autoturismelor noi neexistând nicio diferență.
Văzând prevederile art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 9/2012, este fără echivoc instituirea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante pentru autoturismele second - hand provenite din spațiu comunitar. Aceasta urmează a fi achitată de către primul proprietar cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, a atribuirii certificatului de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Relativ la autoturismele ce provin din parcul auto național, se reține că acesta cuprinde la momentul intrării în vigoare a legii la care se face referire, autoturisme pentru care s-a achitat taxa specială prevăzută de Legea 571/2003 sau taxa de poluare prev. de O.U.G. 50/2008 și la care fac referire art. 2 lit. j și k din Legea 9/2012, precum și autoturisme pentru care nu s-a achitat nicio taxă, fapt datorat, fie împrejurării că au fost înmatriculate anterior instituirii taxelor la care se face referire, fie pentru că acest lucru a fost decis în mod irevocabil prin deciziile instanțelor investite a constata neconcordanța dreptului intern cu normele comunitare.
Pentru autoturismele în cazul cărora, indiferent de motiv, nu s-a achitat nicio taxă, taxa pentru emisiile poluante este datorată conform art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 cu ocazia primei transcrieri, operațiune care, potrivit art. 2 lit. i, reprezintă ,,primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi.
Potrivit art. 1 din O.U.G. Nr. 1 din 30 ianuarie 2012 însă ,, Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Pentru autoturismele pentru care a fost achitată taxa specială sau taxa de poluare, art. 4 lit. c, coroborat cu art. 7 din Legea 9/2012, instituie obligația plății taxei pentru emisiile poluante la reintroducereaîn parcul auto și doar în situația în care taxa achitată anterior a fost restituită fostului proprietar la momentul scoaterii din parcul auto, acțiune care, potrivit art. 2 lit. d din Legea 9/2012, constă în orice ,,acțiune care are ca rezultat radierea autovehiculului înmatriculat”, regim care nu este aplicat și în privința autoturismelor provenite din spațiul comunitar.
Relativ la posibilitatea restituirii taxelor achitate, trebuie arătat că plătitorului îi poate fi restituită valoarea reziduală a taxei, valoare care, potrivit alin. 2 a art. 7, reprezintă taxa care ar fi plătită dacă respectivul autovehicul ar fi înmatriculat la momentul respectiv, deci taxa pentru emisiile poluante.
Pe de altă parte, având în vedere conținutul alin. 5 al aceluiași articol, potrivit cu care, ,,în situația în care valoarea reziduală a taxei, [….] este mai mare decât taxa achitată la momentul înmatriculării autovehiculului în România, se restituie valoarea reziduală în limita taxei achitate”, deci taxa achitată.
Modul în care este reglementată restituirea taxei lasă posibilitatea intervenirii unor înțelegeri între vânzători și cumpărători de autoturisme în sensul de nu fi formulate cereri de restituire a taxei, mai ales în situația în care taxa pentru emisiile poluante are un cuantum mai mare decât taxa achitată anterior. Ca urmare, taxa pentru emisiile poluante nu este datorată.
În situațiile în care nu intervine a astfel de înțelegere iar taxa achitată sau cea reziduală este restituită, deși textul instituie obligația de plată a taxei pentru emisii poluante pentru noul proprietar, în realitate obligația este transferată de la vechiul proprietar la cel ce dorește reintroducerea autoturismul în parcul auto, prin faptul că taxa este restituită primului dintre ei și achitată de cel din urmă.
În considerarea celor arătate, având în vedere fie doar dispoziția de suspendare la care s-a făcut referire, se constată că se menține în continuare tratamentul diferențiat între autovehiculele second-hand provenite din statele membre U.E. și cele provenite din parcul auto național.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clarificarea din punct de vedere al poluării, calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante la înmatricularea autoturismelor second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Ca atare, devin aplicabile nomele comunitare la care s-a făcut referire, norme care au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE, în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia.
Cum acestea refuză a aplica în mod direct normele comunitare, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cum potrivit argumentelor expuse, în speță taxa pentru emisiile poluante nu este datorată, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la înmatricularea definitivă a autoturismului în discuție, fără achitarea taxei pentru emisiile poluante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Admite acțiunea in contencios administrativ avand ca obiect obligatia de „a face”, formulata de catre reclamantul C. D. I. domiciliat în Tulcea, ., judetul Tulcea si domiciliul ales in Tulcea, ..54, judetul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta INSTITUTIA P. – JUDETUL TULCEA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR TULCEA cu sediul in Tulcea, . B, judetul Tulcea.
Obligă pârâtul Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Tulcea la înmatricularea definitivă a vehiculului, marca VOLKSWAGEN cu număr de identificare WVWZZZ1HZTW332421, fără plata taxei pentru emisiile poluante.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2013.
Președinte,Grefier,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./16.01.2013.
Tehnored.gref.P.L./16.01.2013/4ex.
.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1936/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 703/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
